1,289 matches
-
sunt, Star. Te iubesc și chiar dacă nu sunt chiar negru ca el, sunt mai negru decât îți imaginezi. Cinstit. Am și acel suflet, Star. Chiar îl am. Nu, nu îl ai. Acum te prostești. Dar faptul că joci niște jocuri copilărești, nu schimbă lucrurile. Îmi pare rău. M-am hotărât. Nu vreau să te rănesc, dar asta este. Cred că e mai bine să pleci. Sweets se aprinde cam repede. — Star... — Te rog Johnny, pleacă. Îl imploră din priviri. În urma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
10. dar cînd va veni ce este desăvîrșit, acest "în parte" se va sfîrși. 11. Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12. Acum, vedem ca într-o oglindă în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13. Acum dar rămîn aceste trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
în asemenea așa-zise opere în care deformarea și monstruosul nu sânt decât expresia neștiinței de a crea, ca și la copii, și care își au o justificare în muzee doar fiindcă reprezintă copilăria autentică a artei, și nu arta copilărească făcută cu premeditare? Ei bine, mie nu-mi plac și faic vinovată de decăderea artei acea tendință din arta plastică contemporană care împinge creația artiștilor spre dispariția formelor coerente. Eu nu concep ca din tragedia unui oraș distrus de bombardament
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
întoarse iar și, încercînd să tragă nuca înăuntru, repetă de cîteva ori operația. Zgomotul nucii îl înfricoșa. „Fiecare cu problema lui.” Nici traiul de șoricel nu-mi mai păru lipsit de griji. Uni, doni, trini, pani, Isca, pisca, doghimani... (folclor copilăresc) Mai erau puține zile pînă să înceapă școala. Însoțit sau nu de domnișoara Cornelia, cutreieram, sub cerul acoperit cu o perdea subțire prin care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se prăbușeau de pretutindeni. În rochii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la prichiciul vetrei cel humuit, de c are mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de‐a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă‐mi saltă și acum inima de bucurie! și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși, și casa ni era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de‐a pururea în petrecere
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-le pajilor din spatele său: — Unde? Toți pajii priviră, întrebători, în direcția unde arăta stăpânul lor. Într-adevăr, deasupra lemnelor aduse de ape se jucau câțiva bâtlani albi ca zăpada. Pajii, încă adolescenți, ridicară din umeri și chicotiră. Ascultându-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor calul și reveni la tabără. Era seara celei de-a treia zile din Luna a Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea de la rondul său zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
colorat pentru a binedispune ochiul cititorului, pregătindu-l pentru un conținut suculent și virulent, cu țintă directă spre cei fixați la stâlpul infamiei! Volumul are destinatari copiii de orice vârstă, îndemnându-i să coloreze contururile schițate, potrivit posibilităților și fanteziei copilărești, în general. Cum omul poate fi socotit copil chiar și la o sută de ani, mi-am zis că în acest fel pot concura și eu la colorat, dar pentru că nu mă pricep să folosesc lejer culorile pastelate plastice, mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mi cam umplea visele... dar le spunea colegilor că m-ar fi plăcut dacă eram mai albă... Nici nu îi mai rețin numele și ce drag mi-era atunci, dar în mintea mea îl porecleam „gălbejitul”. Poate dintr-o frustrare copilărească, pentru că-mi luase locul la învățătură. Tatăl învățătorului era veterinarul din zonă. Venea pe la tata și îi povestea câți juncani a vândut el să-și facă feciorul învățător și om mare. Mare era, pertru că era masiv și grăsimea îi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la parter. Dădusem o adevărată luptă ca să părăsesc camera. Mă simțeam timidă, timorată și îmi închipuiam că toți ceilalți „clienți“ vorbeau despre mine. Când am ajuns în sala de mese îîmbrățișând zidurile și sugându-mi un deget, într-un gest copilăresc și total neatrăgător. O femeie cu dimensiunile mele nu dă bine în rolul de „dulcică“.) am descoperit un fum de țigară gros de puteai să-l tai cu cuțitul. Dar, din ceea ce reușeam să aud, toată lumea bea ceai, râdea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Idile morbide, briza nopții. Capriciile oboselii se înfășurau în cuvinte, ca într-o peliculă de imunizare. Momente de absență, cunoștea primejdia acestor magii senile. Ar trebui, poate, să se ducă la Tolea, să-i arate revista. Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei gări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți. Sfidătoare după-amiază de primăvară. Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații, frumoșii nebuni ai marilor dezastre, sarea pământului, cavalerii ultimi ai normalității, cum spune doctorul Marga. Coduri complicate, coșmaruri, migrene, vedenii, lacrimi, leșinuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină al metroului spre gura beznă astrăzii, zâmbetul copilăresc. Bucuros să reintre în marea noapte a însingurării. Durere fericită, o clipă, cât mai durăm, o clipă, atât. Întuneric. Nu se distingea nimic. Nici case, nici străzi, nici oameni. Totul în beznă: economie de electricitate, economie de viață, economie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copil, până nu mai putea fi găsită vreo urmă. Mai contemplă o clipă mormântul. Se ridică, în cele din urmă, mulțumit. O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și sufocat, ca de obicei. Soneria. N-are putere și n-are chef să ridice receptorul. Știe ce urmează: o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce-avea? Suferise cine știe ce traumă teribilă, care îi distrusese capacitatea de exprimare? Sau, din motive încă neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la încercare voința și curajul - un joc copilăresc, de care avea să se plictisească până la urmă? Fața și brațele îi erau curate, fără vânătăi, dar am hotărât ca în cursul zilei să o ademenesc în baie, ca să mă uit și pe restul corpului. Doar ca să mă conving că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cum merge mai departe, o abandonează ca parteneră de scenă ca să facă pereche cu rivala ei, domnișoara Bai Yang. Cu toate astea, nu-l poate da uitării pe Dan, care nu a spus nici un cuvânt de prețuire la adresa ei. Rânjetul copilăresc de pe chipul lui de fiecare dată când o salută. Pentru asta, în viitor, Dan va plăti cu viața. Doamna Mao are convingerea că fiecare trebuie să-și încaseze datoriile. Îl pun la punct pe Dan cu răceală. Îi pretind seriozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de bambus și capul lăsat într-o parte, de parcă ar fi prea greu pentru gâtul său. Și totuși, acum, ea e ispirată de Lin Biao. De felul lui de a-l cuceri pe Mao. Un mod atât de simplu și copilăresc. Funcționează și are un mare efect. Lin măgulește fără rușine. În prefața la cea de-a doua ediție a Cărticelei roșii cu citate a lui Mao, el îl numește pe Mao cel mai mare marxist al tuturor timpurilor. Tovarășul președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește nici o clipă În brațele ei, Își făgăduiește să rămână În preajma ei În toate serile. În felul lui, posac, brutal, copilăresc, animalic, o iubește, o va iubi până la ultima suflare. Terken știe că el nu-i poate refuza nimic, ea este cea care-i face planul cuceririlor de moment, amante sau provincii. În tot imperiul, n-are alt rival În afară de Nizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Înșeală, poate, conchide el. Tot la Alamut siguranța ta ar fi cel mai bine chezășuită. La urma urmei, Hasan ți-e prietenul cel mai vechi. — Deocamdată, cel mai vechi prieten mi-e vinul nou de Merv! Cu o plăcere copilărească, Omar Începe să rupă foaia Într-o mulțime de bucățele pe care le azvârle În aer; și, privindu-le cum plutesc și cum se răsucesc În cădere, reia vorba: — Ce avem de Împărtășit, acest om și cu mine? Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sărbătorească victoria. Puterea se află În mâinile lor: soarta țării, a tinerei sale Constituții depinde de ei. Ce pot să facă, ce vor să facă În această privință? Nu știu deloc. O ședință ireală, patetică, haotică. Și, sub anumite aspecte, copilărească. Din când În când, țâșnește câte o idee, alungată imediat: Și dacă le-am cere Statelor Unite să ne trimită trupe? — De ce ar veni, sunt prietenii Rusiei. Nu Președintele Roosevelt este acela care l-a Împăcat pe țar cu Mikado-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
exemplu, indicația de lipsă de la domiciliu fără adresă cunoscută, pentru că asta, da, ar fi o surpriză absolută pentru cineva care a reușit Întotdeauna să descopere unde ne ascunsesem, dacă am crezut vreodată că puteam scăpa de ea În acest mod copilăresc. Nu crede, totuși, că presupusa lipsă de la domiciliu Îi va apărea notată pe dosul plicului, acolo arhivele se actualizează continuu În mod automat la fiecare gest și mișcare pe care o facem, la fiecare pas, schimbare de casă, de profesie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ostilitate, cum ar fi putut să fie, dar eu încerc din nou, ce au spus, iar el mormăie ceva, nimic, nimeni de aici nu spune nimic, și totuși în vocea lui nu este nici urmă de amărăciune, doar o resemnare copilărească, iar în momentul în care ajungem înapoi la Urgențe, pare chiar vesel, ca și când ne-am fi întors acasă, înapoi în colțul lui, eu mă așez alături de el, îmi pun mâna peste plicul cu radiografiile, acel cod secret care va aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în Yemen oamenii nu se căsătoresc de la vârsta asta, dar el era lipit de mine, sânii mei au crescut în mâinile lui, iar dacă din când în când mai apărea câte un rival, reușea să îl alunge cu încăpățânarea lui copilărească. Așa era el, un băiețel care mă domina, doar eu te iubesc cu adevărat, mă amenința el, crezi că o să te mai iubească cineva la fel de mult ca mine? Toți ceilalți te vor seduce și te vor părăsi, crede-mă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimic, vorbeam cu doctorița lui tati. O privește pe Zohara cu suspiciune, iar pe figura ei apare imediat un zâmbet inocent, plin de speranță, tu ești doctorița lui, întreabă ea, sunt fericită că are o doctoriță, apoi cu graba ei copilărească, tata se va face bine? Eu o privesc pe Zohara implorând-o din priviri, numai de nu ar începe să îi povestească despre faptul că el încă nu și-a descoperit semnificația bolii, dar ea îi zâmbește, nu îți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]