899 matches
-
cu nr. 71/noiembrie 1957 și, cu câteva excepții, până la ultimul număr, 97-98/aprilie- mai 1961). A reluat-o, în revista Ethos (nr. 1/1973, nr. 2/1975, nr. 3/ 1982 și nr. 4/1983), Limite (nr. 42-43/martie 1984), Contrapunct (în toate cele șapte numere, primele patru din 1985, trei din 1986), Lupta/Le combat (începând din martie 1987, cu frecvența de o rubrică pe lună, și până în octombrie 1989). Primele texte ale „Antologiei rușinii“, cele din România Muncitoare (1957-1961
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Brașov (1964-1976). Studiile universitare le-a efectuat între anii 1976-1982 la Conservatorul „George Enescu“ din Iași, secția Canto, sub îndrumarea unor renumiți profesori ca: Ella Urmă (canto), Dumitru Chiriac și Elena Gâscă (teorie și solfegiu), Anton Zeman (armonie), Ionuț Huști (contrapunct), Dimitrie Tăbăcaru, Corneliu Calistru și Gheorghe Victor Dumănescu (clasa de operă), Gabriela Ocneanu și Mihai Cozmei (istoria muzicii universale și românești). Și-a perfecționat pregătirea de specialitate la Seminarul Internațional de Interpretare organizat de Academia de Muzică „Franz List“ din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București (1947-1952), Secția Profesor de muzică și Dirijat de cor, unde s-a bucurat de îndrumarea unor profesori de valoare, ca: Ioan D. Chirescu (teoria muzicii și solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Marțian Negrea (contrapunct), Tudor Rogalski (orchestrație), Zeno Vancea, George Breazul (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru, Emilia Comișel (folclor muzical), Dumitru D. Botez, Ioan D. Vicol (dirijat de cor și ansamblu coral). După absolvire, în anul 1952, a fost încadrat ca preparator principal, disciplina Istoria
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
de nisip. Aici, Pița nu face nici un fel de concesii (sau cel puțin ele nu sunt perceptibile în opera finită). Există în acest film, dimpotrivă, o anumită febrilitate, o nervozitate ce reflectă urgența exprimării (montajul, ceva mai lent, servește drept contrapunct, pentru a exploda și el în secvențele finale din atelierul de tâmplărie). Tensiunea, stresul (decelabile nu numai la amanta doctorului Carmen Galin, într-o creație de referință , dar și la milițianul anchetator mereu perfectul Valentin Uritescu) sunt elementele de bază
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că începutul a avut doar rol de copertă. Nici asta nu e adevărat, căci revenirile în prezent au loc totuși din când în când ; însă este imposibil de spus de ce în anumite momente, și nu în altele. Funcția dramatică a contrapunctului pare să fie mai degrabă efectul unui hazard de montaj. Imola (Ioana Moldovan, lăcrămoasă) trăiește așadar la Timișoara împreună cu colegele ei de fabrică, șvăboaica Hilde (Mihaela Rădulescu, mămoasă) și Nina (Daniela Nane, irosită), într una dintre acele case bănățene care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Evreii din Banat, ieri și azi, volum coordonat și prefațat de Smaranda Vultur, postfață de Victor Neumann, Editura Polirom, Iași, 2002. 810. Cătălin Avramescu, Filozoful crud. O istorie a canibalismului, Editura Humanitas, București, 2003. 811. Andrei Oișteanu, „Pogromul de la Iași”, Contrapunct, nr. 26, 28 iunie 1991, p. 2. 812. A afirma că membrii unei comunități etnice sunt oameni Înseamnă implicit a admite că acest fapt nu este o evidență și că, În această privință, există dubii (ale celui care afirmă sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care semăna uneori cu iluzioniștii care înnoadă la nesfîrșit baticuri, schimbă culorile florilor ori înmulțesc obiectele. Mă atrăgea și mă contraria la el modul de a-și orchestra ideile, fie amplificîndu-le, fie comprimîndu-le, oprindu-le brusc și juxtapunîndu-le un scurt contrapunct, apoi iarăși împingîndu-le spre crescendo. îmi plăteam însă, aproape de fiecare dată, încîntarea cu un efort suplimentar de atenție, căci nu era prea ușor să-i urmărești firul raționamentelor printr-o cortină de vegetație verbală luxuriantă și permanent înfiorată de un
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
regizorul precizează un contract mimetic cu deformarea care ar aparține lumii pe care o investighează camera : „Este o oglindă netedă în țara unde ne face plăcere să ne privim în oglinzi strâmbe.”<footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). În același sens, Alexandru Paleologu remarca, însă cu privire la operă, ceea ce Pintilie realizează prin intermediul filmului, lentila deformantă ulilizată de critic fiind aceea a dramaturgiei ionesciene, a violenței comicului absurd : „Trecerea realităților existențiale în coșmar, traducerea ei în expresie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vivante din bruioanele unor discursuri inepte. Regizorul îi condamnă la cecitate, excesul de privire, corespondentul lui „văz monstruos” este orbirea în forma anulării rațiunii, cu numele ei popular, prostia. În articolul său, „Ramă în ramă în ramă în ramă”, din Contrapunct, 19 octombrie 1990, ăreprodus în volumul semnat de Pintilieă, Alex. Leo Șerban propune o generalizare a decupajului emblematic ales deopotrivă ca motto, modus vivendi și element compozițional pe care criticul de film îl identifică în utilizarea obstinată a procedeului ramă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mircea Cărtărescu realizează un paradox al deformării momentul apogetic când ea devine perfect superpozabilă realului. „Este o oglindă netedă în țara unde ne face plă- cere să ne privim în oglinzi strâmbe.”<footnote id=”1”> 1. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). Eugenia Vodă vine să confirme actualitatea deformării, capacitatea unei viziuni deformatoare de a se substitui realității românești generice, dincolo de contextul istoric, evidențiindu-i astfel caracterul ucronic, dar și caracterul arhetipal, identitar : „Departe de a fi «datat», De ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mulțumindu-i părintelui "Clavecinului bine temperat" pentru sugestia ce mi-a dat-o la botezul prezentului volum de însemnări diplomatice cu titlul "Papionul bine temperat". Gândesc la faptul ca și diplomația ca și muzica este o arta a punctului și contrapunctului, care se îmbina fericit în geneza armoniei finale! Dresda! Florența nordului! Nu știu de ce americanii și britanicii n-au fost și ei condamnați pentru bombardarea atroce și ilogică a Dresdei în ultimele zile ale războiului. Zecile de mii de bombe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Azi am văzut unul despre Anton Bruckner (1824-1896). Compozitorul austriac era un bărbat scurt și gros, care părea mai degrabă un negustor oriental decît un intelectual occidental. A fost cincisprezece ani învățător, apoi organist, în fine profesor de armonie și contrapunct la Conservatorul din Viena, instituție care, spre sfîrșitul vieții, i-a acordat titlul de doctor onorific. Bruckner îl venera pe Wagner, al cărui exemplu îi da curaj în tentativa de a elibera muzica de canoanele clasice. Admirația nu i-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doi. N-a primit decît o încurajare platonică. Acum a depus un articol la „Contemporanul” (prin Radu Cârneci) și are de gînd să prezinte volumul la Editura Minerva. Din articol are să se afle că George Petcu a fost inițiatorul revistei „Contrapunct” (neapărută) și coautor (alături de Fulga și Octav Sargețiu) al „Manifestului Nopții Albe”. E necunoscut ca poet, pentru că a colaborat doar la reviste provinciale („Ancheta”, „Festival” etc.). După ce s-a îmbolnăvit, i-a spus lui Marin Cosmescu-Delasabar ca, în eventualitatea că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de stat sunt ca și paralizate din cauza particularilor care dau șperțuri În dolari În tipografii...), dă-mi nuvela pentru o revistă de la noi. E cam mare, dar Viața Românească (Baltag- Mălăncioiu) ar publica-o Întreagă, iar România literară, Luceafărul sau Contrapunct, fragmentar. Important pentru mine este că nuvela e superbă. De ce pentru mine? Pentru că e o dovadă că noi doi mai putem scrie - și În condițiile „economiei de piață” care În România Înseamnă peste o mie de ziare și reviste ce-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
după ceea ce nu mai poate fi recuperat se adaugă tributului de cruzime cerut de imposibila renaștere În alt loc. Cocleala și fermentele celor care așteaptă, „acasă”, reîntâlnirea (bârfele, umilințele, exagerările, lingușeala, ipocrizia Îmbătrâniților și limbajul acidulat al noilor juni) fac contrapunctul și contraponderea grotescă a cadrului. O carte a surdinelor, interceptate cu mare finețe, surdina Estului dinainte și din timpul comunismului și cea a Germaniei naziste și postbelice. Abia sugerat, de asemeni, dar audibil, zumzetul agresiv al prezentului pragmatic și „global
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
europene), Victor Papacostea (Peninsula Balcanică și studiile comparate), Tudor Vianu (Filogeneza idealului), Stanciu Stoian, Ion Șiugariu ș.a. La rubrică „Însemnări”, Monica Urechia prezintă cartea lui L. F. Céline Voyage au bouț de la nuit, iar N. Stoica, românul lui A. Huxley Contrapunct. Alți colaboratori: Romulus Anastasescu, Ștefan Popescu, Al. Mironescu, V. V. Moiș și Dan Lăzărescu. D.B.
GANDUL NOSTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287149_a_288478]
-
se transferă la începutul anului 1990 la Studioul Teritorial de Televiziune Cluj, fiind, întâi redactor, apoi secretar general de redacție (1994-1997) și realizator. Colaborează cu cronici literare, eseuri, proză și publicistică la „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Vatra”, „ Familia”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Contrapunct”, „Euphorion”, „Observator cultural” și la Radio Cluj. Călătorește în Marea Britanie și Elveția. Debutează editorial cu volumul În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște (1992; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din
DRAGOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286853_a_288182]
-
Brașov) produce o breșă în orientarea prozei lui D. Autorul se arată preocupat de profilul artistic al textului, în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentația parabolei și a fantasticului. Narațiunea capătă fluență și vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună în valoare o dominantă sufletească” (Mircea Iorgulescu). După 1990
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
V. Voiculescu (2003), însoțind-o de studiul critic Ceva despre povestiri. D. semnează și două volume conținând prelucrări: Viețile și suferințele sfinților (1997), Povestiri din istoria neamului românesc (1997). A colaborat cu recenzii și articole critice la „Cronica”, „Timpul”, „Ateneu”, „Contrapunct”, „Contrafort”, „Luceafărul”. Debutează editorial cu volumul de proză scurtă Fuga Marelui Regizor (1992), carte gândită ca preambul al unor romane aflate în proiect la acea dată. Purtând titluri proprii, „piesele de roman” pot funcționa ca texte independente. Este vizibilă preferința
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
sporesc, abundent, materia. Astfel, la poetul „cuvintelor potrivite”, în Ucigă-l toaca, versurile coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet (unul destul de macabru, ca în multe din compozițiile volumului Flori de mucigai). Tensiunea crește pe parcursul poemului, până la un ingenios contrapunct final. În schimb, la D., „mecanismul” arghezian (sincoparea versurilor, oralitatea intervențiilor, ingenioasele împletiri dintre descriere și dialog, alternarea propozițiilor scurte cu cele lungi, ruperile de ritm, utilizarea ingambamentului etc.) va angrena o uriașă forță centrifugă, care frânge linia unei anume
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Oglinda salvată, București, 1986; România, sfârșit de decembrie, București, 1991; Alvis și destinul, București, 1993; A trăi în păcat, București, 1996; Viață cu efect întârziat, București, 1998; Șase femei, București, 2002. Repere bibliografice: Cristea, Interpretări, 123-128; Dimisianu, Prozatori, 170-175; Sorianu, Contrapunct, 176-179; Nicolae Manolescu, Vocația romancierului, RL, 1973, 11; Georgescu, Printre cărți, 157-163; Iorgulescu, Rondul, 219-225; Dimisianu, Valori, 96-104; Ciobanu, Critica, 158-162; Ciobanu, Incursiuni, 186-191; Culcer, Citind, 216-219; Cristea, Domeniul, 265-272; Titel, Pasiunea, 69-72; Dimisianu, Nouă prozatori, 44-63; Tudor-Anton, Ipostaze, 90-96
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
din Galați. A debutat cu proză scurtă în „Vatra” (1983), iar editorial, în volumul colectiv Debut ’86. Prima carte personală de proză este Cazarma cu ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
la diverse instituții culturale (între altele, la revista „Colocvii”, ca redactor, și în cinematografie, la case de filme și la Centrala Româniafilm, până la pensionare, în 1984). Ca scriitor, are un triplu debut în presă: cu versuri în 1941 în revista „Contrapunct” (Timișoara), cu un articol de critică în revista „Flacăra” (1947) și în 1960, în „Viața românească”, cu un reportaj. A semnat și scenarii de film, precum și traduceri din limba maghiară. A colaborat la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Caietele cunoscuților
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
îi publica un grupaj de poeme semnate George Buzinovski. A continuat să colaboreze susținut cu poezie la cele două reviste care l-au lansat și cu critică și publicistică literară la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Magazin”, „Contrapunct”, „Longitudini”, adoptând și diferite pseudonime (Polyphem, Lector etc). În volum, un predebut l-a constituit placheta de poeme Copacul îngândurat, semnată George Buzinovski și apărută în suplimentul „Biblioteca Literatorul” al revistei „Argeș” (6/1972), girat de Gheorghe Tomozei. Prima carte
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
la Conservatorul Național din Paris (1907-1914) și, tot aici, la Schola Cantorum. Între anii 1922 și 1930 trăiește într-un exil voluntar în SUA, unde este profesor de vioară la City Conservatory (New York). Reîntors în țară, funcționează ca profesor de contrapunct, forme și estetică la Conservatorul din București, până la pensionare (1948). În vara anului 1950 muzicianul este arestat și deținut la Canal pentru că audiase Liturghia catolică de Bach la Biblioteca Legației Engleze din București. C., care intenționase inițial să studieze literele
CUCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286548_a_287877]