1,100 matches
-
surâse. Până să ne îngroape radarul ne îngroapă războiul. Și ploile astea... Nu-i așa, Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate. - Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor nu reprezintă o prioritate pe termen scurt. Tiffenburg nu răspunse. Era contrariat. Întinse o mână în față și arătă ceva care ne înfioră. - Priviți acolo! Ma parole! În capătul aleii văzurăm o piatră cu margini rotunjite, încadrată de o tufă uriașă. Tufa ne era binecunoscută. Creștea acolo de ani de zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fericire. ” Să nu ucizi... și, să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți! ”. Iată principii care stau la baza credinței creștine. Dar, cine este aproapele tău... cine?!... Oamenii cu a căror sânge te-ai mânjit pe mâini?!... Și, atunci?! Contrariat și întristat mult, căută cu privirea prin întuneric ceasul. Îl aude, dar nu-l vede. - Parcă, era pe perete!... se miră el. Ca o ceață se interpune între el și lume. Noaptea e fără sfârșit... A citit undeva că... ” Dincolo de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
creștini, cu participarea și a unui hoge, au urmat luările de cuvânt. Printre vorbitori s-au aflat prefectul județului Constanța, primarul comunei Poarta Albă, doi preoți, senatorul Constantin Ticu Dumitrescu și profesorul Constantin Em. Bucescu. Unii dintre cei prezenți rămăseseră contrariați de sintagma „Monumentul Martirilor”, fiindcă aceasta nu-i destul de clară, dând naștere la interpretări de genul „și comuniști răposați În Închisori pot fi considerați martiri, după definiția din DEX (martir = persoană care a avut de Îndurat suferințe, chinuri zdrobitoare sau
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bă, ce te bagi?, Îl apostrofă Îngâmfatul bărbos, carencepuse dialogul, bănuit a urma, după care repetă: ce te amesteci, tu, că nu-i treaba ta, aici, din acest punct de vedere. Din care punct de vedere, Îndrăzni, din nou, Ion, contrariat. Din al democrației, care trebuie să domine activitatea grupei. Că tu ești angajat, plătit, pentru ce faci În grupă. Da, dar sunt și membru vânător. Da, dar, asta trece pe planul al doilea. Bine, pe al doilea. Da. Bine. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de interpretare a fiecărui om din mulțime... Masca de oxigen acoperea în parte chipul băiatului, dar privirea medicului era permanent ațintită asupra lui. Doar când un asistent a citit cu voce tare valorile tensiunii a tresărit și s-a uitat contrariat la aparat. Nu-i venea să creadă. A meditat foarte puțin și, ceva mai liniștit, a apreciat cu voce joasă, parcă mai mult pentru el: Opt cu șase?! La asemenea valori nu poate fi decât o explicație... Omul a intrat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pas, până la o stâncă mai mare, ieșită mult în relief față de peretele abrupt. Și-a asigurat stabilitatea, prinzând cordelele de pitonii pe care i-a înfipt cu mare grijă în peretele dur și a început să o examineze. Era extrem de contrariat. Nu își amintea să fi observat cât de particulară este această stâncă față de toate celelalte din zona cercetată în timpul altor escaladări. Privirea i-a rămas țintuită de suprafața ei, pe care descoperea uimit o mare complexitate structurală și morfologică. Îndreptându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
verificări mai ample decât își amintea el că a avut după accidentul din urmă cu trei ani, când își pierduse vederea. De teamă că nu obține externarea, Iustin era docil. Nu a pus întrebări, deși îl rodea curiozitatea și era contrariat de necesitatea examenului la care era supus. Își amintea că Marian Malciu discutase ceva în acest sens cu doctorul Tomescu, dar nu prevăzuse un asemenea examen. „Dacă atunci, după numai câteva săptămâni, nu s-a putut face nimic, cum ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ești aici?! a întrebat el, ridicând tonul în strigăt plin de surpriză și uimire, încercând să se ridice de pe scaun. Tainicele cărări ale iubirii O liniște adâncă s-a instaurat pentru câteva clipe în salon. Toate privirile s-au întors contrariate de la el către ea. Laura înlemnise. Fața i se albise și ochii ei frumoși se dilataseră de parcă priveau o fantomă în întunericul ce părea că o cuprinsese. Încerca să vorbească și nu reușea. Zeci și sute de imagini i se
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Ce bine-mi pare, ce bine-mi pare, zise ea volubil, că aivenit. Eu sunt Otilia. Apoi, părîndu-i-se că tânărul nu reacționează destul de călduros, întrebă, întorcînd adânc fața spre el: -- Oare nu-ți pare bine? - Ba da! răspunse sfios Felix, contrariat că nu vine nimenisă-i ia valiza din mână. Condus de Otilia și urmat de bătrân, Felix intră într-o odaie foarte înaltă, încărcată de un fum des și înțepător de tutun ca o covertă de vapor pe Marea Nordului. În mijlocul ei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfioasă a țăranilor. Nimerise scara tare, cu trepte de nuia groasă de alun, care se afla înăuntrul șopronului pentru căruțe, și se urcă repede, invitând și pe ceilalți: - Pascalopol, nu vii? Hai, te rog, vino! Pascalopol se arătă însă puțin contrariat de această invitație și se scuză. Otilia apăruse în fereastra podului și făcea de acolo semne de delicii. G. Călinescu - Felix, suie-te să vezi ce fân moale! Moșierul, nemaigăsind alt chip de a fi pe placul Otiliei, făcu semn
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, deoarece el ținea pur și simplu să îndeplinească dorința Anei de a vesti pe mamă-sa că e căsătorit. - Nu m-a provocat, zise el ingenuu, am vrut amândoi. Stănică își trecu mâna prin părul mare, ca un avocat contrariat de contrazicerile clientului său. Aglae sări furioasă: - Ce-asculți tu, Stănică, ce spune el? Nu vezi, săracul, înce hal e? Nici vorbă că l-a atras în casă cu familia ei și l-au strâns cu ușa. - Mă rog, mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vă spun la mama! Toți îl priviră în liniște ca pe un pacient în criză și lui Titi i se păru că Ana lasă buza-n jos într-un gest de dispreț. Frații ieșiră din odaie fără să-l mai contrarieze și tocmai această indiferență înfurie și mai tare pe Titi. - Lasă-l, mă, se auzi glasul locotenentului, nu vezi că enebun? - Ba o să-l dau în... spuse pe șleau căpitanul. Titi puse mâna repede pe pălărie, își trase paltonul nervos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
țin aici, unde sunt copii! Păcatele lui, elși le cunoaște. Felix se căi că venise. Se auziră de afară pași, și un bărbat cu barbișon, înalt, grav intră înăuntru, călăuzit de Marina. Era plictisit, cu privirea fără interes, profesională, vădit contrariat că fusese sculat din somn. - Unde e pacientul? întrebă el. Aglae îl duse în dormitor, urmată de Stănică. Acesta făcu semn cu ochiul lui Felix, să intre și el. Marina închise convoiul, așezîndu-se în pragul ușii. Dormitorul, spațios, semiobscur, avea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mici aluzii la existența lor. Ca să nu pară plictisit, întrebă pe Weissmann cum trăiește, ce scopuri urmărește, dar se căi numaidecât, având sentimentul că cere altuia indiscreții pe care el nu ar voi să le facă. Weissmann nu păru deloc contrariat și se porni pe confesiuni fără nici o umbră de rușine: - Trăiesc ca un câine, ca un desperat. Am pe capul meu trei surori mici și o mătușă bătrână, pe care trebuie să le întrețin eu, și stăm cu toții într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
notate precis pe hârtie, stăpânite și justificate. Otilia părea că "știe multe" și intimida pe bărbat, iritând pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere a mâinilor la tâmple, ca un reproș, împietrea pe cauzatorul presupus al supărării și-i dădea sentimentul catastrofei. Când Otilia înconjura cu lațul delicat al mâinilor ei subțiri gâtul lui moș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nufăr, care crește alb pe balta plină de mocirlă a societății burgheze bucureștene. Tema, eroii, conflictul, subiectul au în acest context o structură afectivă. Felix, care o iubește, citește în ochii ei limpezi și plini de seninătate candoarea și este contrariat de bârfele puse în circulație de clanul Tulea. Iubirea este problematizată ca într-un roman expresionist. Când Felix o sărută cu patimă pe Otilia, aceasta îl învață să sărute delicat. Când îi analizează palma și vede că va avea șapte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care este doar a lui, așa cum au fost primii creștini, francezii la Revoluție și, mai aproape de noi, socialiștii. Nu vom fi mirați cînd conducătorii totemici se adaptează maselor așa cum sînt ele, evită să le ceară orice ar putea să le contrarieze sau ar fi refuzat de înțelegerea acestora. Dimpotrivă, încearcă tot timpul să le asigure că instinctele și dorințele lor sînt justificate și le promit satisfacerea lor deplină chiar dacă, pe de altă parte, o stăvilesc slujindu-se de mijloace de represiune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rănirii unora dintre militarii din subordine” (Mioc, 1997, p. 33 - s.m.). Parchetul Militar a primit răspunsuri incomplete, superficiale ori chiar insolente din partea instituțiilor și organismelor de stat solicitate. Deși susține tranșant, cum spuneam, ideea de revoluție pură, Marius Mioc este contrariat și indignat de faptul că în Procesul de la Timișoara, majoritatea celor care fuseseră identificați că au împușcat protestatari au fost achitați. El acuză, în general și în particular (pe studii de caz), manipularea proceselor revoluției, absolvirea celor vinovați pentru reprimarea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a cîmpurilor semantice ale celor doi termeni; adică tocmai ceea ce, În chip programatic, teoreticianul Voronca ceruse imaginii ca alianță de elemente cît mai Îndepărtate Între ele. O astfel de procedare Îl va contraria, de exemplu, chiar și mai tîrziu, pe G. Călinescu, care, scriind despre Petre Schlemihl va observa că poetul recurge la „stabilirea unui cifru de concrete numite fals imagini” și că „extrage dintr-un concret o singură notă și Întrebuințează cuvîntul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de metaforică”, „uluitor bric-a-brac de vorbe, metafore și imagini”, „abundența imaginilor” etc. revin mereu În comentariile epocii, putînd fi sintetizate, sub unghiul judecății de valoare, Într-o formulă a lui Pompiliu Constantinescu, pentru care, la Voronca „excesul Însușirilor sale este contrariat de excesul defectelor”. Dacă, scriind despre Brățara nopților, Octav Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, În Înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputîndu-se complace În constrîngerea de crustă a formei consacrate”, pe
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Voronca” e aproape coincidentă cu formula lui G. Călinescu din cronica la Brățara nopților, după care „fraza poetică e lipsită de ligament ideal” (În Istoria literaturii române..., G. Călinescu va spune că: „poezia lui nu are limfă pentru circulația imaginilor”...). Contraria și nemulțumea, cum se vede, Însuși principiul ce prezida la construcția imaginilor, prin care se puneau, de fapt În chestiune chiar fundamentele limbajului liric tradițional. Or, programul poetului viza, - am subliniat acest lucru În mai multe rînduri - tocmai o atare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1989, pp. 58-67. 82. Știați că un creier râde, iar celălalt plânge? Creierul și distribuirea emoțiilor Ați remarcat că, destul de des, chipurile sunt asimetrice: partea stângă e mai accentuată, mai ridată decât partea dreaptă, care este mai senină. Când suntem contrariați, jumătatea stângă a feței se contractă, însă atunci când surâdem, colțul drept al gurii se lărgește mai mult. Această disimetrie apare atunci când reconstituim, plecând de la două fotografii ale aceluiași chip în oglindă, fie un chip „drept”, fie un chip „stâng” (Bruyer
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
persoana A, în raport cu B, poate fi rațional (și moral) întemeiată și astfel: din moment ce pentru B a lua străini în mașină era un comportament frecvent, ea practic „și-a căutat-o cu lumânarea”, cum se spune, deci pățania sa nu ne contrariază; în schimb, pățania lui A s-a datorat absolut unui ghinion. În virtutea socializării în spiritul normei justiției (dreptății) distributive, a echității, ceea ce i s-a întâmplat persoanei A ne apare ca fiind o nedreptate. Oricum, experiențe mai riguroase în controlul
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
va deveni curînd un neîmpăcat critic al femeii demonice. Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă În durerea cea mai mare Și-n blăstemuri de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea rapidă a temperaturii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la el și, chiar dacă făcea mereu câte o boacănă, sărea pentru orice ar fi fost nevoie. Când bântuiau rafalele de vânt ca o fiară înfometată, don Terentio citea cu glas tare fragmente din Biblie și i le explica. Giandomenico era contrariat: Dumnezeu trebuia să ierte, iar nu să pedepsească. Preotul îl lămurea că dreptatea divină pune la grea încercare pe cei credincioși: îi face, desigur, să sufere, dar apoi îi mângâie și-i răsplătește cu raiul. Întorcându-se dintr-o călătorie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]