2,124 matches
-
în spatele unor coapse apetisante se lăfăia o limuzină luxoasă sau, după un tub cu pastă de dinți, se ivea zîmbetul de pe botul apetisant ale unei consumatoare de fructe exotice din țările bananiere. Nu femeia din ea suferea, în definitiv, se consola ea, sexul nu este doar o tentație a masculilor, ci noi îi tentăm pe ei cu această iluzie devoratoare, noi, damele, sîntem consumatoare, ei sînt doar sursele tragi-comice ale emisiilor germinatoare, marii scriitori, de la Tolstoi pînă la Balzac, s-au
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
zilele alea de început de martie, în care nu știi cum să te mai îmbraci, pentru că ba e prea cald, ba începe să bată vîntul și îl simți tăindu-ți hoțește mijlocul pe sub haină. Or să stea și acasă, se consolase Estera și îl ajutase să se dezbrace, ca să îl tragă pe șale cu spirt, pentru că la ce sînt bune nevestele, dar Mancuse se jura că numai să-l pună pe picioare și gata, nu-i refuză el nevesticii lui o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
clipa în care ne hotărîm să luăm boii de coarne, batem șaua să priceapă iapa și avem o filosofie de viață păguboasă, care ne vine din adîncurile imemorabile ale apariției noastre pe această planetă albastră, care ne face să ne consolăm pe noi înșine pentru neputință noastră, cu expresii de genul: “asta e, n-ai ce-i face!”, “lasă, că merge și așa!”, ‘capul plecat, sabia nu-l taie!” - și cică asta este înțelepciune! Cine ne-a cultivat nouă acest spirit
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
dar ce rost ar fi avut din moment ce nașterea mea este începutul sfîrșitului vieții mele, paradox cu care nu mă pot împăca cu una cu două, pentru că doar ideea că, pînă la urmă, contează specia, nu individul, pe mine nu mă consolează și nu-mi întărește convingerea în moralitatea vieții mele sociale, pentru că sînt un egoist dintre cei mai puri, adică absolut. Singura deviere de la drumul meu trasat de arbitrarul sorții mele, a fost una de conjuctură cumva, cînd m-am lăsat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
acest destin ironic și funest al nulității, încă ar fi un privilegiu și o onoare, dar și politicul, și moralul, și filosoficul, totul se îndreaptă spre cel mai mic numitor comun al nulității. Această echivalență nefericită ar trebui să ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât să adauge insignifianței proprii literaturii faptul că aceasta nici măcar nu e singura care este insignifiantă. Și ea nu dispune nici de un privilegiu de esență și nici de unul de situație. Este tocmai
COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350703_a_352032]
-
dansa. Toată casa parcă era în doliu. Întreaga ei energie de copil și-o consuma cu învățătura, voia neapărat să fie cea mai bună din clasă, să n-o întreacă nimeni. Și nu reușea să o întreacă nimeni! Mama se consolase, dar ofta toată ziua. Își găsise un loc de muncă la o școală pentru copii cu deficiențe locomotorii și era toată ziua ocupată, îi plăcea această muncă. Bărbații erau un capitol necitit, dar încheiat pentru totdeauna. Nu o mai interesa
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
afară de dumneata, nu mai am pe nimeni, mă tem să nu mă aștepte vremuri și mai grele. Seara când mă culc, îmi închipui că ești alături și îți simt mâna subțire și catifelată răcorindu-mi cu dragoste fruntea înfierbântată. Mă consolez cu gândul că alții o duc mai rău decât mine și nu au parte de boarea mângâierii dumitale. Pentru că totdeauna se află alături de noi alții care o duc mai greu și, ei la fel se gândesc că nu sunt, poate
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
alergat sfârâindu-i picioare: a deschis la perete porțile, țuști în cărioară și a dat bice cailor cu un chiot prelung. - Diii căluții mei!!!... Pandelică părea că-și mai căpătase calmul, iar "durerile" îl lăsaeră aproape complet, în timp ce Naie îl consola umplându-i pahar după pahar. Acum trecuseră la un vin roze din Dealu Viilor, care luneca pe beregată... asemenea unui pârâiaș ce se coboară din coasta munților drept într-un butoiaș încăpător. Mușchiuleții, trandafirii, murăturile proaspete le deschisese apetitul la
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
neîntreruptă glisare între cele două măști ale erosului ridicat la grad de principiu coherent: pe de o parte, iubita trimițându-și din depărtare chemarea, care în ultimă instanță va duce spre moarte, pe de alta, iubitul “mortul viu “, ce-și consolează partenera neinițiată în acest joc, anunțând cu solemnitate, în timp ce pe umerii descărnați îi flutură hlamida infernală, trecerea în imperiul fiului zeiței Nix, noaprea cea veșnică. Visul face, în volumul Întunecatul April, stabile tentative de a se elibera din condiția sa
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
păcatele și patimile noastre omenești, gândindu-ne că unele sunt mai mari sau mai grave decât altele, uitând de concluzia Sfântului Vasile cel Mare „că nu există păcate mari sau mici ci numai păcate!...” Și chiar ne resemnăm și ne consolăm cu gândul că nu avem păcate chiar atât de mari ori atât de multe, nădăjduind cu toții în marea bunătate, dragoste și milostivire a lui Dumnezeu spre iertarea păcatelor noastre, uitând faptul că El este atotbun și atotmilostiv dar și atotștiutor
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
ar fi avut valoare.Odata închis și desigur amenințat de mine ca iti voi face rău,el ar fi stat departe de tine și nu și ți-ar fi spus adevarul.Apoi eu,aș fi apărut și te-aș fi consolat,până când ai fi acceptat să fi a mea.Astfel, m-aș fi răzbunat pe fratele meu.Sfarsit! Sper că v-a plăcut povestea. -Răzbunarea ta nu are rost,Nickolas.Dupa ce bunicii au murit,te-am căutat la orfelinat și
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
Și tu să nici nu mai fi aceea pe care-o iubisem. 89 de luni împreună Totuși, înainte de sfârșit, o mărturisire, mi-e dor De tine ca de copilăria mea, mi-e dor îngrozitor De tine și nu mă pot consola cu nimic, dar chiar nimic Din ceea ce îmi oferă viața, niște glorie, niște bani, Niște femei, niște călătorii, niște orgoliu, niște pâine, Am nevoie de tine, cea de dinainte de eroare, Am nevoie de cineva care mi-a murit în memorie
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
cu zumzetul lor, poveștile despre Iele auzite în copilărie. - Nașă! ...când era flăcău, nașu’ Gheorghe poate a auzit și le-a văzut vreodată pe „Ale Frumoase”? ...își dădu cu părerea băiatul ca să-l scuze pe bărbatul neputincios și s-o consoleze pe femeia care l-a suportat de-atâta vreme să-i fie nevastă. - Nu, fine! Pe ăsta mumă-sa l-a făcut un nevolnic. De când m-a luat nu l-am auzât niciodată vorbind de așa ceva. A fost un mutălău
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
este resimțită dorința imperativă de a-i fi descoperite sentimentele (Parcurge-mă), alteori se cufundă in rememorarea confesivă a unei iubiri boeme (Plouă a toamnă). Poeta vede lumea prin filtrul sensibilității artistice care particularizează: „Când privesc stelele pe cer/ Mă consolez că pentru mine/ Deși sunt două, au mister” (Consolare). Aceeași Pasiune expune puterea cuvântului imortalizat în scris, astfel devenind o mărturie peste timp, unire în gândire, înrudire spirituală, dăinuire. Valoarea testamentară a cuvântului se regăsește și în poezia Ieri, azi
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
și bun prieten al tatălui, camarad de arme, apoi asociat în afaceri, și mai mult, cândva un admirator înfocat al mamei ei. Când a aflat că se îndrăgostise de tata preferându-l, a dispărut pentru un timp spre a se consola în durerea lui și ca lucrurile să intre în așa zisul normal. S-a consolat căsătorindu-se, și după ani a rămas văduv. Era un bărbat înalt, bine clădit, frumos încă și bine Întreținut pentru anii lui. Era foarte amabil
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
cândva un admirator înfocat al mamei ei. Când a aflat că se îndrăgostise de tata preferându-l, a dispărut pentru un timp spre a se consola în durerea lui și ca lucrurile să intre în așa zisul normal. S-a consolat căsătorindu-se, și după ani a rămas văduv. Era un bărbat înalt, bine clădit, frumos încă și bine Întreținut pentru anii lui. Era foarte amabil, fin, stilat, glumeț și cu o stare materială mult superioară părinților ei. Toți ai casei
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
doar când l-ai luat de bărbat nu era la fel de scund că doar nu l-ai luat la metru. Apoi, tu te gândești că orice început are și un sfârșit? Ai uitat că doar veneai mereu pe la mine să mă consolezi când sufeream atât de mult încât eram gata gata să-mi pun capăt vieții? Nu, draga mea, nu mai vreau, nici nu aș putea suferi neliniștea, complicațiile, posibil noi suferințe când abia s-au închis vechile. Nu-mi lipsește nimic
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
p. 46). Din nefericire suntem puși să alegem între două rele de parcă asta ne-ar fi mereu soarta, așa că pentru Laurențiu Ghiță frigul pare acceptabil în comparație cu frica trăită sub dictatură. Iată această tristă alternativă: „Zăcând prin case, strânși covrig/Ne consolăm: „La o adică,/Mai bine tremurăm de frig/ Decât să tremurăm de frică.” (În plină criză a gazelor, p. 72). Salariile sunt aproape invizibile ni se sugerează în pastișa după Eminescu La leafa care-a răsărit ... de Laurențiu Ghiță: „În
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
ale acestuia: note de jurnal, pasaje din articolele publicate în presa vremii, fragmente de corespondență, dar și cu dialoguri interesante, cu anecdote, cu maxime. M-au marcat în mod deosebit câteva idei cu valoare de apoftegmă: „(Macedonski -n.s.) se consolează scriind poezii, promovând valorile morale și combătând puterea banului.” (p.122-123); „Macedonski a recitit poemul încă o dată, a mai pus o virgulă pe ici, pe colo, și s-a culcat.” (p.255); „Să nu uitați, dragi confrați, că atunci când se
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
reușit să ia și o finanțare de 100 milioane de dolari, iar acum este extins în zeci de mii de vecinătăți în SUA și plănuiesc să se extindă și în lume. Câteodată timing-ul nu e bun. Dar m-am consolat că cineva mi-a validat ideea și că o implementează la scară mare, arată Mircea Goia. Vechiul său proiect se mai află și acum online, „ca să-mi reamintească de faptul că atunci când crezi în ceva trebuie să fii perseverent îndeajuns
Cu banii de disponibilizare de la mina Lupeni, Mircea a făcut o achiziție bizară în anii '90: și-a luat un calculator și a început o aventură fabuloasă. GENERAȚIA B () [Corola-blog/BlogPost/338696_a_340025]
-
așa că din asta nu fac o dramă. Cred că în fond nimeni n-ar trebui să mergă dincolo de a da ochii peste cap și de a ofta cu obidă dacă rezultatul nu place și inspiră teamă. Amicii mei contrarieni mă consolează explicând că nimic din politica agresivă a lui Trump nu e altceva decât retorică goală menită să seducă masele republicane. Acești Gică-Contra din viața mea, pentru care sunt recunoscător, cred sincer că Trump nu va construi un zid la granița
Marțea orbului: cum au putut atâtea sondaje să nu-i vadă pe acești oameni? () [Corola-blog/BlogPost/338536_a_339865]
-
Delavrancea? Scriitorul nostru rămăsese în amintirea frizerului neamț datorită unui bacșiș foarte generos... În sfârșit, tot din exil Caragiale face un drum cu trenul, Berlin - Seghedin (Ungaria) unde îl vizitează pe Octavian Goga, aflat în închisoare. Dramaturgul încearcă să îl consoleze: „Am venit să văd cum o mai duci aicea la pension. Ian ridică mâinile să văd urmele lanțurilor. Săracu’ de tine... Uite, ți-am adus niște merinde și două sticle de șampanie să le bem noi doi, laolaltă...” Totodată, Goga
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
mai întinsă, mai populară (asta pare cam aristocrată, parol!)... Adorm holbându-mă la ea. Aud controlorul de bilete și de buzunare: hai, nene, dă-te jos, că am ajuns în Bârlad!... Pe canapeaua din fața mea, nici urmă de blondă. Mă consolez rapid, cu gândul că numai un fraier ca mine poate rata asemenea arătare. Cobor și mă sudui aproape tare, fiindcă trebuia să mă dau jos în halta Docăneasa, să merg la Rădești. Instinctiv, bag mâna stângă în buzunar, nu știu
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
în când se trezește în noi preotul lui Hristos, care, asemenea samarineanului milostiv, se apleacă peste cel căzut între tâlhari și, suindu-l pe asinul său, îl aduce din nou în Biserica lui Hristos. Și uită de sine și te consolează, omule al suferinței! Cine, astăzi, se mai poate înduioșa de suferința ta? Cine altul, astăzi, îți mai poate spune, înduioșat de soarta ta, cuvinte de consolare? De la cine mai poți auzi, astăzi, cuvintele lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
un rănit cu o mână lipsă de sub cot, cu un ochi și o bună parte a capului bandajate. Îl chema Opriș Octavian și era mehedințean, de profesie contabil... -Picioarele le avea bune? -Da. Ne completam reciproc. Mai întâi m-a consolat: „Dumneata ești bine, aprecia Opriș. Ai avut noroc cu ...ghinionul ăla, dacă pot să spun așa. Eu puteam să nu mai fiu deloc.” „Dar ce-ai pățit?” l-am întrebat eu, deși bănuiam, după cum arăta. „Am pus ranița peste o
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]