847 matches
-
colectivă (Directorat) formată din cinci membri: trei socialist-revoluționari, (Avxentiev, Boldîrev și Zenzinov) și doi cadeți din partea Partidului Constituțional Democratic Rus, (Vinogradov și Volgogodskii). Noul guvern a ajuns repede sub influența "Guvernului Regional Siberian" și a noului său Ministru de Război, Contraamiralul Alexandr Vasilevici Kolceak. Pe 18 noiembrie, o lovitură de stat l-a consacrat pe Kolceak ca dictator. Membrii Directoratului au fost arestați, iar Kolceak s-a autopromovat la gradul de Amiral și s-a autoproclamat "Conducătorul Suprem". Pentru sovietici, această
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
formată din distrugătoarele și , vasele de transport și minare și , vasele de deminare "Wa #1", "Wa #2" și transportoarele "Hagoromo Maru", "Noshiro Maru #2", "Tama Maru" și "Azumasan Maru", vasele antisubmarin "Toshi Maru #3" și "Tama Maru #8" comandate de contraamiralul Kiyohide Shima (vasul-amiral fiind "Okinoshima"), au plecat de la Rabaul la 30 aprilie și s-a îndreptat către Insulele Solomon. Contraamiralul Aritomo Gotō furniza acoperirea aeriană pentru invazia insulei Tulagi cu Grupul de Acoperire de pe portavionul ușor (), patru crucișătoare și un distrugător
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Hagoromo Maru", "Noshiro Maru #2", "Tama Maru" și "Azumasan Maru", vasele antisubmarin "Toshi Maru #3" și "Tama Maru #8" comandate de contraamiralul Kiyohide Shima (vasul-amiral fiind "Okinoshima"), au plecat de la Rabaul la 30 aprilie și s-a îndreptat către Insulele Solomon. Contraamiralul Aritomo Gotō furniza acoperirea aeriană pentru invazia insulei Tulagi cu Grupul de Acoperire de pe portavionul ușor (), patru crucișătoare și un distrugător aflate la vest de centrul arhipelagului Solomon. O forță de acoperire separată (denumită uneori Grupul de Suport Tulagi), comandată
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
Gotō furniza acoperirea aeriană pentru invazia insulei Tulagi cu Grupul de Acoperire de pe portavionul ușor (), patru crucișătoare și un distrugător aflate la vest de centrul arhipelagului Solomon. O forță de acoperire separată (denumită uneori Grupul de Suport Tulagi), comandată de contraamiralul Kuninori Marumo formată din două crucișătoare ușoare, vasul de hidroavioane , și trei canoniere s-a alăturat și ea Grupului de Acoperire ce susținea invazia insulei Tulagi. Odată ce Tulagi a fost asigurată la 3 sau 4 mai, Grupul de Acoperire și
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
atașatul militar și cu Steaua cu rang de comandor pentru atașatul diplomatic. Primirea de către șahul Persiei a decurs fără alte incidente și delegația română s-a întors în țară, trecând prin portul Batumi, unde îi aștepta crucișătorul Elisabeta. Prin grija contraamiralului Emanoil Koslinski, comandantul Marinei Militare Române, se comandaseră în Anglia patru vedete torpiloare, care urmau să fie livrate în toamna anului 1907. Deoarece erau nave fluviale și aducerea lor pe mare implica riscuri, locotenent-comandorul Petre Demetriade, directorul Marinei din Ministerul
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
al portavioanelor. În octombrie 1943 a fost numit pe portavionul USS Wasp (CV-18) cu care a participat la invazia Saipanului și la Bătălia din Marea Filipinelor. În data de 9 iulie 1944, înainte de a părăsi navă Wasp a fost promovat contraamiral la vârsta de 48 de ani. În septembrie 1944 a participat la sprijinirea debarcării în Morotai. Cea mai mare realizare a lui Sprague a avut loc în lupta de lângă Samar în Bătălia din Golful Leyte la data de 25 octombrie
Clifton Sprague () [Corola-website/Science/325458_a_326787]
-
gradul de căpitan-comandor. A urmat apoi la 10 mai 1899, înaintarea la gradul de comandor. La data de 1 aprilie 1901, comandorul Emanoil Koslinski a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române, fiind înaintat la gradul de contraamiral în anul 1906. În această calitate, el a executat mai multe călătorii și misiuni navale în străinătate (Franța, Suedia, Rusia). El a avut o contribuție importantă la înființarea Diviziei de Dunăre, având în dotare patru monitoare cuirasate și opt vedete
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
Suedia, Rusia). El a avut o contribuție importantă la înființarea Diviziei de Dunăre, având în dotare patru monitoare cuirasate și opt vedete fluviale, nave pentru care directorul Marinei din Ministerul de Război, comandorul Petre Demetriade, reușise să obțină creditele necesare. Contraamiralul Emanoil Koslinski a decedat la 27 martie 1909, după 8 ani de conducere a Marinei Militare Române, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu. În ziua înmormântării, crucișătorul "Elisabeta" a tras câte o lovitură de tun, la fiecare oră
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
8 ani de conducere a Marinei Militare Române, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu. În ziua înmormântării, crucișătorul "Elisabeta" a tras câte o lovitură de tun, la fiecare oră, încheind la coborârea pavilionului cu 17 lovituri de tun. Contraamiralul Emanoil Koslinski s-a căsătorit în anul 1888, cu Alexandrina (Didina) Lahovary, fiica lui Gheorghe Lahovary (președinte al Curții de Conturi, director al Poștelor) și a Anei Cocorăscu (din familia istorică a Cocorăștilor). Împreună au avut trei băieți: Gheorghe (viitor
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
Emanoil Koslinski s-a căsătorit în anul 1888, cu Alexandrina (Didina) Lahovary, fiica lui Gheorghe Lahovary (președinte al Curții de Conturi, director al Poștelor) și a Anei Cocorăscu (din familia istorică a Cocorăștilor). Împreună au avut trei băieți: Gheorghe (viitor contraamiral (1889-1950) și subsecretar de stat al Marinei în timpul celui de-al doilea război mondial), Emanoil, Alexandru - care vor deveni, la rândul lor, ofițeri - și două fete - Ecaterina și Elena.
Emanoil Koslinski () [Corola-website/Science/307462_a_308791]
-
unitate de fregate, este numit în funcția de șef al Operațiilor în Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea). În perioada 1 mai 1997 - 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral (prin Decretul nr. 413 / 26
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
Comandamentul Marinei Militare (1993-1995), devenind apoi locțiitor al Comandamentului Marinei Militare (1996-1997). Prin Decretul nr.519 din 21 octombrie 1996, comandorul Atanasiu a fost înaintat la gradul de contraamiral (cu o stea). În perioada 1 mai 1997 - 1 ianuarie 2002, contraamiralul Traian Atanasiu a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Marinei Militare. În această perioadă, a fost avansat la gradul de viceamiral (prin Decretul nr. 413 / 26 noiembrie 1998) și apoi la rangul de viceamiral-comandor (prin Decretul nr.513
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
pătrundă în Dardanele, otomanii și-au confirmat legăturile cu Germania. În septembrie, misiunea navală britanică în Imperiul Otoman, stabilită în 1912 sub comanda amiralului Arthur Limpus, a fost rechemată datorită îngrijorărilor crescânde că Turcia va intra în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din Marina Imperială Germană a preluat comanda asupra marinei otomane. Acționând fără ordine din partea guvernului otoman, la 27 septembrie, comandantul german al fortificațiilor din Dardanele a ordonat închiderea strâmtorii, contribuind la impresia că otomanii sunt „în tabăra germană
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
14 din 28 decembrie 1972 privind organizarea apărării naționale a Republicii Socialiste România (art. 34), publicată în Buletinul Oficial nr. 160/29 decembrie 1972, cel mai mic grad din clasa generali și amirali a primit numele de general-maior, respectiv de contraamiral pentru marina militară. În articolul 62, s-a stabilit pentru acest grad o limită de vârstă în grad până la care cadrele permanente ale forțelor armate pot fi menținute în activitate de 60 ani. Prin Legea nr. 80 din 11 iulie
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
-le rezolvarea în foarte bune condiții a atribuțiilor ce le revin, a fost majorată la 62 ani. Conform art. 58 din Legea 80/1995, acordarea în timp de pace, a gradelor de general de brigadă, general de flotilă aeriană și contraamiral, are ca cerință promovarea unui examen de către colonei și comandori. Condițiile de participare la examen sunt următoarele: Acordarea gradului de general se face de către președintele României, prin decret, ca urmare a propunerii ministrului apărării naționale, cu consultarea prealabilă a colegiului
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
Statutul cadrelor militare, în scopul realizării compatibilității cu structurile militare similare aparținând statelor membre NATO , aceste grade au fost redenumite general de brigadă - cu o stea în forțele terestre, general de flotilă aeriană - cu o stea în forțele aeriene, respectiv contraamiral de flotilă - cu o stea în marina militară. [[Categorie:Armata României]] [[Categorie:Grade de ofițer]] [[Categorie:Grade militare]]
General de brigadă () [Corola-website/Science/310944_a_312273]
-
forțelor navale aliate din Pacificul de Sud, la 24 octombrie, la 506 km nord-est de Espiritu Sânto. În al doilea rând, la 18 octombrie, amiralul Chester Nimitz - comandantul Aliaților din Pacific l-a înlocuit pe viceamiralul Frank J. Fletcher cu contraamiralul Thomas C. Kinkaid și pe viceamiralul Robert Ghormley cu viceamiralul William Halsey în funcția de comandant în zona Pacificului de Sud: persoană aflată în această funcție comandă forțele aliate în campania de la Insulele Solomon. Nimitz simțea că viziunea lui Ghormley a
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
poziție raportată ale portavioanelor americane, mărind viteza pentru a încerca să-i intercepteze în raza de acțiune ale tunurilor de pe navă. Portavioanele avariate "Zuihō" și "Shōkaku", cu Nagumo încă la bord, s-au retras din zona de luptă, lăsându-i contraamiralului Kakuji Kakuta comandă forțelor aeriene de pe portavioanele "Zuikaku" și "Junyō". La ora 13:06, "Junyō" a lansat cel de-al doilea atac al său de sapte avioane torpiloare și opt Zero-uri, iar Zuikaku a lansat cel de-al treilea
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele Armatei 3 urmau să asigure acoperirea frontierei sudice de la
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
ajuta membrii echipajului să rămână conștienți. Cabina a lovit suprafața oceanului cu aproximativ , cauzând o frânare instantanee de peste 200 "G", mult peste limitele structurale ale compartimentului echipajului și pește limitele la care se poate supraviețui impactului. La 28 iulie 1986, contraamiralul Richard H. Truly, administrator asociat al NAȘĂ pentru zbor spațial și fost astronaut, a dat publicității un raport din partea lui Joseph P. Kerwin, specialist biomedical de la Centrul Spațial Johnson din Houston, legat de decesul astronauților în accident. Dr. Kerwin, veteran
Dezastrul navetei spațiale Challenger () [Corola-website/Science/315574_a_316903]
-
dificultate și o recunoaște pe bătrâna femeie ca fiind femeia pe care o căuta, în timp ce femeia în vârstă se uită la fotografia ei din anii 1910. Acțiunea filmului este adusă în trecut în Marea Baltică din anul 1916. Nava comandată de contraamiralul Aleksandr Kolceak (Konstantin Habenski) pune mine navale în apele teritoriale germane când se întâlnește cu SMS Friedrich Carl, un crucișător al Marinei Imperiale Germane. În timp ce haosul domnește pe nava sa, Kolceak pune mâna pe unul dintre tunuri și reușește să
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
poate oferi un ajutor substanțial armatei franceze terestre și își cheamă comandanții la bordul navei sale amiral cu 120 tunuri,"L'Orient", pentru a discuta ce ar fi de făcut în cazul în care Nelson descoperă flota ancorată. În ciuda opoziției contraamiralului Armand Blanquet du Chayla, care insistă că flota ar răspunde mai bine în ape deschise, ceilalți căpitani sunt de acord că o linie de luptă în interiorul golfului, reprezintă cea mai bună tactică pentru a-l înfrunta pe Nelson. Este posibil
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
sunt distanțate la intervale de 150 de metri și întreaga linie are 2600 de metri, cu nava-amiral "L'Orient" în centru și cu două nave de 80 de tunuri ancorate în față și în spate. Ariergarda liniei este comandată de contraamiralul Pierre Charles Silvestre de Villeneuve, la bordul lui "Guillaume Tell". Implementând navele sale în acest fel, Brueys speră că britanicii vor fi forțați, de prezența recifelor, să atace navele puternice centrale, permițând astfel avangardei să profite de vântul predominant din
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
din Albuquerque, New Mexico, o rolă de film de 35 mm alb/negru, nedevelopat. După developare, s-a văzut că filmul conținea fotocopiile unui document de opt pagini clasificat „Top Secret/Majic”. Documentul era făcut în 18 noiembrie 1952 de contraamiralul Roscoe H. Hillenkoetter (fost director al CIA) și era destinat generalului Dwight D. Eisenhower, noul președinte ales al SUA. În martie 1985 Jaime Shandera și Bill Moore intră în posesia unui alt document, trimis la 14 iulie 1954 generalului Twining
Majestic 12 () [Corola-website/Science/321400_a_322729]
-
cărora tunurile sale cu calibrul de 46 cm au fost fără efect. Între timp avioanele Flotei aeriene 1 a Japoniei de la Luzon din ordinul viceamiralului Takijirō Ōnishi au atacat în trei valuri portavioanele grupului de luptă 38.3 comandate de contraamiralul Sherman (acest grup de luptă nu a participat la acțiunea împotriva navelor japoneze, sarcina sa fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]