2,692 matches
-
îi erau martorii la această dramă... la această tragedie și la această nemiloasă și necruțătoare soartă. Iar când eu mă apropiam de mama să o liniștesc puțin, ea mă cuprindea, mă strângea cu dor la piept de parcă vroia să se contopească cu mine... îmi săruta mâinile, obrajii, capul, vărsând lacrimi fierbinți, care cădeau pe hainele noastre ca frunzele de toamnă, parcă de adio, erau... Iar, câteodată mama, tot ea mă apuca cu mâinile ei moi și călduțe de umeri, mă înlătura
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
Ce-ți veni” și încercă, fără efect să strângă picioarele. - Nu te impacienta. Dar dacă nu aveai colivia erai deja deflorată. Roșie ca focul, cu un mic efort sare de pe masă iar Ionel o prinde în brațe și s-au contopit într-un sărut. Apoi Ionel recapitulă: - Chiar așa. Cu un păhărel mai mare înainte, o mică plimbare și săltarea pe masă. În unele cazuri inițiativa este a ei și „ferită” de privirea lui de o ușă deschisă își dezbracă într-
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
în fața unui nou examen, de teamă că orice gest neînsemnat pe care îl faci, ar putea să strice o beatitudine interioară nemaitrăită până atunci. Iată ce pot face sentimentele dintr-un om, când întâlnește persoana a cărei rezonanță sufletească se contopește cu cea a partenerului. Simțeam că ceva nu-i în regulă cu mine, zeci de gânduri mă copleșeau și aveam o stare de disconfort, fără motiv. Dacă această vizită nu-i va place? S-ar putea ca ceva din comportamentul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
imensă strălucire ce și-au unit destinul într-un dans infinit: „...Tu mă tot duci/ eu te readuc/ În al meu suflet permanent mereu”, „...chipul tău dansează/ în stil antic cu-al meu pe aceeași romanță...” ca „să fim conturul contopit în doi...”. Ca un hanjin căutând imaginea perfectă, Marius Traian Sandu dublează argumentația pentru irezistibila sa atracție față de ființa iubită cu o imagine caligrafică desprinsă din retorica haiku-ului, asemenea unui artist vizual exigent, atent până la cele mai mici detalii
„SIMFONIA SUFLETULUI” – NOTE DE LECTURĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370360_a_371689]
-
interpretatul la chitară, toate concurând cu desenul pe care-l face manifestându-se alternativ. În cartea ,, Nu mai este un joc ,, Ana Maria Gîbu, găsește calea unei depline colaborări între poezia scrisă și grafica cărții a cărui autor este: desenele contopindu-se prin trăsătura plină de sensibilitate poetică și cromatică, obținând astfel un registru de personalitate văzut prin propiul ochi. Grafica pe care ne-o pune la dispoziție Ana Maria Gîbu, ne determină să remarcăm că desenele sale sunt îndrăznețe alături de
SCHIŢĂ DE PORTRET de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370421_a_371750]
-
poezia ea, regina sufletelor noastre curgând leneș din cosițele fecioarelor ce-și uitaseră bujorii înfloriți pe pomeții obrajilor proaspeți a zăbovit o clipă pe buzele pe care de-abia sângeraseră trandafirii iar rostirea-i cu gust de fragi s-a contopit cu mireasmele codrilor și luată de vâltoarea râurilor de cristal s-a revărsat pe iile țesute cu spice de aur sub care sâni feciorelnici copseseră cea mai dulce pâine pâinea din care ne-fruptăm cu toții dulcea limbă românească STÂNCILE ȚĂRII MELE
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
Acasa > Poezie > Amprente > DĂINUIRE... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului DĂINUIRE... Mai e nevoie uneori să te ascunzi În picurii mărunți de ploaie și rotunzi... Va trebui, cândva, să te mai contopești Cu limpezimile oglinzilor cerești... Mai poți, vremelnic, frunză-n vânt hai-hui să fii Pe creanga toamnei bântuită de stihii... E necesar, în viscol, să fii un fulg de nea Și sufletul din tine să-l simți o albă stea... E
DĂINUIRE... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370517_a_371846]
-
opri. Urcă lângă mine în mașină, instalându-se tacticoasă, cu un zâmbet fermecător pe buzele-i pline, spunându-mi cu o voce sonoră, dar delicată, să pornesc. M-am executat fără un cuvânt și peste câteva clipe - în timp ce mașina se contopea parcă cu nemărginirea - am îndrăznit timid să o privesc în ochi. Recunosc sincer, erau cei mai senzuali ochi pe care i-am văzut vreodată, un verde de smarald intens, cu care ar fi reușit să facă fericit până și pe
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
de pe altă planetă a căzut imediat în ispitele ei voluptoase. Mai întăi s-au privit, și au dat mâna conectându -se indecent și atunci senzorii lor s-au anihilat reciproc abandonându - se într-o îmbrățișare prelungă. Dezechilibrul mișcărilor i-au contopit într -o înlănțuire de patimi, atingeri și pătrunderi nevinovate din care într-un târziu s- a născut iubirea, semnul dragostei dintre un bărbat fermecat și o femeie aparte. Mult timp după aceea totul a fost lapte și miere , până când pe
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
fetei devenise moale, destins, frenetic, primitor, mâinile ei într-o pornire plină de dorință s-au încolăcit în jurul gâtului meu. Era momentul descătușarii celor câteva zile de când eram împreună, frenezia ne-a cuprins pe amândoi, trupurile au prins să se contopească, să se cabreze, să freamăte, buzele se uneau în prelungi săruturi. Într-un târziu obosiți, dar liniștiți și eliberați de inhibiții, ne-am lăsat cuprinși de brațele lui Morfeu. Ne-am trezit târziu, Soarele era de mult pe cer, un
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
fi aprins? De la focul inimii, de la lumina soarelui, de la părul auriu al unei zâne, să fi fost adus de mâna zeilor, să fie lumina necreată care este vie, dar nu arde? Aș vrea să îl ating cu mâna, să mă contopesc cu el și să devin lumină galben-roșiatică cu care să dau vedere nevăzătorilor, să aprind toate cuptoarele, să pornesc toate centralele, să transform tristețea în bucurie, să vindec toate bolile, să incendiez gândurile negre și să cauterizez rănile. Textul a
FOCUL MÂNGÂIETOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369381_a_370710]
-
foc. Brusc, o lași cu picioarele pe pământ, lipind-o strâns de tine. Ți-e teamă să nu dispară ca o fantasmă, îți treci palmele peste trupul ei, să fii sigur că este reală. Îi frămânți umerii, două universuri se contopesc și se înalță deasupra lumii, în lumina timpului. Dansul iubirii vă ridică pe piscurile fierbinți ale secolelor de dorință iar libertatea spiritelor trece dincolo de orice mister, de încătușare a așteptărilor searbede, reci. Ți-ai găsit perechea ... Nemurirea, femeia vieții tale
INVITAŢIE LA IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369435_a_370764]
-
trecusem și eu printr-o experiență asemănătoare. - Mi-am revăzut întreaga viață, după care m-am trezit aspirat într-un tunel semi-întunecat, la capătul căruia am zărit o lumină albă cu care simțeam instinctiv că vreau și trebuie să mă contopesc. Acea lumină emana o dragoste fără margini și o pace cum nu-ți este dat să simți în corpul tău material. Se opri pentru o clipă, trase un fum din țigara mentolată, după care continuă : - Am ajuns la capătul tunelului
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
în cuvinte... Voi scrie probabil mereu, oriunde și oricând voi simți lumea în versuri. Viața nu e mereu poezie, dar putem încerca să o transformăm într-un poem...”. Este o descriere foarte frumoasă, sinceră, reală care, în același timp, se contopește cu cele descrise în versuri: „Lovește-mă! / Crezi că îmi pasă dacă / Sângerez un pic / Când știu / Că sângele meu otrăvit / o să se verse în tine? / Iar tu, / De-atâtea dureri de cap, / O să începi să ai / Coșmaruri... / Cu mine
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
ori setea de iubire, să n-am auz, ori chiar vedere n-am să mă las nicicând s-ajung un om fără simțire. Din închegări de cosmice sclipiri, puzderie de raze de lumină călăuzeau divine dăruiri când sufletul s-a contopit cu tină— acea fărâmă de argilă sfântă, însuflețită cu dorinți de nemurire, speranță-ascunsă în inima ce cântă zburând spre neființă cu iubire. De-a bate gerul pustiirii să piară darul de iubire? Degeaba! E-mpotriva firii! Nicicând n-a fi
DE-AR BATE GERUL PUSTIIRII de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369610_a_370939]
-
au adunat hoțește în cartea vieții sale și au așternut cenușa peste amintirile atât de vii, cândva. E tot mai greu acum să caute dovezi concrete ale existenței prin haosul ideilor amestecate, într-o minte confuză în care trecutul se contopește tot mai des cu prezentul, în care personaje stranii afirmă lucruri despre care pretind ca ea să știe, să și le amintească. Imposibil! Se simte ferecată între pereți groși, înalți, gri și reci, fără nici o firidă pe unde să pătrundă
AMNEZIE de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369628_a_370957]
-
o ploaie de primăvara a simțit și fizic cum acea adiere îi mângâie fața, intră peste tot, prin păr, prin inbracaminte. Este o adiere caldă ce face să-ți trezească și ultima moleculă din organism, te bucuri că trăiești, te contopești cu acea adiere și te consideri o părticică din uriașa forță a naturii. Pe crestele dealurilor mai erau pete de zăpadă, dar în pădure floricelele în frunte cu ghioceii au învins apăsarea protectoare a stratului de frunze moarte și au
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
este închis de un lanț de dealuri înalte. Cerul este atât de albastru, aerul atât de curat, că la mari depărtări se poate distinge mesteacănul de pe colină. Privind mai la distanță observ culorile munților care trec dela verde la albastru contopindu-se mai apoi cu albastrul cerului... Dealul din apropiere este acoperit de o pădure tânără, iar în stânga văii un delușor pe care a rămas o inusula verde cu câțiva copaci și tufe mari. Această mică insulă verde îmi dă deplină
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
de contopire cu minunata natură. Nu are nimic deosebit, este o margine de deal ca multe altele, dar pentru mine aceasta înseamnă mult, un minunat covor cu toate floriile câmpului. Este cald! Niciun zgomot, ci numai muzica zumzăitului de albine contopit cu concertul păsărelelor din pădurea de alături. Câmpul cântă și el, cânta greierii o melodie uniformă dar mereu nouă, Soliștii nu sunt grupați la un loc, ci fiecare cântă în pragul casei lui... Canta bucuria de a trăi... Fluturi mulți
PENTRU TINE NATURĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369653_a_370982]
-
lacrimilor se-ntâlnește cu râul disperării. DEZGOLIȚI-MI LUMINA! De-abia se-ntrezărește lumina din adâncuri Aerul de-nălțimi e prins în păienjenișul de alge ce mă țes și re-țes în putreziciunea adâncului de unde strig: Dezgoliți-mi lumina! UNDE? Se contopesc izvoarele subterane fără putință de împotrivire pe nevăzute neauzite și nebănuite albii ascunse cum fără putință de-mpotrivire iubirea zăgăzuită rupe stăvilarele cu un torent nestăpânit rostogolindu-te... Unde? protejat copyro/viorela codreanu tiron Referință Bibliografică: Nu-mi lăsa timp... să mi
NU-MI LĂSA TIMP... SĂ MI TE ADUC AMINTE ŞI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369709_a_371038]
-
ani, să fii o aripă din mine, să-mi odihnesc capul pe umărul tău de fildeș, să-ți ascult bătăile inimii și să-ți privesc profilul de madonă. Voi ști să-ți culeg de pe buze mierea, voi ști să mă contopesc odată cu tine, să-ți ard tristețile și să te cufund în fericire. Îți voi îngropa în pământ orice lacrimă așa încât ochii tăi să rămână luminoși pentru eternitate și nicio umbră să nu treacă peste ei, te voi apăra cu scutul
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
modalitate de a le da noilor oameni un motiv pentru a trăi. Astfel este creat Eros, cu scopul de a semăna iubire în lume. În acest fel oamenii isi petreceau viața căutându-și jumătatea. Cei norocoși care se găseau se contopeau formând ființă de odinioară (suflete pereche). Cu acest mit în minte și cu harul primit, poeții, pictorii, de-a lungul anilor au creat adevărate opere pe această temă, subiect abordat cu hâr și de poetul Petru Solonaru. Harul îl primești
ASPIRAȚIE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368135_a_369464]
-
1823 din 28 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Alfabetul se învață împreună! Toți venim analfabeți în dragoste și doar un a din aerul respirării fierbinți înțelegem, doar un c din cer de privire adâncă și un z din zăpadă destăinuirilor. Contopesc apoi în apropieri, îmbrățișări de sibabe dublu îngânate, visurile înalte, vorbite doar de gesturi desenate venite din esență noastră umană, negândita și nereliefata... de nici o altă știință laborios dezvoltată! Referință Bibliografica: Si-la-bi-si-re / Lia Zidaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SI-LA-BI-SI-RE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368250_a_369579]
-
Vocea umană” de Jean Cocteau, regia Cătălina Buzoianu (1990); „Femeia mării” de Henrik Ibsen, regia Olimpia Arghir - Elida. O viață de om, dăruită scenei, marelui și micului ecran, teatrului radiofonic! Prin finalitatea actului artistic, toate acestea se înrudesc; toate sunt contopite în pasiune, iubire și dăruire; toate sunt o intersecție între om și harul anexat vieții, neroditor în lipsa celorlalte însușiri, după cum luciul diamantului rezultă din munca șlefuitorului, nu din substanța lui brută. Este vorba despre actrița Valeria Seciu și este vorba
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]
-
prin dăruirea Celor de Sus ei știau că puterile lui sunt superioare tuturor zeilor Pământului și că el le apără identitatea pe care o considerau sacră. Manifestările lor spirituale, materializate prin datini în care dansul, șoptirile, cântecul, recitarea, măștile se contopeau în gesturi tainice, s-au perpetuat până la noi, armonizând noul cu vechiul. Motivul obiceiului în taina sărbătorii populare Obiceiul apare ca practică a împăcării omului cu cerul și cu pământul. O dorință a lui supus muncii active zilnice a pământului
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]