2,265 matches
-
Burdon și colab., 1999; Cheng și colab., 1998). Cele 24 de gene candidat au fost testate într-un sistem de analiză în care inducția stării de pluripotență poate fi detectată ca rezistență la compusul chimic G418. A fost realizat un construct molecular reprezentat de o casetă β-geo (formată prin fuziunea genei pentru β-galactozidază, din operonul lac al bacteriei Escherichia coli și gena bacteriană pentru rezistență la neomicină). Aceasta a fost inserționată prin recombinare omoloagă (Tokugawa și colab., 2003) în gena Fbx15
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Gena Fbx15 este exprimată în mod specific în celulele stem embrionare și în celulele embrionului timpuriu de șoarece, fără însă a fi esențială în menținerea pluripotenței sau în dezvoltarea embrionară a șoarecelui. Celulele embrionare de șoarece transferate cu un asemenea construct molecular au devenit, de fapt, celule de tip „knockin”. Celulele ES homozigote „knockin” au genotipul Fbx15βgeo/ βgeo și s-au dovedit a fi rezistente la concentrații extrem de înalte de până la 12 mg/ml de G418, pe când celulele somatice derivate din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cunoscuți sub denumirea de „copii crescuți în balon de sticlă !”. În anul 1990 s-a realizat prima tentativă de tratare a unui copil afectat de SCID. Limfocitele T prelevate de la un asemenea pacient au fost transfectate ex vivo cu un construct molecular pe bază de genom retroviral, în care fusese inserționată o genă ADA normală. Limfocitele T transfectate în cultură s-au înmulțit și au fost reintroduse în corpul pacientului. După 10-12 asemenea tratamente s-a consemnat o îmbunătățire remarcabilă a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
vivo a limfocitelor T cu un vector retroviral în care a fost inserționată gena pentru catena γc a receptorului citokinei IL 2R. Celulele măduvei osoase care exprimau CD34marker al celulelor stem hematopoietice - au fost incubate timp de trei zile cu constructul retroviral manipulat genetic, numărul acestor celule mărindu-se de cinci-opt ori, după care aceste celule au fost reintroduse în corpul pacientului (fig. 32.8). Nouă dintre cei 11 pacienți supuși unui astfel de tratament la spitalul de copii Necker din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rezultă din tabelul 32.2. În cazul terapiei genice in vivo a tumorilor cerebrale (fig. 32.9) se realizează manipularea unui retrovirus spre a produce timidinkinaza specifică virusului Herpes simplex, desemnată HSV-TK. Celulele tumorale vor fi injectate cu un asemenea construct molecular și vor produce vectorul. Ele sunt desemnate VPC. Asemenea VPC vor fi injectate în tumora cerebrală. Cum retrovirusurile infectează doar celulele care se divid, ele vor infecta doar celulele tumorale, nu însă și neuronii (care, în mod normal nu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transporta retrovirusul recombinant în melanoamele metastazate (fig. 32.10). Retrovirusul recombinant are inserționată gena care specifică citokina antitumorală IL-2 sau TNF-α (factorul α de necroză tumorală). Dificultățile abordării acestei metode de terapie genică ex vivo sunt legate de eficientizarea transferului constructului genic retroviral în TIL-uri și reglarea negativă de către citokine, ce poate limita succesul operației. Implantare stereotactică ghidată de MRI a celulelor producătoare de vector (VPC) în tumorile creierului, in situ. 32.7. TERAPIA GENICĂ ÎN INFECȚIILE CU HIV-1 HIV-1
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
protocoale de testări clinice trimise în perioada 1992-2001, în care se încearcă transferul de gene toate prezentând schema generală utilizată în cazul X-SCID (Strachan și Read, 2004). În principiu, celule stem hematopoietice sunt prelevate de la pacient și transfectate cu un construct genic = vector în care este inserționată o genă al cărei produs proteinic ar avea rolul de a inhiba replicarea HIV-1, după care celulele astfel transfectate sunt reintroduse în organismul pacientului. Cum patologia majoră a sindromului imunodeficienței dobândite implică infectarea și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
utilizarea unor ARN-uri decoy: un retrovirus care direcționează o expresie înaltă a unui transcript ce conține secvența RRE ar putea fi capabil să sechestreze toată proteina Rev și astfel să blocheze replicația HIV; 3) utilizarea mutantelor dominant negative: unele constructe retrovirale codifică pentru o proteină Rev mutantă desemnată RevM10, care se leagă la RRE, dar care nu se va asambla în complexul multiproteinic spre a exporta ARN din nucleu; 4) utilizarea de ribozime: în retrovirusurile manipulate pot fi inserționate gene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
strădania sistemului imunitar de a distruge celulele infectate. Dar celulele T-killer nu sunt suficient de eficiente în distrugerea acestor celule, astfel că HIV-1 reușește să fie multiplicat. De aceea, o cale de abordare în strategia terapeutică este și realizarea de constructe retrovirale prin care celulele T CD8+ să exprime un receptor al celulei T himeric care să țintească răspunsul lor citotoxic spre celulele infectate cu HIV-1. Reverstranscriptaza sintetizează o copie ADN pe matrița ARN viral și monocatena complementară ADN este trecută
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inițiază și asigură progresia tumorigenezei. Aceste oncogene prezintă un înalt conservatorism de secvență (~90%) la toate sușele de A. tumefaciens care au fost caracterizate (Escobar și colab., 2001). Plantele transformate de Arabidopsis, Lycopersicon esculentum și Juglans regia prin utilizarea de constructe autocomplementare ARN desemnate să inițieze PTGS pentru bacteriooncogenele iaaM și ipt au manifestat o rezistență de un spectru restrâns la tumorigeneza de colet. Jamison (2001) a inoculat semințe de tomate (Lycopersicum esculentum) cu Agrobacterium tumefaciens și după cinci săptămâni de la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
bacteriooncogenelor (Escobar și colab., 2002, 2003). Cercetările lui Burr și Otten (1999) și ale lui Yue și colaboratorii (1999) efectuate la vița de vie, precum și la tutun (brevetul # 6172280 din SUA) au dovedit că expresia ectopică în plantă a unui construct cu transgena virE2 deletată conferă rezistență la boala cancerului de colet. Deleția a afectat ultimii 215 aminoacizi de la terminalul carboxil prin care a fost eliminat domeniul de legare a ADN monocatenar al virE2. Nu s-a precizat care este mecanismul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
orchestrează biosinteza de novo a auxinei și citokininei, spre a genera tumori. În mod specific, oncogenele iaaM și ipt care au omologie de aproximativ 90% la diferitele tulpini de A. tumefaciens, sunt nemijlocit implicate în tumorigeneză. Autorii au realizat două constructe moleculare desemnate să inițieze sinteza ARN de interferență (iARN) pentru cele două oncogene, generându-se plante transgenice de Arabidopsis thaliana și Lycopersicum esculentum care sunt înalt rezistente la boala cancerului de colet. Cercetătorii au evidențiat că inocularea in vitro a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
formă de silențiere genică dependentă de omologie comună fungilor, animalelor și plantelor. Există specificități diferențiatoare ale acestui fenomen pentru fiecare regn, dar inițiatorul universal al iARN pare a fi un ARN dublu catenar. La plante, expresia ARN-urilor complementare din constructe transgenice introduse în cercetări experimentale s-a dovedit a fi inițiatorul rapid și consistent pentru mai multe gene la Arabidopsis thaliana și Nicotiana tabacum. Escobar și colaboratorii (2001) au realizat transformarea la A. thaliana și la tomate (Lycopersicon esculentum) cu ajutorul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
introduse în cercetări experimentale s-a dovedit a fi inițiatorul rapid și consistent pentru mai multe gene la Arabidopsis thaliana și Nicotiana tabacum. Escobar și colaboratorii (2001) au realizat transformarea la A. thaliana și la tomate (Lycopersicon esculentum) cu ajutorul unui construct transgenic desemnat să genereze transcripte autocomplementare pentru iaaM și ipt. Linile transgenice rezultate și-au păstrat susceptibilitatea la transformarea indusă de Agrobacterium dar, în unele cazuri, au fost înalt refractare la tumorigeneză. Constructul autocomplementar ipt a fost creat prin fuzionarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și la tomate (Lycopersicon esculentum) cu ajutorul unui construct transgenic desemnat să genereze transcripte autocomplementare pentru iaaM și ipt. Linile transgenice rezultate și-au păstrat susceptibilitatea la transformarea indusă de Agrobacterium dar, în unele cazuri, au fost înalt refractare la tumorigeneză. Constructul autocomplementar ipt a fost creat prin fuzionarea unei copii sens a ipt - 20W - 5A pentru 45-627 perechi de nucleotide cu un fragment identic cu orientare antisens. Cele două fragmente ipt complementare au fost separate de o regiune de ADN linker
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
20W - 5A pentru 45-627 perechi de nucleotide cu un fragment identic cu orientare antisens. Cele două fragmente ipt complementare au fost separate de o regiune de ADN linker necodificator de 1000 perechi de nucleotide derivat dintr-un vector de clonare. Constructul autocomplementar iaaM a fost realizat prin fuzionarea unei copii antisens a lui iaaM - 20W - 5A de 1 274-2 224 perechi de nucleotide la capătul 5’ al unui fragment sens iaaM - 20W - 5A de lungime integrală. Această fuzionare a creat o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sens iaaM - 20W - 5A de lungime integrală. Această fuzionare a creat o repetiție inversată de 950 perechi de nucleotide corespunzătoare capătului 3’ iaaM, întreruptă de o regiune linker ce corespunde perechilor de nucleotide de la 1 la 1 273 din iaaM. Constructele autocomplementare au fost legate individual într-un vector de expresie în celule vegetale ce conține promotorul virusului mozaicului conopidei și terminatorul genei octopin sintazei. Casetele de expresie realizate astfel au fost ulterior introduse prin ligație în vectorul binar pDU99.2215
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în medie 25,3% tumorigeneză, dar a fost incapabilă de inițiere a silențierii oncogenelor. Există alternativa ca un număr mare de copii ale transgenei la indivizii specifici T1 să poată realiza silențierea transcripțională a promotorului virusului mozaicului conopidei care dirijează constructele silențiate. Atât pentru Arabidopsis, cât și pentru tomate, nu au apărut diferențe fenotipice între indivizii hemizigoți și homozigoți în ceea ce privește rezistența, condiția genotipică fiind identificată prin analiză de segregare. Este posibil ca anumite celule din plantele rezistente să fie transformate de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
plantele de tip sălbatic dar ca aceste celule să nu acumuleze transcripte iaaM și ipt și deci să nu inițieze tumorigeneza. În țesuturile plantelor infectate ar fi putut exista trei populații potențiale de ARNm iaaM / ipt: transcripte autocomplementare derivate din constructe integrate silențiatoare de oncogene (prezente numai în plantele transgenice), transcripte produse în A. tumefaciens vizibile prin expresia regiunii oncogene a plasmidului Ti (produse la un nivel foarte scăzut) și transcripte produse în plantă din T-ADN integrat (Gelvin și colab
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care pune accentul pe narațiune și biografie (McAdamsă. Identitatea cu sine se bazează și pe identitatea socială a persoanei, și pe felul în care ea este reflectată de persoanele semnificative de relație. Este astfel implicată psihologia relațiilor interpersonale, cea a constructelor psihologice și a etichetării (Kellyă și cea a psihosociologiei, în schimb se insistă puțin asupra relațiilor interpersonale strânse, apropiate, care implică întrepătrunderea afectivă și reprezentarea altora în sine. Tipologia relațiilor interpersonale stabile nu e nici ea analizată. În ansamblu, Bandura
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pe biografie, diferită în mare măsură de înțelegerea psihologiei persoanei prin trăsături sau de cea care accentuează variabilitatea manifestărilor în diverse contexte. Din punctul de vedere al noilor teorii narative asupra personalității, istoria de viață este prin ea însăși un „construct” care funcționează ca o componentă imanentă, dar și integratoare a personalității (McAdams, 1999Ă. Prin modul narativ de gândire oamenii filtrează și dau sens experienței trăite, istoriei de viață. Istoria unei vieți are întotdeauna un autor care exprimă un punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
științifică sau, cel puțin, cu o doctrină cu pretenții de scientificitate, pe care o confirmă, o susține sau o infirmă. Nu există fapte științifice brute și neutre. De aceea, trebuie recunoscut deschis că domeniul psihologiei persoanei normale este un posibil construct, în permanentă conturare și reorganizare, care provoacă cercetări și se alimentează din cercetări, după cum, pe de altă parte, se alimentează și din reflecție critică, din modalitatea de raportare speculativ-rațională a omului conștient la sine însuși. Universul tulburărilor de personalitate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
transformare, progres, deci nici finalitate. Teoria postulează rolul dominant al self-ului, care este activ, gândește, simte, planifică, dar în funcție de un anumit moment sau context existențial. În acest fel, prezentul reconstruiește trecutul, care își pierde legătura cu realitatea fiind un construct imaginar. Gândurile noastre sunt condiționate de nevoile noastre, iar acestea devin funcții ale minții noastre. Ca urmare, dezvoltarea personalității nu e unidirecțională - ca în cele trei variante ale teoriei organismice -, ci complexă, multidirecțională, în funcție de nevoi și de context. Ne dezvoltăm
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
polarizate din societatea occidentală. Diversele categorii sunt net delimitate și diferă calitativ unele de altele. Se apelează la descrierea empirică a manifestărilor patocomportamentale propriu-zise care devin suportul conceptului de personalitate patologică sau dizarmonic structurată. Acesta întrunește - în intenție - atributele unui construct ateoretic și are o validitate parțială corespunzătoare doar unora dintre simptomele integrabile. Descrierea categorială poartă deci amprenta simplității și a stereotipiei oglindite în înșirarea unor criterii de factură strict fenomenologică. Cel mai adesea, necesitatea clasificării categoriale a tulburărilor personalității le
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
speciale pentru fiecare structură personologică. De-a lungul timpului, autorii au descris diverse aspecte bazate pe observația clinică sau corelabile unor doctrine. Deși sistemele categoriale adoptă o perspectivă dominant descriptivă în cazul tulburărilor de personalitate, Axa II diagnostică rămâne un construct abstract, precumpănitor teoretic. 5.2. Tulburările de personalitate de cluster A Primul cluster - clusterul A - al clasificării categoriale include personalitățile patologice cu trăsături de serie psihotică. 5.2.1. Tulburarea paranoică de personalitate Aceasta are ca dominante structurale orgoliul și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]