1,467 matches
-
a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria în teologia lui Evagrie Ponticul) descoperă în orice creatură „ecoul Domnului” (s. 264), eliberând-o de supoziția simplei contingențe. Textul se încheie cu o apoftegmă în registru parenetic de care depinde, în ultimă instanță, orice progres
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Domnului. Monahii și monahiile participă la liturghia cosmică a îngerilor. Hrana lor permanentă este Cuvântul lui Dumnezeu. Desfătarea în rostirea numelui lui Iisus se prelungește în bucuria nepieritoare de a mulțumi pentru darul necuprins al vieții. Aflat în starea de contemplație naturală, monahul face experiența „eternei reîntoarceri” a doxologiei. Când rugăciunea euharistică arde în inima monahului ca rugul nemistuit de flăcări al lui Moise, atunci viața sa nu mai suferă amenințările traumaticei experiențe a plictisului. Repetiția - atât de importantă în rumegarea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de importantă în rumegarea Scripturii, ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit. Contemplațiile duhovnicești sunt lipsite de echivocul emoțional al modernilor aflați în fața frumuseții naturii. Privirea monahului păstrează însă ceva din foamea artistului aflat în căutarea formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ea însăși o formă de rugăciune - se regăsește cu aceeași greutate în doxologia creației. Am observa aici că, într-o lume care a secularizat prin cultura grădinilor nostalgia pentru originea noastră paradisiacă, caracterul poetic al contemplațiilor monahilor poate fi răstălmăcit. Contemplațiile duhovnicești sunt lipsite de echivocul emoțional al modernilor aflați în fața frumuseții naturii. Privirea monahului păstrează însă ceva din foamea artistului aflat în căutarea formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu alungă mirarea. Uimirea îmblânzește gesturile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu alungă mirarea. Uimirea îmblânzește gesturile mai mult decât cuvintele; gesturi de copil, care cuprind mângâierea tandră sau atingerea temătoare, fără să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic rezumat taumaturgic - și sensibilitatea auditivă a poeticii iudaice, înclinată teocentric
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ascetice pe care sufletul le duce în urcușul către unirea cu Dumnezeu. Sofronie devine ucenicul direct al Sf. Siluan pentru opt ani de zile, învățând de la acest teolog de statura unui Antonie sau Macarie Egipteanul marea artă a rugăciunii, a contemplației naturale și dumnezeiești. În esență, Sf. Siluan îi predă cheia de înțelegere a existenței monahale, care rămâne deșartă atunci când nu are în vedere porunca iubirii de vrăjmași, căutarea smereniei lui Hristos și, mai ales, rugăciunea pentru lumea întreagă. Desigur, preotul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Carnap), vechile aspirații ale metafizicii au dispărut de pe firmamentul preocupărilor filozofice. În acest context de profund scepticism față de metafizica occidentală a avut loc descoperirea patristicii, cu discursul său eminamente poetic - deși niciodată lipsit de rigoare filozofică - despre Dumnezeu. În loc să transforme contemplația misterului ultim într-un obiect de studiu universitar, Părinții Bisericii au vorbit într-un registru poetic și mistic despre revelația biblică, lăsând loc pentru conversația cu marile voci ale filozofiei. Redescoperirea rădăcinilor patristice ale teologiei Bisericii universale a înnoit așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ceea ce constituie substanța sa”1. Refuzul categoriilor metafizicii permite acestor gânditori să identifice principiul teologic de unitate al Sfintei Treimi în iubirea donatoare a Tatălui 2. Fără această libertate, nici teologia trinitară, nici economia divină n-ar putea fi subiectul contemplației ecleziale. În afara cunoașterii revelate de Hristos în Scripturi, teologia cinstește dumnezeiasca Treime în tăcere. Tradusă într-un plan antropologic, teologia lui Zizioulas recunoaște urgența depășirii viziunii metafizice a omului ca „animal rațional” ori „substanță cugetătoare”; nici o determinare empirică nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ireconciliabilitate a concepției índice. De aceea arta indiană nici n-a încetat să înfățișeze plastic în fel și chip renunțarea la sensibil și puterea abstracției spirituale și a interiorizării. Acestui gen îi aparține reprezentarea penitențelor de lungă durată și a contemplațiilor profunde, despre care ne oferă cele mai importante modele nu numai cele mai vechi poeme epice Rămăyana și Mahăbhărata, ci numeroase alte opere de artă poetică. Adeseori astfel de penitențe sînt făcute, desigur, din ambiție sau cel puțin în vederea anumitor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cu bună credință, merg în căutarea unei speranțe sau a unui ajutor spiritual. Creștinismul trebuie să-și pună mai mult în valoare dimensiunea sa mistică, trebuie să lanseze cu mai multă îndrăzneală chemarea sa la o viață spirituală interioară, la contemplație" [377]. Ceea ce nu vrea să însemne că creștinismul ar avea nevoie de "proptele" de natură mistică, luate chiar din India, întrucît bogăția și plenitudinea lui Hristos, care se întrupează în Trupul Său Mistic, nu se împuținează: cel mult se împuținează
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
odată vorbește regele și numai odată se mărită o fată: Odată-și spun cuvîntul regii-zei, Odată și cei înțelepți; o fată Odată se mărită: astea trei Odată sînt pe lume, doar odată. [33] Oricum, se cere de la înțelept nu numai contemplație așa cum se pretinde de obicei, desigur, pe nedrept -, ci o sforțare continuă, zi de zi, clipă de clipă și care adesea pornește de la practici mdoeste, bazate la început pe prescripții unor de îndeplinit, ca de pildă: "amînarea unei acțiuni rele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Acest lucru îl poate împlini prin diferite metode: fie apelând frecvent la momente de lectio divina, fie aprofundând conținutul credinței, al modului în care aceasta poate fi mărturisită azi, fie redescoperind valoarea rugăciunii personale și comunitare, a tăcerii și a contemplației. Astfel, va reuși să fie predispus să se înscrie într-un drum spiritual, chiar însoțit de un îndrumător spiritual care să îi ofere ajutor în această privință. Dialogul pre-mărturisire poate deveni un examen continuu de conștiință, sau o cercetare asiduă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o speranță, o dorință fermă de a nu mai cădea în păcat și de a nu-l mai ofensa pe Dumnezeu. Un lucru care îl poate ajuta pe penitent în menținerea propunerii este contemplarea crucii. Confesorul îi poate sugera această contemplație, indicându-i o triplă finalitate: să ajungă să simtă oroare față de păcat, lucru care a fost și cauza morții lui Cristos, să înțeleagă cât de milostiv este Dumnezeu, chiar și din cuvintele pe care Cristos cel răstignit i le spune
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ordinicare ne transcende și ne domină, la care nu participăm decât ca undala imensul mării”<footnote D. Isac, op. cit., p. 336. footnote> -, dar o aflăm, în limbajul teologic, în Mystagogia:„Mintea, așadar, mișcându se, prin înțelepciune vine la contempla-ție; prin contemplație, la cunoaștere, prin cunoaștere, la cunoștințacare nu se uită; iar prin cunoștința care nu se uită, la adevăr, în preajmacăruia mintea ajunge la hotarul mișcării, fiind mărginită atât dupăființă și putere, cât și după deprindere și lucrare”<footnote Sfântul Maxim
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
suferințelor sau neputințelor trupești, a depășirii imperfecțiunilor și nedeplinătăților lumii materiale și a ridicării, pentru totdeauna,deasupra lor. Despărțindu-se de trup, ca și cum s-ar dezbrăca de o haină, el„încearcă o bucurie negrăită și netălmăcită”<footnote Teognost, Despre făptuire, contemplație și preoție, în Filocalia, volumul 4, edițiaa II-a, Harisma, București, 1994, p. 290. footnote>, îl leapădă „fără în-tristare, îndreptându-se cu pace spre îngerul luminos și vesel carevine din înălțime și, străbătând fără piedică împreună cu acela văzduhul, nevătămat câtuși
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie, S. imaginând un fel de alegorie a genezei, invocând originea cosmică a pământului și a vieții, forța de atracție a luminii, ca aspirație perpetuă și ferment al visării și speranței, truda omului „în crâncenă luptă cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
și posibilitatea de a exprima același lucru prin forme diferite. Critica a observat că scrierea lui S. este comparabilă doar cu eseul Pseudo-cynegeticos al lui A.I. Odobescu. Pornind de la concluziile unor cercetători și gânditori germani, în paginile, editate postum, din Contemplație și creație estetică (1997), S. încearcă să dea o fundamentare științifică teoriei sale. Ipostază evoluată a tendinței generale a ființei de a detecta elementele purtătoare de semnificație și valoare, contemplația estetică începe cu perceperea entităților simetrice, ritmate ca unități semnificante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
unor cercetători și gânditori germani, în paginile, editate postum, din Contemplație și creație estetică (1997), S. încearcă să dea o fundamentare științifică teoriei sale. Ipostază evoluată a tendinței generale a ființei de a detecta elementele purtătoare de semnificație și valoare, contemplația estetică începe cu perceperea entităților simetrice, ritmate ca unități semnificante, dar care nu declanșează reacții imediate, pragmatice. Prin imitație, comparație ș.a. sunt create mental simetrii, forme ideale, care au un caracter ludic și devin ele însele obiecte ale receptării estetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
principiului unic, etern, generator, iar prin aceasta la sentimentul contopirii eului cu transcendentul, când „ființa noastră subiectivă se revelează sieși ca inclusă într-o grandioasă simetrie cu principiul suprem și absolut”. Creația estetică este strâns legată de geneza și nivelurile contemplației, din care derivă și momentul inspirației, act ce configurează în întregime un proiect unic al operei, irepetabil, așa cum e un embrion, care conține în întregime proiectul viitoarei ființe. Procesul complex prin care se trece de la percepție la operă are ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Medalioane muzicale, pref. Romeo Ghircoiașiu, București, 1966; Poezii, pref. Perpessicius, București, 1966; Amintiri din lumea literară, București, 1967; Figuri universitare, București, 1967; Inițiere în poetică, București, 1968; Cartea despre carte sau Eflorescența spirituală, îngr. și pref. Octavian Chețan, București, 1984; Contemplație și creație estetică, îngr. și introd. Mircea Muthu, postfață Ion Maxim Danciu, Cluj-Napoca, 1997. Repere bibliografice: Zetta, [Un talent precoce], „Revista literară”, 1898, 21; Luciliu [Al. Macedonski], O treime de poeți, „Liga conservatoare”, 1905, 6; Caracostea, Scrieri, I, 58-59; Perpessicius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
1994, 12; Ion Maxim Danciu, Eugeniu Sperantia și dinamica umanului, „Saeculum”, 1995, 1-2; Muthu, Cântecul, 126-128; Doru Pop, O biografie neromanțată a scriitorului român, TR, 1997, 28-29; Dan Rațiu, De la fiziologia frumosului la metafizica artei, TR, 1997, 28-29; Rusanda Mureșan, „Contemplație și creație estetică”, ECH, 1998, 1-3; Dicț. scriit. rom., IV, 307-311. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
în care meditează asupra relațiilor dintre artă, consumator și societate, asupra rolului sacrului și asupra condiției umane, văzând lumea din jur prin „chenarul geamului”, din perspectiva gânditorului și intelectualului solitar, frustrat de bucuriile vieții obișnuite, nu și de acelea ale contemplației și reflecției filosofice. Reconstituirea unor evenimente culturale și portretizarea unor personalități se face în manieră eseistică și denotă erudiție, inteligență. SCRIERI: Eleonora Romanescu, Chișinău, 1983; În fața formulelor de veșnicie, Chișinău, 1986; A patra dimensiune (în colaborare cu Vlad Zbârciog), Chișinău
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289068_a_290397]
-
stabilirea întregului determinism propriu și distinct al fenomenelor psihice. Eventualele slăbiciuni și limite ale gândirii lui Wundt vor fi mereu contrabalansate și scuzate de accentul pe care l-a pus pe însemnătatea experimentului psihologic. Prin el psihologia iese din domeniul contemplației, spre a se așeza pe tărâmul confirmării experimentale, pe verificarea experimentală a postulatelor sale teoretice. În accepțiunea lui Wundt orice experiment psihologic este în același timp și experiment fiziologic. Astfel, aceste legi din psihologie își declară apartenența la legile științelor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
creației / 90 4.2. Logos sau forma finală a creației / 95 4.3. Despre ludus sau funcția activă a spiritului / 99 Capitolul II. Prezență și absență. Ideea de apariție și de percepție. Transformarea obiectului în operă de artă și rolul contemplației / 107 1. Efectul oglinzii: imaginea între imitație, (re) prezentare și imaginație / 108 1.1. Opera de artă între experiență și produs / 116 1.2. Arta sub auspiciul imaginației / 118 2. Opera de artă ca prezență și absență / 124 3. Apariția
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
1. Literatura și creația poetică / 146 5.2. Desenul și pictura / 148 5.3. Sculptura / 149 5.4. Fotografia și cinematografia / 151 6. Stratificarea obiectului estetic / 153 7. Opera de artă ca produs finit / 155 8. Puterea creației și rolul contemplației / 158 9. Tropii ontologici ai operei de artă / 163 PARTEA II Arhitectonica ontologică a operei de artă / 175 Capitolul I. Înțelegerea și funcționarea operei de artă literară / 179 1. Nevoia stratificării ontologice și modul de a înțelege opera literară / 182
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]