1,993 matches
-
Aș dori să vă reîntâlnesc la Varșovia, domnișoară. Ajuns la Varșovia, Napoleon a dat ordin să fie identificată fata care îi urase bun venit în Polonia. Lucrul nu a fost tocmai greu de înfăptuit. Tânăra țărancă nu era alta decât contesa Maria Walewska, soția contelui Athanase Colonna Walewski, șeful unei familii foarte puternice, ajuns acum la șaptezeci de ani, după ce fusese nevoit să suporte două văduvii. Nu a fost prea ușor ca impulsivul Napoleon să se despartă de Josefina. Nici fostei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
un inel în interiorul căruia pusese o șuviță din părul ei sânzieniu și o inscripție: „Când tu vei înceta de a mă iubi, nu uita că eu te iubesc”. Dar, cel mai prețios dar pe care urma să i-l ofere contesa era un copil, pe care contele Walewski a hotărât să-l recunoască... ca nefiind al său. în dragoste, ca și în viața publică, de altfel, Napoleon se dovedea furtunos, schimbător și imprevizibil. îndrăgostit, atâta și cum era el în stare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
un copil, pe care contele Walewski a hotărât să-l recunoască... ca nefiind al său. în dragoste, ca și în viața publică, de altfel, Napoleon se dovedea furtunos, schimbător și imprevizibil. îndrăgostit, atâta și cum era el în stare, de contesa poloneză, nu renunțase definitiv la o încumnețire cu țarul Rusiei. Cum Ecaterina se căsătorise deja, speranța lui s-a îndreptat către marea ducesă Anna, sora mai mică, care împlinise șaisprezece ani. Mai erau, însă, și alte tentații. încă cel puțin
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
amintea de puținii prieteni, dar mai ales de numeroșii dușmani. în acele momente, însă, din adâncurile ființei au ieșit la iveală și imagini pe care părea să le fi îngropat definitiv în uitare. între acestea, imaginea depărtată și teristă a contesei Walewska, cea care îi dăruise un urmaș. Prin tratatul încheiat cu prilejul abdicării, lui Napoleon i s-a oferit suveranitatea asupra insulei Elba, situată în Marea Mediterană. De asemenea, i s-a dat dreptul de a-și alege patru sute de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani. "Eleonora", cu numele ei sonor pentru mine, cu aerele ei de contesă, cu viața ei, când la Paris, când la țară, mi-a lăsat impresia de ceva neînchipuit de frumos și nobil - și misterios. Când a fost gata casa noastră, ne-am mutat în ea. Era o casă nouă, cu un balcon
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Fata indiană, Kamala, nu era în camera ei. Madame Iocasta își aminti de prezența unui oaspete special în camera alăturată, în patul chinezoaicei contorsioniste Lee Kok Fook. Contele Cerkasov solicitase compania celor două doamne favorite ale sale și, în timp ce doamna contesă Cerkasova dormea neștiutoare în patul ei, cele două maestre în arta orientală convingeau sângele aristocratic al prostovanului de conte să curgă cumva mai repede decât de obicei. Lee Kok Fook și Kamala Sutra făceau o echipă perfectă. — Intrați, madame. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și ciocniră. Vultur-în-Zbor se așeză iară și își aminti descrierea orașului K făcută de Virgil Jones: Valhalla. Simți o apăsare pe coapsă. Uitându-se în jos, văzu o bucățică de hârtie. Fără s-o ridice la nivelul mesei, citi mesajul contesei: NU PUNE îNTREBĂRI ACUM. URMEAZĂ-MĂ îN GRĂDINĂ MAI TÂRZIU. I. Irina și Elfrida tocmai făceau o încercare curajoasă de a porni o conversație lejeră când speranțele le-au fost spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
desfășura în seara aceea așa cum se desfășurase dintotdeauna și așa cum se va desfășura în tot restul timpului care urma să vină. Poate că absența totală a surprizei era cea care crea respectiva senzație dar ea a fost confirmată rapid de contesă, care a explicat: — Domnul Moonshy împarte cu noi această casă, domnule Vultur. Cum e nemulțumit de poziția lui de intendent al orașului, o poziție suficient de puternică pentru ca el să-și poată prezenta ridicolele sale concepții egalitariste, simte nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
veni la ușă și-și va ține discursul. Uneori cred că dă iama prin proviziile lui de vin. Nu credeți c-ar fi un soi de ironie poetică: demagogul făcându-și curaj cu dușca și astfel încălcându-și propriile principii? Contesa încercă să râdă. — Dar ce anume striga? întrebă Vultur-în-Zbor. — SVOBODA, răspunse Irina Cerkasova. E în rusește. înseamnă LIBERTATE. O cerere ridicol de inutilă în condițiile date. Vocea subțirică, dar pătrunzătoare, a domnului Moonshy se făcu auzită la ușă. — Libertate! țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
esențialul. Ideea este următoarea: cuvântul importanță înseamnă „a avea însemnătate“. Adică a avea înțeles. Iar, Elfrida, care crede că poveștile sunt importante, spune că preferă să aibă mai puțin înțeles, adică să fie mai puțin importante. Pe de altă parte contesei, pentru care aceleași povești sunt lucruri cu totul lipsite de importanță, îi place ca ele să fie bine ticluite, adică să fie selecții cu tâlc din „chipul boțit al vieții“, deci, selecții pline de însemnătate - sau importante. Astfel, ambele doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
avea ferestre, iar ușile îi erau închise cu lacăte. Ochii gri ai femeii rămaseră impasibili atunci când Vultur-în-Zbor, încă șocat, se îndreptă spre ea. — Domnule Vultur-în-Zbor, spuse femeia. Credeam că ai uitat. — Am fost reținut, i-a răspuns el. Scuzele mele, contesă. — Irina, a zis ea încet. — Irina, s-a corectat el. — Voiam să-ți explic, a continuat ea. Soțul meu trăiește prea mult în trecut - ca noi toți, presupun. Să nu-l crezi nebun. E întreg la minte. Ca și Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
boala ei. Noi nu suntem nebuni, domnule Vultur. Vocea femeii era dură. — N-am crezut niciodată că ați fi așa, zise el. Presupun că e îngrozitor să fii nevoit să-ți refaci viața în felul ăsta. — Știam eu! exclamă entuziasmată contesa. Știam eu că ești om de încredere! O să te fac prietenul meu, domnule Vultur. — Vultur-în-Zbor, preciză el. — Așa, rosti ea. Irina și Vultur-în-Zbor. De-acum suntem prieteni. Iar acum îți voi arăta cum îmi atârnă trecutul de gât și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să ne luăm rămas-bun. îi aruncă Irinei o privire nu tocmai plină de afecțiune. Dar Irina a fost toată numai amabilitate cât i-a condus pe cei trei spre ieșire. Elfrida descoperi că era enervată de răstimpul lung în care contesa și-a lăsat mâna să se odihnească în mâna lui Vultur-în-Zbor și de expresia îde recunoștință? de remușcare?) din ochii acesteia, dar apoi s-a corectat repede. Pentru ea nu avea nici o importanță. Ea își iubea soțul. Soțul ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
iar Irina Cerkasova nu iubea copii. Așa că închise ochii și îi lăsă să se joace. Elfrida, care se înălța odată cu leagănul în zbor, avea un cu totul alt efect asupra lui Vultur-în-Zbor. Și ea se trezise devreme, iar înainte de sosirea contesei într-o vizită surpriză, la micul dejun, stătuseră de vorbă vreme îndelungată. Vultur-în-Zbor descoperise că dacă te uiți în ochii aceia verzi, însemna că erai de acord cu gândurile ascunse în spatele lor, așa cum ochii cei gri ai Irinei Cerkasova îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
terminat să facă dragoste, Vultur-în-Zbor a rămas așa, scăldat în lumina galbenă, uimit de miracol. Pentru că lucrurile stăteau astfel: în poftele dezlănțuite ale Irinei el căuta eleganța - da, pudoarea - Elfridei, sfințenia care-i dădea un mic plus în frumusețe în fața contesei, dar în același timp tânjea ca libertatea simțurilor, care o caracteriza pe Irina, să atingă și moralitatea plină de abnegație a Elfridei. Erau opuse și la fel, Elfrida plină de o inocență pe care Irina nu o avea, Irina plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spus ea. Dar a pățit-o iar: în brațele lui, plină de dorință față de el, Elfrida s-a blocat. — îmi pare rău, a zis ea. Se pare că trupul e slab. — Sau puternic, a replicat încet Vultur-în-Zbor. Contele Aleksandr Cerkasov, contesa Irina Cerkasova, Alexei Cerkasov și Norbert Page luau ceaiul împreună în salon. Irina își făcea adesea vânt cu evantaiul, deși nu era chiar foarte cald. — Ma-ma, silabisea fericit Alexei. Mama este aici, Alexei, spunea Irina. Mama este întotdeauna aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în jurul meu. Eu nu voi cădea. Eu voi duce povara. Dar nu și vina. Vina să cadă asupra cui trebuie, asupra locatarilor rămași în viață în casa morții, asupra ei, mormânt zugrăvit, cu gura uscată, și asupra lui, vultur ucigaș. Contesa Irina nu-și ia nici o vină asupra ei. Anthony St. Clair Peyrefitte Vânătorul se afla în Elbaroom când a sosit vestea morții lui Gribb. Prima lui reacție fusese una de încântare sălbatică. — Acum să vedem, a spus el. Acum poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mers la Irina și i-a spus: — îmi pare rău. Irina a privit-o cu un dispreț acumulat vreme de generații și i-a răspuns: Nu vorbesc cu curvele. Elfrida, deja palidă, s-a albit de tot, timp în care contesa s-a îndepărtat. Al doilea eveniment, reversul acestei înstrăinări amare a două prietene vechi, a fost o împăcare. P.S. Moonshy s-a apropiat ezitant de Irina, evitând s-o privească în ochi și jucându-se cu un nasture de la haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
s-a îndepărtat. Al doilea eveniment, reversul acestei înstrăinări amare a două prietene vechi, a fost o împăcare. P.S. Moonshy s-a apropiat ezitant de Irina, evitând s-o privească în ochi și jucându-se cu un nasture de la haină. — Contesă, a zis el, în cazul în care contele Alexei are nevoie de un tovarăș de joacă, eu... eu aș fi dispus să... când timpul o permite. — Mulțumesc, domnule Moonshy, a rostit Irina. K își strângea instinctiv rândurile, reafirmându-și unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
așa că aș fi spus că Nicholas Deggle e cel mai arătos dintre noi trei. Se pare că nu. Grimus e cel pe care-l îndrăgesc toate, preferatul curvelor îexcepție făcând, bineînțeles, Liv a mea), amantul nevestei fermierului și, totodată, al contesei rusoaice. Problema e că nu pare să-l intereseze nici una. Din cauza experienței de călugăr. Obișnuit cu celibatul. Poate că în asta constă atracția. E greu de cucerit. Indianca axona numită Prepelicarul este cea mai insistentă. Așa simpluță cum o vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mama lui Avery În seara asta. Ne-a luat deoparte pe mine și pe mama și ne-a Înmânat, foarte mândră, câte un exemplar din Fête Accompli!: The Ultimate Guide to Creative Entertainment și Întreaga colecție de cărți de bucate Contesa Desculță. O, dar asta nu e tot. Nu numai că subliniase toate sugestiile ei pentru cine tematice, ci făcuse și notițe la toate felurile de mâncare preferate ale lui Avery, ca eu să instruiesc cum trebuie bucătăreasa. A ținut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
că te-ai adaptat repede la viața Cetății de Scaun și că ai relații foarte bune cu frumoasa Erina, al cărui frate este ambasadorul Moldovei la Veneția. Este un lucru Înțelept, care nu impietează cu nimic asupra legăturilor tale cu contesa Frassetti. Legături, deocamdată, fragile. Deși este fiica mea, trebuie să recunosc că adeseori m-a dezamăgit. Are o capacitate firavă de cunoaștere a oamenilor și, cred, trăiește Într-o lume a ei, pe care o confundă cu realitatea. Dispariția (observi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Veneție decât cea pe care o cunoscuse Alexandru. Una pe care aproape că n-avea voie s-o vadă, tocmai ca să nu fie văzut. O Veneție rece, privită cu ochii unui străin. Fără palatul Frassetti, fără bunicul Matteo și fără contesa Fabiana, fără Gianluca Fontanelli și maestrul Foscolo, fără bazilici pictate strălucitor și fără legănarea gondolelor. O Veneție cu amintirile amputate de o durere necunoscută. De o ruptură În curgerea lentă și firească a timpului. Catastrofă În țară. Aceste trei cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcut un semn amical. Călărea alături de fratele său, Stefano. Un tânăr pe care doar atunci l-am văzut, ținându-se drept În șa, cu pletele castanii și cu ochii albaștri ca ai tatălui său. Nu am remarcat nimic din trăsăturile contesei Frassetti. Alessandro Îi semăna, fizic, mamei sale. Stefano, nu. Pe fața lui nu se putea desluși nici o emoție. Era un fel de chip de marmură, așa cum sunt statuetele care ne vin din Îndepărtatul Orient, pe Drumul Mătăsii. Căpitanul Oană a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu, nu-i ce crede lumea. Nu s-ar duce doamna Mila cu unul numai așa, pentru shop. Dacă-i place, nu contează. Dar să-i placă, asta e! Rar, mare secret. Inimă de aur, cum zic. Un suflet, o contesă! Nu se zgârcește la nimic, orice o rogi, un medicament, o haină, jucărie pentru copil, orice. Că se plimbă, mamă, mamă, mereu pleacă. — Unde să plece, cum să plece? Care plimbare? — În lume. În lumea largă, domnule! Lumea largă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]