1,341 matches
-
de averi și avocat (cîndva pledant), cu siguranță, un aer de autoritate. El stă în vîrful piramidei textuale (precum autorul omniscient din romanul tradițional), contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său "narativ" contrastează, în mod absolut, cu cel al lui Pip așezat, simbolic, la polul "epic" opus. Dacă Pip, ca narator, se zbate, la baza piramidei textuale, în mijlocul evenimentelor, să descifreze lumea, eșuînd lamentabil în excesul lui de subiectivitate, Jaggers, ca substitut de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ar transforma într-un posibil) ce s-ar întîmpla cu lumea respectivă? Kogii care ar hotărî că, pentru a extrage cărbune, scobirea pămîntului este posibilă, ar mai fi ei Kogi? E un demers care cere din partea cercetătorului multă imaginație. A CONTRASTA LUMILE Care sunt posibilele și imposibilele caracteristice omului modern, cele care ne fac să fim ceea ce suntem în istoria umanității? E suficient să formulăm întrebarea ca să ne dăm seama de dificultatea unei astfel de abordări. Singularitatea unei lumi este creată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a fost niciodată/ să rezolvăm enigme/ ci să mîngîiem/ evidențe 45." Neputînd percepe singularitatea unei lumi din interiorul ei, e nevoie să practicăm "un ocol antropologic". Cum doar principiul diferenței ne apropie de propria lume, demersul constă în a o contrasta cu alte lumi. Astfel, perceperea imposibilului navajo înseamnă să ne dăm seama, să descoperim că, în lumea noastră, este imposibil să nu gîndim în termeni de artă, să nu distingem ceea ce alte lumi nu pot distinge, spre exemplu, arta de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
moderni au nevoie să creadă că acest imposibil e o simplă reverie poetică. La Boétie a afirmat-o, cu dreptate, împotriva și cu mult înainte de Nietzsche. Lucrările lui Clastres și Evans-Pritchard ne sugerează o metagrilă elementară, dar esențială pentru a contrasta lumile. Pot fi distinse două tipuri de lumi: lumea acefală (fără șefi, nedivizată) și lumea cefală (cu șefi, divizată). În primul caz, puterea aparține societății: controlați de societate, șefii ei nu sunt șefi. E o societate de egali, ființe umane
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că este imposibil ca democrația să nu fie cel mai bun, cel mai de dorit sau măcar cel mai puțin periculos dintre toate regimurile politice posibile pe pămînt? Dar ce înseamnă democrație, ce vrea să spună această modernă evidență? A contrasta posibilele și imposibilele caracteristice democrației cu cele care caracterizează dêm-okratia înseamnă a reconsidera cu totul ideea pe care omul modern și-o face despre sine însuși. Ideea mea de democrație este mai cuprinzătoare decît dêmokratia ateniană, își spune omul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
umane sunt incomensurabile (ceea ce înseamnă, aici, absență de măsură comună). Ce-i de făcut în condițiile în care ne este imposibil să nu fim interesați de alte lumi, să nu vorbim despre ele? În loc de a compara, propunem acțiunea de "a contrasta". A contrasta, care vine din latinescul contrastare (a se opune), prin întrebuințarea sa în domeniul picturii, a luat, în secolul al XVII-lea, sensul de a se opune de o manieră evidentă: "Contrastul este splendoarea supremă a unui tablou", scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
incomensurabile (ceea ce înseamnă, aici, absență de măsură comună). Ce-i de făcut în condițiile în care ne este imposibil să nu fim interesați de alte lumi, să nu vorbim despre ele? În loc de a compara, propunem acțiunea de "a contrasta". A contrasta, care vine din latinescul contrastare (a se opune), prin întrebuințarea sa în domeniul picturii, a luat, în secolul al XVII-lea, sensul de a se opune de o manieră evidentă: "Contrastul este splendoarea supremă a unui tablou", scrie, în epocă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de studii, se impun cîteva observații, chiar sintetice, despre demersul nostru. Am ales să ne oprim la ceea ce provoacă teamă lumilor. Dacă am fi optat pentru o altă perspectivă (studierea raportului cu timpul, cu moartea, cu sacrul), dacă am fi contrastat lumea noastră cu altele decît cele la care ne-am oprit, am fi făcut fără îndoială să apară alte posibile și imposibile ale lumii moderne. Să trasezi harta posibilelor și imposibilelor unei lumi e o activitate fără sfîrșit. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
hotărî că nenumitul e oricînd posibil 78 Ce posibile și ce imposibile transmit părinții copiilor lor? 84 Surprize, eventualități, variabile 87 II. LUMI POSIBILE 91 Fărîmițarea lumii 91 Lumea este viziune asupra lumii 94 Posibile și imposibile moderne 95 A contrasta lumile 97 Lumile și spaimele lor 98 De-a ce se joacă acești indieni? 99 O lume organizată pentru ca un șef să nu poată fi șef 101 Anarhie ordonată 104 Cireadă de vaci ! 108 Liberi, căci servili 112 O extraordinară
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
merg toate dimpotrivă, anapoda și pe dos/. Soarele d-acum răsare dimineața la apus/ Și apune despre sară, cătră răsărit, în sus". Evident, stihurile sale, inspirate, pare-se, de mișcarea eteristă 7 și ilustrând o stare de spirit vădit conservatoare, contrastau cu "principurile moderne" și cu "ideile volteriane", aclimatizate de primii tineri "bonjuriști" în spațiul românesc și evocate de generația pașoptistă, pentru care cultul faptei devenise o obsesie, iar idealul național crearea statului unitar modern un legământ. Speranțele îl mobilizau însă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
și împregiurări, pentru sus-arătatele ramuri de industrie, decât valea Bistriței", unde mâna de lucru, bogățiile solului și ale subsolului, ca și posibilitățile naturale de transport se constituiau în garanții pentru orice întreprinzător, implicit în șansa propășirii generale. Viziunea sa, optimistă, contrasta însă cu realitățile constatate în același perimetru, unde, în loc să sporească, spațiile împădurite "se mistuiesc printr-un catahrisis (abuz n.ns.) vrednic de tânguire". Mulțimea fierăstraielor concentrată în zonă, exportul necumpătat și "relele obiceiuri" ale despăduririlor în profitul extinderii imașurilor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
neoclasici este prea normativă și prea abstractă, poate cu excepția lui Hayek. Acești economiști au întreprins vreme de un secol cercetări remarcabile pentru a demonstra superioritatea teoretică a pieței concurențiale. Imposibilitatea în care se găsesc de a face această demonstrație teoretică contrastează frapant cu demonstrația practică pe care realitatea o oferă în ultima sută de ani și care face ca, progresiv, marea majoritate a națiunilor lumii să adopte principiile economiei de piață descentralizate. Unii vorbesc, în acest sens, despre "sfîrșitul istoriei" (F.
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
relaționarea sa cu sensul istoriei au fost subminate la Eco de o "fascinație subtextuală către exotic", în timp ce sentimentul de anxietate ce decurge din "concepția distopică asupra viitorului" la Baudrillard este înlocuit cu un "entuziasm pozitiv pentru exces"453. Această interpretare contrastează cu majoritatea comentariilor pe marginea conceptelor discutate, și care îl portretizează de obicei pe Baudrillard sub semnul unui nihilism apocaliptic, care nu oferă nici o speranță pentru ceea ce s-ar numi "reinventarea" realului. 5.2. Succesiunea simulacrelor 5.2.1. Sfârșitul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
găsește soluția în "adaptarea motivelor decorative ale monăstirilor noastre și în special a ornamentației bogate de la Curtea de Argeș. Deși aplicată la suprafețe mai mici și executate în alt material, ornamentele își mențin valoarea lor. Iar câmpul de arabescuri ce acoperă capacul contrastează în mod fericit cu suprafața liniștită cu ondul neted, pe care se desprind medalioanele de pe sarcofag (...) Caracteristică este și stilizarea figurilor din medalioane"200. Un al caz exemplar de valorificare a tradiției bizatine în spiritul modernității îl oferă sculptura paciuriană
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
împărătesei Theodora, care acaparează prim planul scenei. Într-o atitudine de devot, cu chipul îndreptat spre cer, împărăteasa ține în mâinile împreunate un lujer de crin care se desface simbolic în trei flori. Lumina care cade pe acest chip extatic contrastează cu obscuritatea frescei din fundal, menită unui rol decorativ. Este o modalitate prin care acest revival este integrat artei occidentale sub semnul simbolismului, pe care-l reclamă și figura emblematică a Sarei Bernhardt. Capitolul IV IV.1. Folclorul și mitul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află un alt instrument muzical, corpul ei de o albeață marmoreană contrastează cu corpul musculos al Faunului. Chiar dacă G.D. Mirea nu iese din sfera convențiilor academice, există însă o tentație a unui altceva de factură secesionistă în câteva din tablourile sale, pictorul specializându-se în portret. În romanul Domnișoara Christina (1936) al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman. În opinia lui Petre Popescu-Gogan care realizează o trecere în revistă a reprezentărilor având ca subiect personalitatea sau opera poetului, primii artiști care valorifică imaginea acestuia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sine, a frumuseții cu supliciul. Tema simbolisto-decadentă a investirii sacrificiale în artă, ca secretă soteriologie, este recuperabilă din ambivalența feminității ca factor emulativ, deopotrivă Muză și Meduză, femme fragile și femme fatale. Interesantă aici este și impresia de mască mortuară, contrastând paradoxal cu o fluditate acvatică a acestui chip, aflat parcă în transă onirică. Acest dinamism înghețat, devenit instantaneu, evocă o ordine meduzantă a privirii, care fixează efemerul clipei pentru eternitate cu ajutorul unui blitz imaginar. Hiperion ca și Hypnos-ul lui Khnopff
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
153". Comparată cu o "sibilă contemporană 154", Rosie subminează atât privirea serioasă, chiar amenințătoare a sibilelor pictate de Michelangelo, cât și aspectul senzual, de zeiță a dragostei a blondelor staruri hollywoodiene din acea perioadă. Înfățișarea ei ironică, mulțumită de sine contrastează cu corpul mare și musculos, iar hainele bărbătești, mașina de nituit și ochelarii de pro-tecție nu se potrivesc câtuși de puțin cu coafura ei conservatoare. Așezată pe un scaun înalt de regizor de film (vezi numele ei scris pe spătarul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
stabilit noi standarde în cultura americană. Acest tip de eveniment este probabil unul dintre primele exemple notabile ale manierei în care realitatea se împletește cu fantezia în America. Târgul a fost construit pe un teren vopsit în alb care să contrasteze cu culoarea neagră a orașului Chicago, culoare rămasă după incendiul devastator din 1871. Astfel, zona carnavalescă albă a fost legată prin simbioză de orașul real, înnegrit de fum, alcătuind un tărâm vizual imaginar, care urma să înlocuiască, sau măcar să reprezinte
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cu privire la răspândirea geografică a speciilor, „concordă mai bine cu punctul de vedere comun al imuabilității speciilor sau cu cel al modificării lor lente și treptate prin variația și selecția naturală“. Darwin refuza orice afirmație dogmatică. Sub acest aspect, poziția lui contrasta cu cea a majorității criticilor teoriei sale. Referindu se la cauzele apariției unor noi specii și varietăți, el menționa o diversitate de factori cum sunt natura folositoare a variațiilor, libertatea de încrucișare reciprocă, schimbarea lentă a condițiilor fizice ale regiunii
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
atunci homo sapiens nu ar fi apărut și nu s-ar fi răspândit pe glob. „Suntem accidente glorioase ale unui proces fără nici un impuls spre complexitate, și nu rezultate așteptate ale principiilor evoluționiste.“ Adaptările pe care le generează selecția naturală contrastează prin eficacitatea lor uimitoare cu cele care ar fi putut lua naștere prin combinații pur întâmplătoare. Dar și prin imperfecțiunea lor în raport cu cele care ar fi fost produse prin înfăptuirea unui proiect inteligent. În ciuda faptului că multe structuri ale organismului
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
dezvolte singure, în mod autonom. Acesta este un punct de vedere care a câștigat repede teren. S-a remarcat că deja la moartea lui Darwin, o atitudine favorabilă față de teoria lui devenise dominantă în Biserica Anglicană. (Era o atitudine ce contrasta cu cea pe care o adoptase pe atunci Biserica Catolică.) În cuvântarea sa la funeraliile lui Darwin, reverendul Frederic Farrar s-a declarat convins că teoria evoluției speciilor este în acord deplin cu o „înțelegere elevată“ a acțiunilor Creatorului în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
supraumană și supraistorică. Ele sunt impregnate de subiectivitatea inerentă oricărei înțelegeri omenești a întregului și a sensurilor ultime. Și persoane instruite pot nutri, până în zilele noastre, convingeri religioase ce pot fi cu greu împăcate cu știința darwiniană. Poziția lor va contrasta cu poziția acelor cercetători credincioși care cred că Dumnezeu lucrează prin procesul evoluției. Dar aceștia din urmă și colegi ai lor, care nu văd nici o relație semnificativă între cercetarea științifică și angajamentele religioase, se vor recunoaște unii pe alții ca
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
iluzorie este supoziția persistentă că s-ar putea trasa o linie clară de despărțire între științele naturii și disciplinele umaniste. O temă ce constituie un punct de convergență al reflecțiilor cercetătorilor istoriei vieții este contingența accentuată a acestei istorii, care contrastează puternic cu caracterul previzibil al acelor procese ale naturii care pot fi explicate prin legi. Fran«ois Jacob a insistat în mod deosebit asupra ideii că lumea vie, așa cum este ea cunoscută în diferite ere geologice și în zilele noastre
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]