25,812 matches
-
și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc doar În amintirea bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce sau născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis, În Adana și În regiunea Ciliciei, În Van, În Trabizonda, În toate vilaietele Anatoliei răsăritene” și pe drumul existenței lor s-au Întâlnit cu suferința și moartea, au sfârșit
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
de istorie, ci una a stărilor de conștiință”. Fiind un document al consemnării trăirilor În fața existenței, textul are o construcție narativă complexă și arborescentă, prezentul fiind pretext pentru evocarea unor momente ale trecutului, spațiul fix În care se situează ”oamenii copilăriei” naratorului modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și același
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun Khântirian deschizând birourile consulatului și neîncetând să pună ștampile care să ateste naționalitatea de armean și să șteargă umilința pașaportului de Nansenian sau cel al lui Onik Tokatlian. Despre
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a crescut. Atmosfera din Focșaniul de altădată are ceva din
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
din urmă nucile le salvează umanitatea, În ciuda avertismentului de la sfârșit adresat bătrânului, de a nu reveni niciodată acolo, căci nu va fi bine primit. În esență, Cartea șoaptelor depune mărturie despre oameni ce trăiesc doar În amintirea bătrânilor armeni ai copilăriei naratorului. Oameni ce s- au născut ”În Sivas, În Diarbekir, În Biltlis, În Adana și În regiunea Ciliciei, În Van, În Trabizonda, În toate vilaietele Anatoliei răsăritene” și pe drumul existenței lor s-au Întâlnit cu suferința și moartea, au
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
istorie, ci una a stărilor de conștiință”. Fiind un document al consemnării trăirilor În fața existenței, textul are o construcție narativă complexă și arborescentă, prezentul fiind pretext pentru evocarea unor momente ale trecutului, spațiul fix În care se situează ”oamenii copilăriei” naratorului modificându-și granițele, ștergându-și contururile ferme și lăsând locul ținuturilor de pe lângă Trabizonda sau Adana, din jurul Alepului, de pe drumul spre Deir-ez-Zor sau Mosul, din micuța Armenie sovietică sau din alte spații, nenumite, dar Însemnate de aceeași izgonire și
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
Anton Merzian și Krikor Minasian, cizmarii, imaginea lui Sahag Seitanian, a bunicii Arșavir, portretul lui Garabet Vosganian sau cel al lui Setrak Melchian, destinul orbului Minas, al clopotarului Arșag, al vânzătorului de halva și al altora ce i-au vegheat copilăria poartă În ele amintirea altor chipuri, precum cel al lui Harutiun Khântirian deschizând birourile consulatului și neîncetând să pună ștampile care să ateste naționalitatea de armean și să șteargă umilința pașaportului de Nansenian sau cel al lui Onik Tokatlian. Despre
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
mai ales de regii jocului de șah, „burtoși În față și gheboși la spate, de-a dreptul informi. Picioarele li se Împleticeau, deoarece coroana le stătea pieziș pe cap și era mult prea mare”. Șahul, emblema ludicului, a jocurilor din copilărie, este ireversibil metamorfozat În semnul dictaturii comuniste, a cărui povară Înfricoșătoare va acționa asemenea unei imense forțe de gravitație asupra psihicului Hertei Müller. Orice semnalmente ale jocului, pe care tabla și figurile de șah le cuprind la origine, sunt șterse
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
semnalmente ale jocului, pe care tabla și figurile de șah le cuprind la origine, sunt șterse pentru totodeauna de regim; acesta Își substituie simbolic Înțelesul regelui de pe tabla de joc, iar teroarea securității Își Înfige rădăcinile În solul fertil al copilăriei, pentru a dizolva sentimentalismul și nevinovăția și a le corupe irevocabil, așa cum, ajunsă la maturitate, scriitoarea va observa că se procedează cu micii copii de grădiniță: „Intrând În clasă, directoarea a zis aproape criptic: ‹‹Imnul››. Automat, copiii au format un
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
cu termenul german prin care erau denumite (Erdmöbel, mobilă-de-pământ), reflectând pe marginea raportului dintre moarte și viața din spatele ei: „morții i se adaugă un soi de consolare, o viață după moarte”. Moartea și jocul sunt indisolubil Împletite de-a lungul copilăriei scriitoarei: lângă sicrie Își făcea fetița de altădată cârlionți și șaluri din spiralele de rindea, iar din literele aurite cu care tâmplarul scria pe sicrie numele celor morți, „eu Îmi făceam inele, lănțișoare și cercei”. Odată cu mutarea scriitoarei la oraș
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
absența noastră (...) Securitatea fusese acolo”). Și de-abia rememorând aspecte ale vieții adulte, autoarea realizează că, de fapt, părul fusese cu mult timp Înainte legat de rege, chiar Înainte de povestea jocului de șah: „Când mă uit la pozele mele din copilărie, regele și acolo se- nclină. După cum arată părul meu În fotografie, Îmi pot da seama În ce dispoziție era mama când mă pieptăna (...) Dar poate că starea de spirit a mamei devenea atât de vizibilă În părul meu pentru că
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
Alături de imaginea atotputernică a regelui, În roman se mai remarcă o reprezentare, spațială de data aceasta: aceea a insulei, condensare extremă a existenței scriitoarei și având În comun cu regele faptul că Își face și ea simțită prezența Încă din copilărie: fiecare dintre membrii familiei era câte o insulă Închizând În sine povestea propriei nenorociri cauzate de comunism; minoritatea germană din care făcea parte autoarea era și ea considerată un spațiu izolat de restul Țării, prin apartenența ei la poporul-cauză a
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
sa și care, deși primitoare, nu face decât să potențeze sentimentul de dezrădăcinare și de claustrare În propriile amintiri. Aceste etape gravitează În jurul a două ipostaze referențiale pentru narator, prima constituită de imaginea lui Ștefan, prietenul cel mai bun din copilărie, iar cea de-a doua identificându-se cu Suzanne, sau Zsuzsanna, refugiata de origine ungară ce Îi va deveni soție. Amintirile despre război aduc cu sine pe cele ale morții mamei, ale bunicii, ale tatălui plecat pe front pentru a
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
va deveni soție. Amintirile despre război aduc cu sine pe cele ale morții mamei, ale bunicii, ale tatălui plecat pe front pentru a lupta pentru o cauză În care nu crede pe deplin și se intercalează cu reminiscențele candide ale copilăriei petrecute alături de prietenul său Ștefan. Fuga din Timișoara la vârsta de 15 ani În ajunul eliberării orașului de către trupele sovietice, separarea de bunică și ulterior călătoria cu trenul punctează traseul protagonistului pentru care alegerea devine stigmat, odată prin decizia de
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
se Împăca, eliberator, cu el. E un roman Într-o anumită măsură autobiografic, de fapt, e un roman al realității interioare care are ca punct de plecare realitatea familială a scriitorului. Astfel, autorul regăsit În personajul Roy Își va rememora copilăria marcată de divorțul părinților, de momentele petrecute alături de mulții iubiți ai mamei, de a doua soție a tatălui, dar și de acesta, imaginându-și apoi o experiență petrecută În compania lui pe o insulă din Alaska, al cărei scop era
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
ca o amprentă asupra destinului său, căci bărbatul, Încercând să rezolve situația, ajunge la Fundația pentru Cercetări Sexuale. Dacă la Început pare o renegare a existenței, Încercând și reușind să pară o femeie În ochii proprii și chiar În memoria copilăriei, În final masculinitatea devine un avantaj, o măgulire În ceea ce privește viața. Revenirea sentimentului neîmplinirii și apropierea de completitudine, neliniștea și seninătatea, toate le urmărim și le trăim de-a lungul romanului, În care inutilul și perfecțiunea urmează aceeași cale, tot mai
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]
-
ilegale, totodată pretext al Întregii intrigi de factură polițistă. Acțiunea este, la rândul ei, deviantă prin simplul spectru de posibilități și nelămuriri, aspecte contradictorii ce se reduc la explicația oferită de Sascha prin analogia făcută cu o Întâmplare trăită În copilărie, atunci când un profesor suplinitor i-a constrâns să participe la un experiment: colegii lui trebuiau să-l recreeze pe hârtie. După ce elevii și-au finalizat tema, acesta „a strâns desenele [...] le-a Întors și le-a potrivit În așa fel
ALECART, nr. 11 by Cătălina Dontu () [Corola-journal/Science/91729_a_92883]
-
scriindu-mi amintirile aveam să mă apropii prea mult de trecut și să-l retrăiesc. Și mă cutremuram la gândul că odată Încheiată cartea n-aveam să simt decât un gol și o zădărnicie mută.” „Cu siguranță că În locurile copilăriei mele voi trăi aceeași senzație ca la mormântul acela, senzația unei rădăcini mute”. Totuși, o Întâlnire Întâmplătoare la Întoarcerea sa după mulți ani În România, Întoarcere pe care a evitat-o cu Înverșunare, Îl face să privească În față cea
ALECART, nr. 11 by Andrei Pașa () [Corola-journal/Science/91729_a_92879]
-
mare măsură. Te-ai născut la marginea dintre două lumi, Într-un sat la granița de nord a României, Într-un loc În care harta se agață În cui, după cum se spune. Din câte Îmi povesteai, această graniță În vremea copilăriei tale era proaspătă ca o ramură vie. Era o graniță fluidă, oamenii Încă nu se obișnuiseră cu ea și treceau noaptea dintr-o parte Într-alta, dintr-un sat Întraltul, dinspre cel care rămăsese În România spre cel care fusese
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
și satul În care s-a născut tatăl tău. Ea fusese trasată, cu un creion mecanic, de chiar mâna lui Iosif Vissarionovici Stalin, personaj care apare alături de Lenin și În cartea ta. Din câte am văzut, tu ți-ai topit copilăria și trăirile În filele acestei cărți și am reușit să te regăsesc În fiecare personaj. Uneori am avut chiar senzația că receptorul cărții trăia toate astea În mintea sa. Nu exista niciun Lenin, niciun Kuky Kuzin, niciun Letinski, poate că
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
a publicat în Aiecart un fragment din North Dixie Highway, în engleză, și alte fragmente în traducere în România literară, Boema și Paradigmă. Cartea sa e un bildungsroman în spirală ce urmărește în pulsații paralele evenimente definitorii din viața personajului: copilăria halucinanta în pădurile din Michigan, adolescență confuză din care evadează prin înrolarea în armată, revenirea din Bosnia în plin conflict de familie. Tematica să are afinități faulkneriene, insă Haske optează pentru stilul minimalist, punctat din loc în loc de ecouri emersoniene. În
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
cu soare, o briză ușoară se făcea simțită în mijlocul dupamiezii. Fără țânțari, fără furnici, fără muște, doar soare cald și bâzâit de libelule". Juan Ochoa își îndreaptă atenția către frontieră Statelor Unite cu Mexicul și narează, cu o sinceritate devastatoare, despre copilăria trăită lângă un tată-gangster, șef de cartel care și-a obligat copiii să vândă droguri și să învețe să supraviețuiască în jungla tranzacțiilor periculoase de la granița mexicano-americană. Stilul lui e bombastic și fără ocolișuri, dar păstrând intactă inocentă personajului ce
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
șef de cartel care și-a obligat copiii să vândă droguri și să învețe să supraviețuiască în jungla tranzacțiilor periculoase de la granița mexicano-americană. Stilul lui e bombastic și fără ocolișuri, dar păstrând intactă inocentă personajului ce se agață încă de copilărie. Fragmentul din Mariguano apărut în Aiecart descrie practicile poliției de frontieră: "Polițiștii se asigura că tipul pe care l-au luat la bătaie nu-i vreun unchi important sau vreun compadre cu rang mare, care ar putea să le facă
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]