9,951 matches
-
lumină și speranță. Amândoi sunt structuri bovarice, încrezătoare că iubirea este singurul sens nobil al existenței. Scriitorul învăluie idealismul erotic al protagoniștilor săi într-o estetizare simbolistă, impresionistă, mizând pe forme și culori, pe intensități variabile de lumini, pe estomparea contururilor și pe reverberațiile psihologice ale duratei interioare. În romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu scrie cu o artă proustiană (impresionismul psihologic) un subiect flaubertian (iubirea bovarică, dusă însă până în pragul destrămării, nu al tragediei). Prozatorul nostru are de la Flaubert personajul idealist
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. În apropiere e o mlaștină, după o anumită distanță începe deșertul: adevărate embleme spațiale în imaginarul lui Octavian Paler, cu o funcție simbolică bine determinată. Conturul realității care îi hăituiește și îi îngrozește pe cei doi este destul de șters. Amenințarea rămâne surdă, undeva în fundal, retrasă, ca în teatrul modern, dincolo de spotul de lumină proiectat asupra "eroilor". Deși autorul nu evită cu totul acțiunea la prezent
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
comentariile fiind reduse la minimum, iar simbolistica lipsind cu desăvârșire. Cu capitolul 4, aproape totul se schimbă. Mite și Bajnorică alunecă de pe suprafața accidentată a biografiei lor, traversată până acum la vedere, într-un spațiu și un timp incerte, cu contururi vagi și o terifiantă adâncime. Sub un nume comic de sat autohton, Perțihani, se cască o capcană demonică, o gaură neagră în care cele două personaje masculine ajung, fără s-o știe, asemenea unui lung lanț de victime. Oferta este
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
din Carte de vise. Aici cred că devin vizibile cele două trepte ale viziunii proprii lui Mircea Cărtărescu și identificabile în toate scrierile lui majore, în versuri sau în proză. Se remarcă, în primul rând, paleta bogată a descripției realist-fantastice: contururi șerpuitoare, linii care se desprind sau se împletesc, sunete stridente și foșnete, mirosuri pestilențiale și arome divine, obiecte umile văzute de aproape, forfota urbei, înregistrată cu răbdare și atenție distributivă. Lumea întreagă, așadar, lumea sensibilă, captată în uluitoarea ei fenomenalitate
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
aruncat pe foc. Cu alte cuvinte, ceea ce ascultă de înlănțuirea necontradictorie a unor afirmații bine sudate între ele reprezintă imaculata certitudine. La fel, tot ce corespunde smerit cu faptul istoric întruchipează neprihănitul adevăr. Din chenarul acestui infailibil altar, al cărui contur este mărginit, de o parte, de idolul certitudinii și, de cealalată parte, de iconostasul adevărului istoric, din acest chenar nu se poate ieși sub nici un chip. În el e de găsit împlinirea cercetării științifice și mîntuirea teologului apostat. Același credincios
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
Crudu a scris o piesă despre mine. Cât de iuți mai sunt dramaturgii și ziariștii ăștia." Atât de iuți, am zice, încât se întrec pe ei înșiși. Aidoma particulelor cuantice. În afară de insistența subtilă cu care Crudu știe să-și administreze conturul din ce în ce mai ferm al personalității de autor-verité, nu văd de ce ne-am lăsa - ca lectori lipsiți de candoare ce suntem - tentați de întâmplările și melodramele pieselor sale. Că Alexandru ajunge să îngrijească, pe bani mulți, un bătrân hemiparezic și totalmente țicnit
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
de a lucra cu materialul friabil al propriilor amintiri. Punerea acestora pe hârtie, departe de a fi o operațiune mecanică de arhivare, presupune creativitate literară și o coerență posibilă abia acum, în momentul scrierii. Umbrele fără chip, coloanele de aer, conturul de abur și siluetele cețoase sunt trecutul tremurând, aproape destrămat, în amintire. În fumul unei cafenele sau în aburii alcoolului, figurile din jurul autorului-narator și liniile exacte ale unor scene rămase în urmă încep să joace, introducând o dulce confuzie acolo
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
taine pe lângă care a trecut. Viața ta, privită astfel din chenar de pagină, devine coerentă, căutările prind a se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit." (p. 180). Dacă aici avem prea multă dulceață și sfătoșenie pe centimetru pătrat, din panoplia cărturarului umanist, în tiradele altor personaje, semidoctismul, surprins cu maximă fidelitate, arată și finețea scriitorului centrat pe valori de profunzime: "Știți, io l-am
Pe Bulevard by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9607_a_10932]
-
poezie atrasă deopotrivă de miracolul naturii genuine și de șlefuirea artistică a obiectelor. Fraza poetică însăși a fost și este, în chip tot mai evident pe parcurs, atent cumpănită și articulată, în jocul subtil dintre notația concretului imediat și a contururilor aproximate de reverie. Și dacă am putut amenda, uneori, o anume transparență "alegorică" din unele versuri mai recente, linia mare a liricii lui Adrian Popescu nu a fost, totuși, esențial trădată și compromisă de tiparul abstractizant. Din contră, într-un
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
energii, completează acest decor astral, ce scapă presiunilor atmosferice și istorice. În altă viață, dinspre finalul cărții de față, dă o stranie senzație de reîntregire. Însă nu ajutorul cosmic e decisiv aici. Dragostea pierdută, evocată cu o neobișnuită intensitate, reface conturul uman. Splendid, poemul trebuie citat in extenso: "ascuns sub un șal, corpul/ tău astral, cu/ o coadă încolăcită în jurul capului, corp invizibil pentru/ orice alți ochi în afară de ai/ mei, oprit să/ mă învăluie, fierbinte, plăcut, senzual,/ lucitor, în pulberea/ iernii
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
sofisticate, dar a căror arogantă precizie nu conține nici un "fior" afectiv - sunt doar niște schițe lipsite de viață -, hărțile vechi, medievale sau cele din epoca luminilor, sunt profund umane, individualitatea lor derivă chiar din indeterminarea de care "suferă", emană din contururile vagi ale continentelor pe care le desenează, cumva în stilul picturii naive, de parcă acele forme bizare de relief ar fi ieșit tocmai atunci din mare, născute printr-o misterioasă ebuliție, deopotrivă geologică și mentală - cum se întâmpla în perioada marilor
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
Belarus și Ucraina. România are nevoie de un spațiu de siguranță și prosperitate dincolo de Prut. A privi către Est, azi, înseamnă a te înscrie într-o durată lungă a istoriei, nu a vâna efemerul spectaculos al clipei, înseamnă a căpăta conturul unei națiuni mature, nu a te bălăci în promiscuități interne, în politicianism de tip balcanic. Aștept momentul în care declarațiile și bunele intenții se vor transforma în acțiuni concrete, cu termene de execuție și cu responsabilități instituționale și individuale clar
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
trăiește la marginea sistemului social victorian) și pînă la maturitate (cînd îl vedem, în postură de gentleman londonez, apt să pornească și să controleze afaceri personale tocmai la periferiile imperiului britanic, în îndepărtata Indie). Patru "stadii", cum ar veni, prind contur în formarea lui Pip. Primul este creionat, succint, chiar în deschiderea poveștii. Copilul de cinci ani întîlnește, în cimitir (unde petrece mult timp, contemplînd mormintele părinților săi), un individ straniu (cu lanțuri la picioare și privire hăituită) - pe care noi
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
Că, așadar, fără un salt făcut de unul singur pe orbita inutilă, gratuită și nefolositoare a cultivării estetice, întîlnirea cu un tablou poate semăna cu plimbarea anodină printr-un parc desfrunzit: privirea îți alunecă pe culori, pe penumbre și pe contururi, dar nu depistează nimic, iar într-un final, satisfăcut în imboldul curiozității tale cercetătoare, să simți că ceea ce era de văzut ai văzut deja și că, în consecință, interesul ți se poate muta în altă parte. Firește, mai nimic din
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
ea oferă rețeta înțelegerii lui. Lecția pe care o capeți urmărind digresiunile lămuritoare ale lui Arasse este că orice tablou începe să fie văzut abia din momentul cînd cineva îl comentează sub ochii tăi. Pînă atunci, vedeai figuri, culori și contururi, ba puteai chiar să sesizezi parabola sau motivul mitologic din care se inspirase pictorul, dar nu puteai să stabilești acele conexiuni geometrice, perspectivale sau simbolice care leagă toate amănuntele într-un tot înzestrat cu o semnificație organică. E nevoie de
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
clubului artelor "Măgura", Casa de cultură "C. C. Giurescu", Odobești, județul Vrancea (senior editor, Gheorghe Istrati; redactor-șef, Ion Panait; redactor-șef adj., Dumitru Pricop). Nr. 1 din aprilie se deschide cu programul revistei: "Negru pe alb e încercarea unui nou contur al literelor vrâncene, pornite dintr-un focar odobeștean, unde nu numai vinul își are dioptriile sale, dar și slova "gătită" ca o mireasă pentru oaspeții ei literari de pretutindeni [...] Ținta noastră e precisă: să smulgem dintr-un anonimat provincial și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
ori nu, de martori oculari nesiguri pe ei (l-a văzut Tică Dunărințu pe Moise omorându-l cu mâna lui, în Balta cu stupi, pe Manoilă sau totul a fost o halucinație?) și de agenți manipulatori care le modifică, subtil, conturul. Realitatea nu mai este scanată de un narator impersonal, neimplicat; ea devine un produs al subiectului care a trăit-o și o narează. și din această perspectivă, Moise rămâne protagonistul cărții. Totul se învârte în jurul lui. E simptomatic că, ori de câte ori
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
sunt deja prezente cele trei elemente majore ale picturii sale: Figura predominantă, deformare organică a corpului uman, apoi armătura flexibilă, care izolează claustrofobic Figura, ale cărei dezmembrări vor părea mereu că reactualizează o atletică, dar tragică (întrucât eșuată) fugă, și conturul oval. 2. Cheia de fier În economia tabloului lui Picasso ales pentru a ilustra motivul cheii de fier - Bagneuse ouvrant une cabine, 1928 - singurul element ponderal și, în mod evident, pivotul întregii compozitii, este cheia. într-un peisaj marin numai
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
a fi introdusă în broască, se află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal al tripticului nu este însă cheia, ci gaura cheii. Privirile, ghidate de mâna personajului, marcată convenabil cu roșu, converg către conturul acesteia. În picturile lui Bacon conturul ovoidal ocupă poziții, suprafețe și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană orizontală, în încăperi cu aspect de arene, paturi sau covoare rotunde, dar conturul poate migra în planul vertical al
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal al tripticului nu este însă cheia, ci gaura cheii. Privirile, ghidate de mâna personajului, marcată convenabil cu roșu, converg către conturul acesteia. În picturile lui Bacon conturul ovoidal ocupă poziții, suprafețe și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană orizontală, în încăperi cu aspect de arene, paturi sau covoare rotunde, dar conturul poate migra în planul vertical al unei uși, devenind o minusculă gaură
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
marcată convenabil cu roșu, converg către conturul acesteia. În picturile lui Bacon conturul ovoidal ocupă poziții, suprafețe și funcții variabile. Cel mai adesea el delimitează o suprafață plană orizontală, în încăperi cu aspect de arene, paturi sau covoare rotunde, dar conturul poate migra în planul vertical al unei uși, devenind o minusculă gaură a cheii, ca în Tripticul în memoria lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
poate migra în planul vertical al unei uși, devenind o minusculă gaură a cheii, ca în Tripticul în memoria lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura cheii - sau conturul, membrană de culoare - reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul e pasajul prin care tabloul (= lumea
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura cheii - sau conturul, membrană de culoare - reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul e pasajul prin care tabloul (= lumea iluziei) iese din sine, trecând în alt nivel de irealitate. Cheia răsucită în broască o singură dată ancorează, închide
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura cheii - sau conturul, membrană de culoare - reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul e pasajul prin care tabloul (= lumea iluziei) iese din sine, trecând în alt nivel de irealitate. Cheia răsucită în broască o singură dată ancorează, închide compoziția în planul tabloului, dar în același timp o deschide în alt plan, un dincolo
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
lumea de dincolo, prin care se puteau întorce și duhurile. Multe din tablourile lui Bacon sunt populate cu morți (tous les gens dont j'ai été réellement épris sont morts se lamentează Bacon), capetele acestora se profilează pe fundalul unui contur negru (fereastră deschisă în neant, sau nimb profan, cum sugerează Deleuze?). Adesea, trupurile roz-vineții ale morților sunt mâncate, descompuse, erodate de neantul negru din care vin (sau pleacă). Deși Bacon (în interviurile cu Sylvester) se declară ateu convins, arta sa
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]