1,465 matches
-
Dumnezeu se Înfăptuiește În afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se Împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască; Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră În „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei În contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-a marcat cel mai mult pe Stăniloae rămâne, fără Îndoială, Grigore Palamas (secolul al XIV-lea) - și aceasta din mai multe motive. În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
furiei, definește mai degrabă un temperament decât un artist. La polul opus, desprinse de condiționarea socială, sunt versurile din ultima parte a vieții, adunate în volumele Poezii (1964) și, postum, Călărețul orb (1975). Poetul este parte a viziunilor sale, iar contemplația tinde către o participare onirică la existența eternă. Umanitatea pare dizolvată în desfășurarea cosmică, în virtutea consubstanțialității universale. Totul devine semn sau manifestare a simbiozei dintre terestru și ceresc, prin lumină și fantezie. Imaginile construiesc mici alegorii ale unei mistuitoare nevoi
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
LUMEA CELOR ABSURDE 54. pe cel care iubește“ (1072 b). Ca act pur, ce survine din sine și pentru sine, constituie sursa originară și inepuizabilă a celor existente. Iar privirea orientată către aceasta își modifică profund sensul, devine viziune sau contemplație (theoría), o cunoaș tere „cultivată pentru ea însăși“ și singura cu adevărat liberă. Adusă în fața unei astfel de situații, mintea omenească sim te că deodată ceva o excede nemăsurat. Are în față o întâm plare de felul celor minunate (thaumasíon
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici, însă, ea rămâne doar bănuită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
arbitrar 123 (n. 115), 162, 193, 195, 196 arbor porphyriana 47 argumentum cornutum 22 (n. 11) ataraxía 34 átopon 145 B bucurie ~ simplă 133, 179, 191-192 ~ în fața celor „absurde“ 14, 37, 137, 141, 142 ~ speculativă 67 C coincidentia oppositorum 66 contemplație 48, 67, 114, 126 (n. 123), 127, 130 204 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE contingență 62, 63 (n. 51), 123, 124, 143, 162, 196 contradicție acceptarea aletică a ~ 56 ~ ca absurditate 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177 ~ logică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
LUMEA CELOR ABSURDE 54. pe cel care iubește“ (1072 b). Ca act pur, ce survine din sine și pentru sine, constituie sursa originară și inepuizabilă a celor existente. Iar privirea orientată către aceasta își modifică profund sensul, devine viziune sau contemplație (theoría), o cunoaș tere „cultivată pentru ea însăși“ și singura cu adevărat liberă. Adusă în fața unei astfel de situații, mintea omenească sim te că deodată ceva o excede nemăsurat. Are în față o întâm plare de felul celor minunate (thaumasíon
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca limită APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
NONSENSULUI 129 124. a celor cu sens. Transcende sfera comună a sensului și acele preocupări omenești prin care sensul se acordă sau se retrage. Mă gândesc, deopotrivă, la ceea ce se poate descoperi în actul de contemplație (aș îndrăzni să spun „contemplație pură“) sau la acele experiențe ce lasă a se întrevedea ceva străin intenționalității omenești. Mai târziu, când Heidegger regândește ceea ce numim lume și locuire, pare sensibil mai ales față de a doua semnificație a cuvântului. Aici, însă, ea rămâne doar bănuită
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
arbitrar 123 (n. 115), 162, 193, 195, 196 arbor porphyriana 47 argumentum cornutum 22 (n. 11) ataraxía 34 átopon 145 B bucurie ~ simplă 133, 179, 191-192 ~ în fața celor „absurde“ 14, 37, 137, 141, 142 ~ speculativă 67 C coincidentia oppositorum 66 contemplație 48, 67, 114, 126 (n. 123), 127, 130 204 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE contingență 62, 63 (n. 51), 123, 124, 143, 162, 196 contradicție acceptarea aletică a ~ 56 ~ ca absurditate 51, 55-60, 76-84, 101 (n. 92), 137, 177 ~ logică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
chipuri ale așteptării. De aici și senzația de static din majoritatea narațiunilor, de încremenire milenară într-o ordine ce pare să țină mai degrabă de cosmic. Am putea spune că la Sadoveanu așteptarea este agentul narativ prin excelență: ea înlesnește contemplația și tot ea dă apoi impulsul istorisirii. Povestirea suspendă așteptarea, apropie personajele și îi redă timpului calitatea. Dacă la început în spatele povestirii se află simpla așteptare a trecerii timpului, mai târziu personajele își trec timpul așteptând să povestească. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mult timp. în tăcerea care a urmat Vultur-în-Zbor a așezat la locul lor toate piesele rămase din puzzle, în afară de ultimele trei. — Un gropar n-are cine știe ce treabă pe muntele Calf, spuse Virgil Jones. Așa că am revenit la dragostea mea adevărată - contemplația. — Și Dolores? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ah, Dolores! Asta-i o poveste tristă. Să iubești atât de mult viața, purtând povara unui astfel de handicap fizic... Părerea mea e că locuiește singură, adică împreună cu mine, pentru că își dă seama că nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
interesului pentru ele, fapt ce a avut o imensă influență asupra destinului artei. Reprezentarea vizibilului, pe care s-a întemeiat arta Antichității, este înlocuită în arta bizantină cu evocarea invizibilului. În noua concepție, arta este un mijloc de cunoaștere prin contemplație a realității suprasensibile. Spre exemplu, viziunea apocaliptică a Judecății de Apoi, care figurează pe numeroase timpane, oferă prilejul desfășurării fanteziei celei mai stranii asupra sfârșitului lumii. În această sinteză decorativă rațională se nasc animale fantastice din combinația formelor claselor celor
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
pantofii săi proaspăt cumpărați din bazar, care posedă bizara proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu, care În locul său dă semnalul de plecare al unui tren spre direcția nord, Îl face să tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am călcat peste niște franjuri de grad Înalt! Asta Înseamnă noroc.. Să trăiți...” „Vai de norocul nostru”, șoptește ca pentru sine șeful de gară, sorbindu-și pe Îndelete ceșcuța de cafea dreasă cu coniac și privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
florile pentru pajiștea aceasta dinainte-ne, iar cât despre învățătura privitoare la Creatorul său, omul lipsit de ea nu e mai mult decât o stâncă, un animal întunecat la minte. Fără învățătură omul nu va cunoaște niciodată adâncimea și dumnezeescul contemplației. Învățat sau neînvățat, zise Agrican, ai putea să te arăți mai bine crescut decât să mă faci să vorbesc despre un subiect care pe mine mă pune în inferoritate. Dacă vrei să dormi îți dorescc noapte bună, dar dacă vrei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația profundă spre contemplație, spiritualitatea și puterea sa transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea sufletul într-o dezmărginire luminoasă care lăsa în urmă pământescul. Poate că în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
că știu subiectul... și până la sfârșit nu mă lasă ei, frații, pe mine!" A scris Moscu de zor toată ora. Se mai oprea din când în când, își ducea mâna la frunte a gândire, iarăși scria; Iarăși mai sta în contemplație! Profesorul, văzîndu-l atât de activ, l-a întrebat într-un timp, înciudat parcă de faptul că scrie atât de neobosit: ― Ei... domnule Moscu, merge, merge? ― La perfecție, don' profesor! i-a răspuns Moscu, zâmbind sigur de succesul pe care-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la ea acasă. Mini urcase treptele, pe când, gheboșat, birjarul aștepta cu voie bună. Se dezmorțise puțin și numai plescăia . . . un . . . doi... trei. . . labele lânoase una de alta. Meseria lui îi făcuse o fire contemplativă, numai că pe pânza nemișcată a contemplației lui nu se proiecta nimic. Mini sună abia, după obicei. Răsunetul strident al chemărei o supăra. La casa Rim, ecoul soneriei nu ajungea până la ea și aștepta tot contemplativă, uitîndu-se la perdeluțele de la ușa de intrare: canari negri pe o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care o au și cerșesc cu nerușinare o alta! Nu reprezintă altceva decît Natura răzvrătită împotriva ei însăși!... În cîteva excepții doar Natura reușește prin om să SE contemple... în rest, nu se poate vorbi de o liniște a contemplației proprie acestei specii care încearcă cu asiduitate să dezvolte la nivel macrocosmic mișcarea browniană. Înțeleg că fiecare își poartă Zeul său, dar ei au făcut din asta o mascaradă! Se apropie amiaza, Harnum se aliniază cu Limelob. Mă așez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Morgan par dezamăgiți. Comunicarea este unul din motivele lor de îngrijorare. Dacă oamenii insistă să comunice cu nativii, cum mai pot ei să-i mai studieze în starea lor naturală? — Am crezut, zice Morgan cu lentoarea sa obișnuită, predispusă la contemplație, că sunt niște primitivi. Cred că mai sunt încă, spune profesorul. Relativ. Oricum, administrația de nord simte că este momentul unui recensământ, înaintea institurii unei taxe pe colibă. Aparent, s-au făcut pași în această direcție, însă vor ca noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am mers la câteva concerte de neuitat. Mi-au rămas în suflet două piese, Rapsodia I de Enescu și Moartea Isoldei a lui Wagner, care puneau în alternanță umorul, verva și pofta de dans ale dirijorului cu înclinația profundă spre contemplație, spiritualitatea și puterea sa transfiguratoare. Ascultând muzica aceea ieșită din mâinile lui de vrăjitor, simțeam cum se poate muri de frumusețe, căci prin Wagner el îmi conducea sufletul într-o dezmărginire luminoasă care lăsa în urmă pământescul. Poate că în
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
părăsea domeniul cu viteză extrem de redusă, m-am felicitat pentru calmul de care dădeam dovadă și pentru faptul că nici nu-mi trecuse prin minte să iau vreun drog. Dependentă de droguri! Ce să zic?! Doctorul Billings mi-a întrerupt contemplația, spunându-mi că ceilalți clienți, cum îi numea el, luau masa. Tocmai scăpase ocazia de a o vedea pe Helen strâmbându-se la el, prin fereastra din spate a mașinii care tocmai ieșea pe poarta clinicii. — Hai să mănânci, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar dacă ar continua să mă hăituiască prin prea numeroșii săi complici profesioniști, viclean și răzbunător cum este. Dar am și eu dreptul să văd spectacolul până la capăt. Acum, când a devenit mai echivoc și sleit. O întruchipare! Slujește unei instructive contemplații. Pot urmări mai bine amploarea degenerării, când am un obiectiv știut în detalii. Dispun de o întruchipare imediată, accesibilă. Și ambiguă, mai ales. În ambiguitatea care ne și face complici, ne întinde mereu oglinda și capcana? Să ne dovedească precaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
parte, s-a retras într-un vis al perfecțiunii. Uită-te la Filozofia mobilăriii și vei descoperi că încăperea lui imaginară este creată exact în același scop. Un loc pentru citit, pentru scris, pentru gândit. E o cameră secretă a contemplației, un sanctuar tăcut în care sufletul poate, în sfârșit, să găsească o oarecare pace. Imposibil de utopic? Da. Dar și o alternativă rațională la condiționarea timpului. Căci realitatea era că America se dusese, într-adevăr, pe apa sâmbetei. Țara era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pas Înapoi, dar stăruie: — Care ți-e numele, străine? Khayyam șovăie să se dea de gol, caută un subterfugiu, Își ridică privirea spre cer, unde un norișor tocmai a acoperit cornul lunii. O tăcere, un suspin. Să te refugiezi În contemplație, să numești stelele una câte una, să fii departe, la adăpost de mulțimi! Deja ceata Îl Înconjoară, câteva mâini Îl ating, redevine stăpân pe sine. — Sunt Omar, fiul lui Ibrahim din Nishapur. Și tu, tu cine ești? Simplă interogație retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]