1,534 matches
-
pe dos. Parcă se dau de ceasul morții să-și prostească alegătorii - Încurajându-i să creadă că anumite locuri de muncă sunt „locuri de muncă americane“ și pot fi protejate de concurența externă sau că, dacă America a dominat economic contemporaneitatea, așa va fi de-a pururi sau că milostenia echivalează cu protecționismul. Este greu să avem o strategie națională americană În privința aplatizării În condițiile În care cetățenii nici măcar nu vor să recunoască existența unui decalaj educațional În formare, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mele despre el avem de vorbit aici. Stimată doamnă profesoară, mi-ați acordat în trecut onoarea unor lungi convorbiri și știu că în foarte multe privințe părerile și pozițiile noastre coincid. V-aș ruga acum să vă referiți puțin la contemporaneitatea noastră strictă. Ce vi se pare inacceptabil, deplorabil în comportamentele, în mentalitățile, în cutumele din lumea academică și din cea culturală de astăzi? E.S.: De astăzi și, în anumite privințe, dintotdeauna. Ceea ce mi se pare incorect și rezultatele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
simți, într-un dialog autentic. După o întâlnire-două, ne-au dispărut toate prejudecățile legate de literatura veche. În fața noastră se derula o întreagă serie de autori clasici, de la filosofii Antichității, la cei medievali, renascentiști, iluminiști; nu o dată ajungeam până în stricta contemporaneitate, urmărind cutare motiv sau cutare temă literară. Era, pe scurt, exact ceea ce căutam. Un profesor erudit, care se mișca firesc prin toate epocile culturii, mereu pregătit să afle opinia celuilalt, în fața căruia te rușinai să nu știi, să nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al autorului analizat, ci și al comentatorului care știe să extragă bogățiile textului, deseori ascunse de limbajul secolelor trecute, greu accesibil. Începuturile literaturii noastre stau sub semnul istoriei încercate și nu e nimic reprobabil în această constatare persiflată deseori în contemporaneitate -, încât nu doar oamenii, ci și scrisul e "supt vremi". Epoca veche presupune, astfel, un cititor rafinat, capabil să deceleze mecanismul declanșării literarității în texte în general cu altă destinație decât cea estetică, prin urmare e un teritoriu inaccesibil cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și părerii actuale formate despre ele datorită poeților"39. Nu este acum spațiul pentru a prezenta (în replică scufundată în diacronia noțiunilor exegetice) concepția cunoscută a lui Aristotel cu privire la raportul istorie / poezie sau adevărat / veridic 40. Din antichitate și până în contemporaneitatea denumită (prin sintagma nedefinită temporal) a "zilelor noastre", romanul și nuvela istorică înseamnă neaparat că istoria preocupă în mod sistematic pe creatorul artist. Documentarea prelabilă a autorilor acestui tip de proză artistică este necesară și obligatorie. Altfel, evenimentul vechi servește
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
planul unei simultaneități unde ele își vor disputa, așa cum vom vedea, așezarea omului în lumea adevărului, fie că este vorba de un registru pur speculativ, unul moral sau unul politic. La nivelul analogiilor cu diversele figuri culturale consacrate pe care contemporaneitatea lui Platon le putea oferi, primele care s-ar putea impune ar fi sofistul, ca pretins stăpânitor al adevărului și falsului, analogic aici lui Ulise, și figura mantică a arhaicului stăpânitor de adevăr, determinat cu atribute similare lui Ahile și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un real efect asupra teoriilor ascensiunii sufletului în neoplatonism și a ocazionat un splendid comentariu în această direcție, cel al lui Proclos. Apoi, știm că el a avut un efect real în constituirea utopiilor modernității timpurii, că a deschis în contemporaneitate o discuție asupra fundamentelor totalitarismului și că, în fine, alături de alte dialoguri ale maturității lui Platon, constituie expunerea unei bune părți a teoriei ideilor. Prin urmare, indiferent că Platon a intenționat aici cu adevărat să ne vorbească doar despre o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
această perspectivă, este obligatoriu de semnalat evoluția autorului către panoramarea socio-satirizantă a României anilor 2000: Titircă, Inimă-Bună (palavre și adulter la domeniile Marvila) este un „pamflet antioligarhic” (2002), pe tiparele proiectatei piese caragialiene Titircă, Sotirescu & Co., și care plasează în contemporaneitate tema ciocoilor vechi și noi, pe N. Filimon, I.L. Caragiale și Teodor Mazilu, într-o șarjă cu zece episoade tocmai nimerite pentru un spumos serial de televiziune. Titircă, Inimă-Bună... continuă Trivial tangou și plachează pe tiparul caragialian personaje din O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
de versuri Infinitul aproape (1968), Revărsarea culorilor (1970), Răvașe din zbucium (1971), Nerv (1973), Țărâna de-acasă (1976), Tu și pământul meu (1977), Văzduh pentru suflet (1982) cultivă formula poeziei ruse „de estradă”, poetul dorindu-se un tribun romantic al contemporaneității. O anumită tensiune dramatică și efuziunile sentimentale generate de legătura cu pământul natal, salvează unele poezii. A tipărit mai multe culegeri de reportaje și articole (Lumina palmelor tale, 1974, Cu numele tău pe buze, 1979, Se-ntorcea la vatră tata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286892_a_288221]
-
definiții" ale hieroglifei eminesciene: "... Ruina sură e-un vis încremenit, E-un basm făcut piatră, e-un veac înmărmurit Ce secoli mai durează și ne aduce-aminte De oameni mai puternici, de vremi mai mari, mai sfinte." Temporalitatea mitică, față de care contemporaneitatea e în decădere, stă în ideea eminesciană a unei geneze a poporului roman. Căutând clipa când încă era "încărcată de divinitate", cum spune M. Eliade, acel "illo tempore"39 al genezei, Eminescu tinde spre o reintegrare într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
scrise pe marginea articolului nostru: "...Articolul lui George Vulturescu apărut în Tribuna (nr. 16, apr. 1989) întitulat "Cărțile vechi" la Eminescu și biblioteca lui Borges este o fericită încercare (și chiar o fericită intuiție!) de apropiere, venind mai ales dinspre contemporaneitate, a acestor poetici. Echivalentul "cărților vechi" iubite de Eminescu cu biblioteca lui Borges este detectat exact. Biblioteca tatălui în care se cufundase micul Jorge Luis, va fi însăși persoana acestuia, destinul lui marcat de "profundele etajere ale trecutului". Nu altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a acestui discurs multiplu structurat presupune o asimilare creativă a teoretizării problematicilor culturale în care se reflectă situarea la intersecția variatelor paradigme critice ale postmodernității. Astfel, în opinia Barbarei Adam, abordarea teoretică a acestei fragmentări culturale cu care se confruntă contemporaneitatea, sub forma postmodernității, ar presupune desfășurarea unei multitudini de modele critice interdisciplinare propuse în cadrul unor teorii complexe ale culturii. În condițiile exercitării puterii culturale în textura vieții de zi cu zi, aceste teorii culturale ar putea fi percepute ca produse
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
se exercită descriptiv și analitic prin întrebuințarea unui complex de teorii critice culturale, printre care poststructuralismul, psihanaliza, (neo)marxismul, critica ideologiei și post-colonialismul propun un nou mod de a percepe producția și experiența culturală într-o pluralitate de viziuni asupra contemporaneității. 1.2. Teorii critice culturale Conflictele culturale dintre asumarea tradițională a culturii și încercarea de a găsi noi modalități de înțelegere și aplicare a proiecțiilor și nevoilor culturale devin obiectul de interes al studiilor culturale și, în particular, al studiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
înțelegerea practicilor comunității umane. În pofida perspectivei clasice, care privilegia o viziune mecanică a universului ca o totalitate a elementelor interconectate, acceptând că în formele externe rezidă o ordine internă înțeleasă doar din punctul de vedere al unui observator independent, în contemporaneitate se pune mai curând problema asocierii viziunii cu interpretarea decât cu percepția. În acest context, Charles Jenks insistă pe ideea că teoria socială și culturală, asemenea tuturor formelor de înțelegere ori a "modurilor de a vedea", ar genera o viziune
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
observat a fi Sadoveanu, în sensul că n-au o expresie subiectivă a experienței lor. Comunicarea cu lumea se face în proverbe ce condensează o înțelepciune stereotipă, atât de controlată prin vechimea rasei, încât contribuția individuală este neglijabilă. Creangă arată contemporaneitatea civilizației noastre cu cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică. [...] Goga exprimă în cel mai artistic fel jalea rasei în fața tragicului național fatal, întrucât ne aflăm la răspântia drumurilor de imigrație, jale cu grijă învăluită în simboluri impenetrabile
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
îndrăznețe pentru vremea în care a trăit. Doctrina pedagogică a lui Rousseau este una optimistă și constructivă. Multe din ideile democratice pentru care a militat Rousseau au intrat în patrimoniul de gîndire al omului modern și în conștiința politică a contemporaneității. H. Bergson aprecia cu aceste cuvinte influența exercitată de Jean-Jacques Rousseau: "cea mai puternică dintre influențele ce, după Descartes, s-au exercitat asupra spiritului uman". Parcă nicicînd n-a fost mai contemporan cu noi Jean-Jacques Rousseau ca în acest început
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Arhipelag de noapte poetul se caută pe sine cu o vibrație sentimentală reținută, în Cuaternar (1972) personalitatea lui se manifestă original, într-o tonalitate sobră, prin „evocarea” unor stări dintr-o existență primordială. I. se dovedește un desăvârșit continuator în contemporaneitate al lui Al. Macedonski prin tehnica și rafinamentul rondelului, cele două volume de poeme compuse în această dificilă formă fixă, Rondelul tainelor (1974) și Rondelurile (1983), fiind realizate impecabil. Frecvente sunt aici pendulările între faustic și teluric, ca și incursiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
și a altor mari bărbați, ca papii Inocențiu al IX-lea și Clemente al XIII-lea, ca Paul Ioviu și Volta - toți născuți aicea”. Se realizează astfel o deplasare a interesului față de Italia: tematic, spre mesajul cultural, iar temporal, spre contemporaneitate. La Artemie Anderco, dimensiunea clasică a perspectivei sale se va cristaliza Într-o imagine de mare limpezime și frumusețe, Înglobând, Într-un tot armonios, cultura, istoria, peisajul: Ochiul privește clasicele locuri de atâtea ori menționate: munții, colinele, văile... Nume care
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În epoca Revoluției Franceze, de exemplu, desfășurările politice peninsulare, aflate În miezul transformărilor ce schimbau fața Europei, erau urmărite din Ardeal de către numeroși cărturari români, așa cum era, de pildă, Gheorghe Șincai XE "Șincai" . Acesta mărturisea, chiar În paginile detașate de contemporaneitate ale Hronicii, atenția față de evenimentele din Italia, intermediate prin lectura gazetelor. Transformarea acestui simplu interes În asimilare constructivă nu era Însă posibilă În absența unei sensibilități rezonante În raport cu fenomenul italian. O asemenea convergență de climat ideologic, ca și de ambianță
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
teatrul și poezia engleză. Împreună cu Tudor Dorin L. a îngrijit o antologie a poeziei americane (I-II, 1977-1978) și o antologie a poeziei engleze (I-IV, 1980-1984), concepute ca ilustrări ale evoluției liricii din cele două țări de la începuturi până în contemporaneitate. Cu excepția comediei Mult zgomot pentru nimic, L. s-a consacrat cu precădere tălmăcirii unor piese shakespeariane în care se deslușește un clar accent tragic - Henric al IV-lea (partea a doua), Troilus și Cresida, Timon din Atena, Hamlet. Traducerea Furtunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
aculturației. În colecția proprie, „Semn”, scoate de sub tipar, în condiții grafice de excepție și în tiraje aproape confidențiale, peste o duzină de plachete de versuri. Grafician și pictor, fin caligraf, L. este convins de capacitatea artei de a restitui în contemporaneitate sincretismul pierdut al începuturilor omenirii. La nivelul poeticității ca atare, indecizia formelor și a culorilor sporește impresia de irealitate. Sugestiile alchimice („în fiecare clipă/ se împlinește o nuntă/ între tăria consoanelor/ și unduirea născândă din vocale/ focul și apa”) interferează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935), contestate la vremea lor de N. Iorga și de G. Călinescu. Datelor biografice verificabile li se suprapun trăsături fictive, derivate din lirica poetului, de unde un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
răfuielilor cu filonul păgân, căci nu e vorba de specificitatea credinței ori a istoricității) prin timpul liturgic care se sustrage timpului profan, prin imitarea lui Cristos ca model exemplar, prin repetarea liturgică a vieții de la nașterea la crucificarea Lui, prin contemporaneitatea cu El, creștinul necomemorând răstignirea ca eveniment istoric, ci reactualizând un mister (finalul timpului în escatologia creștină se referă doar la timpul profan).117 Mitul nu poate dispărea, deoarece unele din notele sale esențiale (modelul exemplar, repetarea) sunt inerente oricărei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Incongruențele observabile sunt cauzate de diversele ordini sociale despărțite de spațiu, dar și de percepțiile asupra naturii în funcție de timp (mai ales odată cu dezvoltarea științei în Europa), o mișcare centrifugă ce a dus la diferențieri tot mai variate și care în contemporaneitate suferă o inversiune datorită îmbunătățirii și facilitării fără precedent și fără termen de comparație a transporturilor și a comunicării. În prezent, de asemenea, accentul se pune pe păstrarea ordinii sociale și a grupului, nu pe individ ca scop ultim.133
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
este de a propune, dacă nu chiar de a impune, modele sau tipuri, prin imitarea cărora un individ sau o cetate, sau un popor întreg se poate înțelege pe sine însuși și se poate identifica".228 În analiza miturilor din contemporaneitate trebuie adusă în discuție și perspectiva lui Roland Barthes, care în critica lui stângistă asupra societății de consum afirmă că miturile moderne "nu sunt decât imposturi cu care societatea burgheză își amăgește membrii, prizonieri ai unor imagini create artificial de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]