5,945 matches
-
lui Virgil Ierunca, dar îmi dădeam seama că este vorba de ceva cu totul opus comunismului ce ni se inocula zilnic în forme mai mult sau mai puțin insidioase; mai apoi, moartea lui Cornel în ’75, despre care toți eram convinși că fusese opera Securității; degradarea constantă a prosperității materiale, de la stivele de Cinzano și Johnny Walker de la Bitolia Dorobanților și de la Unic, impresionante prin aura inconfundabilă a produsului capitalist impecabil, de la vinurile bulgărești de calitate la 16 lei și a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Lionel îi scoate și el ochelarii. Se văd amândoi ca prin ceață, ca pe Quai des brumes. Lionel o sărută: — Se pare că nu mă pot împotrivi sorții. Nu vreau să profit de tine, ești beat. N-o spune prea convinsă. Spectatorii se așază mai bine în scaune. Unii deschid cutii de bere, alții își trimit copiii la culcare. În regia tehnică, Gérard e pus în fața unei decizii cruciale: să continue transmisia, riscând o amendă grasă, sau să bage publicitate? Încă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bunică-mii, atunci când vorbește despre cel ce a fost bărbatul ei. De fapt, își dă drumul amintirilor doar atunci când are o durere de șale, singura ei boală până la 91 de ani. Singurul contact cu medicina. Când o dor șalele, e convinsă că o să se ducă pe copcă. Degeaba îi explic că nu se moare din așa ceva, dar atunci nu mai poate să țină în ea și fiecare poveste din perioada aia se încheie cu concluzia: „Am trăit rău!“. În fond, repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
O chestie foarte interesantă. Scaunele, cum stăteam, s-au mutat, pe perete apărea chipul tău și în spatele nostru dracii care făceau hi, hi, hi, hi. Și scheleți, și fantome. Să te strângă de gât. Cu vrăjitoare zburând. Tot nu sunteți convinși? Acum ajungem în focul iadului. A început să ne zgâlțâie, făceau scaunele cu noi ca toate alea. Fi-miu’ chiar se speriase, fugi, mă, tu nu vezi că sunt prinse cu sfoară. Pe el l-a înspăimântat treaba că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sfâșiat inima cu fapta ei nesăbuită. Acum, după câte avusese de îndurat, paharul din care băuse fiind pe departe de a se fi terminat, îi dădea dreptate. Ce mult o iubise acest om, cu câtă dragoste o înconjurase! Era deplin convinsă că tatăl său dorise cu ardoare ca drumul dintre ea și el să fie neted, luminat de dragoste și încărcat numai și numai cu bucurii. După înmormântare, Simona mai zăbovi câteva zile în casa părintească. Colindă ograda toată, mângâie mlădița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie să i se amputeze partea bolnavă. Nu cedează. Învață să scrie cu stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară și ironia sunt salvatoare. Tipică pentru țesătura narativă a lui Rareș
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie de răsunet, manifestată prin ovații care te fac să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
există uneori în viață situații cu două fețe, iar eu, orbită cu totul de radicalismul meu (pe care mi-l condamn acum), să nu fiu capabilă să văd decât pe una și, pe urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
acum), să nu fiu capabilă să văd decât pe una și, pe urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
După câteva minute de stupefacție, am văzut prăpastia ce se deschidea amenințător, chiar sub picioarele mele. În câteva clipe, totul a scăpat de sub control. Adrenalina a făcut ca inima să aibă În jur de două sute de bătăi pe minut. Eram convinsă că va exploda, Împrăștiindu-se, pulverizându-se ca și cum nici n-ar fi existat. Durerea era atât de mare, Încât am Început să strig după ajutor. Tremuram din toate Încheieturile, când am format numărul de telefon al prietenei mele. Era trecut
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o anumită poezie. 4. Vom recita prin rotație, pe tot traseul ce-l voi stabili. 5. Eu voi da tonul! Răspunsul a venit după câteva zile; jumătate Încurajator, jumătate sceptic. Îmi aducea la cunoștință că nu garantează seriozitatea elevilor. Era convinsă că nici unul nu va recita, că vor face glume proaste și chiar vor pleca. Nu credea că-i va putea determina să iasă În stradă. Nu! După primirea acestui mesaj, am avut o noapte Îngrozitoare. Somnul a dispărut cu desăvârșire
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
măicuța care mi-a dat eșarfa și care vindea turiștilor pliante, picturi pe lemn, ouă Încondeiate, lumânări pentru vii și pentru morți și alte acareturi, și i-am șoptit că eu sunt catolică, dar asta nu face diferența, deoarece sunt convinsă că există o singură forță universală și nu mă pricep la aceste ritualuri. „Este vreo problemă?” A Început să se bâlbâie, dându-mi un răspuns confuz: „Nu!” Nu-i nicio problemă. Nu contează. Poate doar... ceea ce există În interiorul nostru. După
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor. În timp ce vorbea, se chinuia s-o tragă peste sânii care dezvăluiau transformarea ei Într-o apropiată adolescentă. Gesturile erau stângace, timide și oarecum vinovate. Eram convinsă că este conștientă de acest aspect, care n-o făcea prea fericită și care o trădau Într-un mod fățiș. Cu cine ești aici? am Întrebat-o, uitându-mă la chipul ei frumos și senin. Cu mama mea, care este
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu le-am spus părinților nimic, de frică să nu mă certe. Mi-am zis atunci că e mult mai bine să mă joc în curtea școlii vechi, unde ne jucam copiii din ulița noastră, decât în curtea bisericii. Eram convinsă că altădată nu mă voi mai duce acolo. Era o zi de vară, în care căldura nu se milostivea de nimeni și de nimic, frigând tare. Soarele abia trecuse de ora amiezii, ora când din cauza temperaturii înalte, oamenii păreau ascunși
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai întreb nimic, de abia mă țin după Silvia, se întoarce de parcă mi-ar fi ghicit gândul și-mi spune pe un ton ușor ironic: Am ajuns prințesă, imediat vei putea face un duș". Mă uit la ea și sunt convinsă că își bate joc de mine. Cum să fac duș la biserică, religia ortodoxă nu permite nici toaletă în jurul bisericii, de acea bătrânii trebuie să stea acasă, nu rezistă la o slujbă de trei ore. Intrăm printr-o poartă de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Aide aleargă prin orașul murdar, aleargă de disperare și de sărăcie, este o ratată, s-a zbătut degeaba toată viața, o vreme a abandonat lupta crezând că își acordă un răgaz, că va găsi o soluție, dar era tot mai convinsă că toate drumurile ei erau înfundate, că nu mai are nicio ieșire, că a ajuns de mila și de râsul lumii, că este singură, singură, aleargă pe străzile orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sediul Miliției, vociferând și amenințând că se vor răzbuna cumplit, dacă cineva va îndrăzni să le răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că nimeni nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la serviciu. - Nu pot, Alex, nu pot! Am o temere care nu-mi dă pace! - Lasă toate gândurile... până dimineață nu mai sunt decât vreo câteva ore! Alex spusese toate acestea, deși în forul lui intim nu era nici el convins că mai putea vreunul din ei să doarmă. Amândoi întâmpinară zorii noii zile fără a fi găsit calea spre odihna atât de necesară. Când copiii se treziră, Ina sări din pat gata să le pregătească micul dejun. Mihăiță își urmă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așteptarea lui Vișinel!? Pașii o purtau pe Ina spre locul de muncă, învălmășită încă de gândurile ce săpau în sufletul ei atâtea îngrijorări. Scena din fața casei ei, când Vișinel se întâlnise cu Rafira, îi mai stăruia încă în minte. Era convinsă că femeia aceasta îl iubește nespus de mult pe băiat. Era și ea mamă și încă una duioasă. Ea îl legănase, veghease la căpătâiul lui când poate fusese bolnav, îl crescuse aproape doisprezece ani, cum făcuse și ea, la rândul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ce vă tot moșmondiți atâta și nu puneți pe masă toate bunătățile? Am o foame de lup...! - Îndată, tanti, să vină Alex și băieții, îndată, dar dacă ești grăbită, îți pot oferi un picior de pui în avans, zise Ina, convinsă fiind că era firesc să urmeze un refuz politicos. Dar Ina se înșelase. Tanti Aglaia luă de bună propunerea: - Chiar așa, până vin băieții... Ți-a ieșit un îngeraș din gură, scumpo! Venind lângă Ina o sărută dulce pe obraz
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unor confrați preocupați de literatură, unii m-au persiflat galeș, căci sunt umoriști de rasă, iar alții au zis că aș avea limbrici. Când le-am dovedit că, din punct de vedere medical, nu aveam limbrici, nu s-au lăsat convinși, contrazicându-mă hotărâți, că altminteri nu mă mânca-n șezut ca să mă urc în copac fără scară. Dacă-i așa, scărpinatul ar fi un remediu sigur, mai grave sunt căldurile cu hipertermie, ceea ce m-a făcut să pun oala cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de reușită practică: 1. Consumatorul liniștit. 2. Consumatorul competent. 3. Consumatorul expert. B. Mesaj de reușită psiho-afectivă: 1. Consumatorul iubit. 2. Consumatorul narcisist. 3. Consumatorul seducător. 4. Consumatorul care destinde atmosfera. 5. Consumatorul extaziat. C. Mesaj de militantism: 1. Suporterul convins. 2. Suporterul exigent. 3. Suporterul îndrăgostit. 4. Suporterul fanatic. D. Mesaj de simbioză"68. După cum am afirmat și anterior, mesajele promovate de o campanie de PR sunt în strânsă legătură cu sloganele promovate. În multe dintre campaniile de promovare a
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
că nu are de ales și că trebuie să mi amputeze piciorul stâng (mai sus de rotulă), zdrobit de roata mașinii. Altfel, poate fi mult mai rău. I-am dat acceptul pe loc, fără să mă mai consult cu nimeni, convins fiind că avea perfectă dreptate. M-am pensionat la cerere, invocând handicapul cu care m-am ales (deși mai aveam doi ani până când aș fi ieșit În mod legal). și m-am retras discret, fără tam-tam, căutând liniștea și, mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o văduvă uitată de timp din cartier, sau în cel mai bun caz, îl vor însura babele. Știa că nu poate fi vorba de așa ceva, dar îngrijorarea mamei sale venea din tradiția familiei, când pe un unchi al său, holtei convins, hotărât să încheie burlăcia, n-au reușit nici babele, cu toată diplomația, descântecele și leacurile lor, să-l căptușească cu vreo femeie, fiind dincolo de vârsta când un bărbat încă se mai poate declara cavaler. Care femeie lucidă ar fi acceptat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe cer, din ce în ce mai amenințători. Și el avea întâlnire cu Olga! * Tocmai acum și-a găsit Alex să mă invite!, își spuse Olga cu nervii încărcați de dinamită, amânând, nu fără oarecare dificultate, o întâlnire cu Tony. Acesta se lăsase greu convins, mai ales că-i stricase și lui toate planurile din seara aceea. Dar se putea aștepta oricând de la Olga să întoarcă în mijlocul drumului carul, la o sută optzeci de grade. Că unele din acțiunile ei erau puse sub semnul surprizelor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]