2,909 matches
-
tot mai întinse și se dezvoltă în dauna pomilor roditori și a plantelor folositoare, pe care le sufocă, fără ca el să aducă vreun folos important” (în afară de a fi util la tăbăcirea pieilor, n.n.), fie într-o zonă de asprime în conviețuire, când în chin, ca Iisus pe cruce, pretinzând apă, primești oțet, ca bătaia de joc să continue dacă se poate, și dincolo de moarte. Tehnica de construcție a romanului este bazată pe relatări din mai multe guri. Nu e gram de
Ion R. Popa: În umbra oțetarului (roman). Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339508_a_340837]
-
parte și-i parvine în mod excepțional, prin italianul Mosari, este a individului care nu mai are ideal întrucât și vârstele potrivite avântului au trecut. Efuziunea inițială a perspectivei subiective împrumută, pe parcurs, echilibrul confesiunii. Jurnalul conține un model în conviețuire pe care eul prozaic insistă să-l recupereze; totuși, este un element care-i blochează naratorului imboldul de a împrumuta ipostaza lui Orfeu sau Dante (aflați în căutarea umbrelor iubite, a lui Euridice, respectiv, Beatrice): faptul că prietena lui a
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
În același timp, în mansardă abia dacă ajunge zgomotul monoton al străzii. Dorința de a-și pierde ziua în palavre până la somn și de a vorbi până la a nu mai putea formula cuvinte reprezintă baza în dragoste. Se dorește o conviețuire fabuloasă, până la adânci bătrâneți, ca în basme. Mai există un motiv, ușor insinuat, al unei asemenea revederi în mansardă. Aici, mai mult ca oriunde, fără a mai trăi contorsionări interioare, ea, iubita, va fi simetrică în purtări, conformă sieși. De
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
eșecul, nici față de sine, preferă să-l transfere păunului: „Tomnatic își năruie ceața păunul”. Păunul poate fi Narcis, cel încântat de sine, pe care maturitatea îl prinde singur și atunci își dă seama că fericirea lui ar fi provenit din conviețuire. Unele poeme sunt replici moderne ale textelor eminesciene. În Lecturi după natură, sursa de pastel cosmic se află în măreția codrilor, la fel ca în Peste vârfuri: „Când peste codrii-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorie > SEMNIFICATII ALE SATULUI Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului OBȘTEA SĂTEASCĂ. SEMNIFICAȚII ALE SATULUI Nu există în vocabularul arhaic niciun cuvânt pentru formațiuni mai mari de conviețuire socială. El nu cunoaște din vremuri străbune decât satul și cetatea, spunea Nicolae Iorga. Procesul de transformare a obștilor vicinale în unitatea administrativă a satului a fost îndelungat și complex. Două sunt elementele fundamentale care caracterizează transformarea obștilor în sate
SEMNIFICATII ALE SATULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340707_a_342036]
-
vatră de sat bine delimitată, după cum reiese din expresiile populare „în capul satului”, „la marginea satului”, etc. și cuprinde întreaga moșie a sătenilor. Este totodată organ administrativ, patrimoniu și populație sătească. În sens mai larg, satul era un sistem de conviețuire socială. Spre exemplu, „opinia publică” se regăsește în expresia „gura satului”, iar lipsa de organizare în expresia caricaturală „satul lui Cremene”, adică un sat dezorganizat, al nimănui. Satul implică și ideea de statornicie, ca în expresia „a face sat cu
SEMNIFICATII ALE SATULUI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340707_a_342036]
-
obștii, neaservită, a fost prezent din cele mai vechi timpuri până la etapa stratificării sociale accentuate în cadrul obștii. În cadrul obștii neaservite, stratificarea socială era nesemnificativă. Clasele sociale nu se diferențiau foarte mult din punct de vedere social, fapt ce asigura buna conviețuire în cadrul comunității. Odată cu primele începuturi de stratificare socială în cadrul obștii sătești, putem spune că apar și relațiile sociale feudale în societatea românească. Voievodul, împreună cu familiile mai favorizate și-au însușit cele mai fertile pământuri și cele mai frumoase herghelii de
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
chiar pe cel acid, ci de a arăta dezaprobator spre un segment de societate ce și-a pierdut identitatea: Școala, locul, unde, prin tradiție, individul se formează, își cultivă spiritul și devine apt să accepte normele eticii sociale și de conviețuire. În fapt, respectiva entitate, cu declarată menire instructiv-educativă, se arată a fi, în romanul lui Marian Drumur, un spațiu zgomotos, populat de oameni fără principii sau idealuri, bântuiți de țeluri mărunte, pragmatice, strict materiale, inși cameleonici, ce-și dispută interesele
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
îți pui nădejdea în Domnul Dumnezeu această criză poate deveni o binecuvântare pentru că și necazurile și greutățile ne dau o lecție de viață prin intermediul căreia de multe ori iubirea dintre cei doi crește. Căsnicia este mai mult decât împlinirea unei conviețuiri sociale. Ea este o cale spre împărăție cu nimic mai prejos decât drumul monahului ... Învățătura Bisericii Ortodoxe - Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție - (inclusiv în cele două volume ale Părintelui Profesor Ioan Cristinel Teșu) definește familia, care ia ființă prin Sfânta
PR. PROF. DR. IOAN C. TEŞU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341414_a_342743]
-
pentru că toți acești mucenici contemporani ai veacului al XX - lea „locuind în aceeași celulă (ori la propriu, ori la figurat), au încercat să facă din spațiul ei o Biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și insalubru!... Și până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neștiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
în treacăt, și despre cel mai greu și derutant război. Acela cu tine însuți și care durează o viață (Război sau pace cu tine însuți) din care chiar citez: „Cine nu știe să se îndoiască de sine, va avea o conviețuire îndoielnică cu el însuși”. Pare simplu, atât de simplu încât ne putem mira că nu am spus noi această frază. Doar că în marea lor simplitate aceste cuvinte au o profunzime la care merită să gândim mult. Iar Zoltan Terner
CU ZOLTAN TERNER PRINTRE GÂNDURI, DILEME, INCERTITUDINI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341930_a_343259]
-
lucru prezentate în pamflete și satire, în snoave și alte „pamfletării”, folosind un întreg arsenal de mijloace artistice. Bunăoară, motivarea racilelor societății în care trăiește - alături de noi, cititorii, de altfel - o face pe seama animalelor, ca fiind împrumutate de la om, prin conviețuire („Quot tranzit”) și tot animalele sunt „vinovate” de fenomenul promovării, în funcții mari și bine retribuite, fără aprecierea calităților și competențelor profesionale, fără analiza responsabilă a motivației și a capacității reale de muncă („Boul și pisica”). În alte poezii adaugă
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
de Adevăr și mai mocirlați în minciună ca în ultimii doi ani, aici, printre străini... S-a denaturat încrederea și cinstea, respectul și prietenia, bunăvoința și mila, dragostea și altruismul, bunul-simț și buna-cuviință, cinstea și onoarea, credința și speranța - stâlpii conviețuirii în pace și în bună înțelegere între oamenii, care își „deschid sufletele” unii față de alții și se ajută să fie mai după „chipul lui Dumnezeu”, cum am fost creați de la Începutul Începutului. Scriind, rugându-mă lui Dumnezeu să-mi dea
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
inițial nu fuseseră destinate tiparului, explica marea, frumoasă, uneori dureroasă sinceritate a poeziilor. La care se adăuga o muzicalitate neintenționată, dar firească. Dar și prozele sunt scrise „cu pana poetului", vorbă lui Constantin Bogdan care prefațează unul din volume, subliniind conviețuirea armonioasă a acestora cu poemele. Aceste meritoase atribute sunt comune plachetelor intitulate „Anotimpurile poeziei", „La hotar de milenii", „A fost odată, că niciodată”. Notând titlurile celor trei cărți surprinzătoare, menționez că debutul târziu al Mariei-Cristina Moisin ascunde poate o promisiune
A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340553_a_341882]
-
pentru că toți acești mucenici contemporani ai veacului al XX - lea „locuind în aceeași celulă (ori la propriu, ori la figurat), au încercat să facă din spațiul ei o Biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și insalubru!... Și până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neștiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
ismaelite compuse de Cantemir și, dacă o să aveți curiozitatea să o faceți veți vedea că, de la vlădică la opincă, țara asta, cel puțin dincoace de Carpați, pare și azi mult mai aproape de Stambul decât de Viena. Inerția a secole de conviețuire balcanică nu ne lasă să uităm că moda nouă, evropenească cu extensia ei curentă, americană, este, la scara istoriei, destul de recentă. Bonjuriștii care au schimbat caftanul și giubeaua pe costume și joben sucind cu asta orizontul nostru cultural de la Țarigrad
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
în loc să protejeze ceva, a declanșat un adevărat război pe care păstorii se văd nevoiți să îl ducă pe două fronturi: pe de o parte cu vânătorii, pe de alta cu lupii, urșii, râșii, vulpile, mistreții și, mai nou, șacalii. O conviețuire pașnică de mii de ani a fost periclitată în mod iresponsabil printr-o ședință parlamentară de câteva ore. Subiectul a fost dezbătut în fel și chip de autorități, oieri, mass-media și publicul larg iar dezbaterea e departe de a se
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
propria rânduială, devenind prea stricătoare. Spre deosebire de creștinismul Bisericii, în creștinismul cosmic omul nu se consideră stăpânul creației ci o parte a ei; Dumnezeu nu i-a încredințat întreaga lume spre stăpânire, ci spre folosință chibzuită. Nu spre viețuire, ci spre conviețuire. Sălbăticiunile din natură, păsări și animale, sunt semenii omului. Toate au fost, la un moment dat, ființe umane dar au devenit animale în urma încălcării unor tabuuri, în urma unor blesteme ori prin voință divină. Casa lor este muntele, codrul, câmpia. Este
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
SNSPA) și istoricul Adrian Niculescu. O proiecție specială își face loc în programul Cinepolitica duminică, 17 aprilie, de la ora 16.00: Supraviețuire sau serviciu public? Mikó Imre și Securitatea (r. Domokos János, Ungaria/România, 2015). Documentarul vorbește despre adaptare, acomodare, conviețuirea cu sistemul. În centrul filmului se află Mikó Imre, un om de o calitate extraordinară. Între 1940 și 1944, Mikó a fost parlamentar. În 1944 a fost dus în lagărul sovietic ca prizonier de război, iar acolo a devenit activist
Dezbatere Cinepolitica pe tema terorismului și migrației în Europa [Corola-blog/BlogPost/100462_a_101754]
-
adevărata biserică se constituie din cei care în mod personal și individual L-au primit ca Mântuitor și Domn, iar rolul ei este acela de a-i crește spiritual, de a crea o comunitate de într-ajutorare, de a stimula conviețuirea în această comunitate și apoi, de a evangheliza lumea.” Nu putem să nu remarcăm talentul de excepție al lui Iosif Țon în a sintetiza misiunea bisericii, subliniind caracterul spiritual al lucrării acesteia, în scopul final de a crește teritoriul Îmăpărăției
O CARTE DOCUMENT DESPRE REGASIREA SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344339_a_345668]
-
evreii din Bucovina au fost asimilați culturii austro-germane, antisemitismul nu a răbufnit violent. După 1918, rezistența evreilor față de măsurile de centralizare ale guvernelor de la București au trezit sentimentele naționaliste ale românilor bucovineni... Anul 1930 a reprezentat finalul unei evoluții în conviețuirea dintre comunitățile creștine și evreii din Bucovina, relații care s-au alterat treptat”. Problema antisemitismului în România interbelică este pusă și în studiul cercetătorului Dinu Balan, de la aceeași universitate, „Ion Alexandru Brătescu-Voinești: de la umanitarism la antisemitism”. Este vorba de evoluția
STUDIA ET ACTA IUDAEORUM ROMANIAE VOL XII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344423_a_345752]
-
pentru că toți acești mucenici contemporani ai veacului al XX - lea „locuind în aceeași celulă (ori la propriu, ori la figurat), au încercat să facă din spațiul ei o biserică a lui Iisus Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și insalubru!... Și până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neștiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ORTODOXIA ŞI STATUL ÎN ROMÂNIA SUB REGIMURILE TOTALITARE… PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2209 [Corola-blog/BlogPost/344371_a_345700]
-
diferite influențe se convertesc, cu convingerea că au găsit adevărata cale. Convingerea religioasă fiind o chestiune de conștiință personală, fiecare persoană are libertatea de a alege ceea ce crede de cuviință. Problema care se pune însă cu adevărat este cea a conviețuirii pașnice între adepții diverselor religii, deoarece unii, mânați de spirit exclusivist tind să-i elimine pe ceilalți care nu le împărtășesc opiniile sau să-i determine cu forța să o facă, ceea ce duce la tensiuni și conflicte tragice. Astfel,pasiuni
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 617 din 08 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343722_a_345051]
-
un comportament civilizat dictat de conștiință, care înclină balanța spre dreptate. Un om nepoliticos este un om murdărit, se manifestă grosolan, uneori chiar agresiv, în vorbe sau gesturi. Politețea trebuie să redevină un imperativ al societății moderne, pentru ca regulile de conviețuire socială, principiile și normele de muncă și comportare într-o societate liberă, să poată fi respectate. Un om politicos este un altruist; el sacrifică uneori câte ceva de la sine, în favoarea aproapelui său. Corectitudinea este un element necesar politeții, dar este în
POLITEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343851_a_345180]
-
și pe ecranele televizoarelor oameni care ne dau lecții nu de politețe, ci de lipsa ei, de neobrăzare, oameni care, așa cum spunea tot Octavian Paler, se manifestă instinctual, îndemnând la călcarea în picioare a politeții, adică la nerespectarea regulilor de conviețuire avute până acum de poporul nostru. Cu îngusta lor minte, dar cu insistență, vor să schimbe în rău principiile care au condus societatea românească, prețuită cândva nu numai pentru însușirile sufletești cu care oamenii din această țară vin pe lume
POLITEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343851_a_345180]