1,194 matches
-
mai rare, alături, poate, de respectul mai mult sau mai puțin superstițios pe care cuvântul scris obișnuiește să-l inspire sufletelor scrupuloase, să-i fi făcut pe cititori să nu Întrerupă ceea ce am relatat până acum În mod atât de copios, deși nu le-ar fi lipsit motivele pentru a da semne explicite de nerăbdare abia stăpânită, și să vrea să le spun ce a mai făcut, Între timp, moartea, din noaptea fatală În care și-a anunțat Întoarcerea. Dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru patul ăsta, așa că rămân aici, să savurez victoria împotriva Domnișoarei de pe Planeta Sparanghelului. Finn bagă capul pe ușă. — Ce vă tot hliziți aici? întreabă el bănuitor. Vorbim despre un ménage à trois, îi răspundem într-un glas, amuzându-ne copios. Finn se holbează la noi foarte neliniștit; se vede că ar vrea să ceară mai multe detalii, dar se teme să nu primească vreun răspuns neplăcut. Bărbații sunt uneori surprinzător de naivi! Capitolul XX Aș vrea să aud glasul iubitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
râs pe umărul meu. —E cel mai urât weekend din viața mea, zice el. Tocmai m-am despărțit de o femeie superbă și stau în cameră cu altă minunăție, care mai e și sălbatică, pe deasupra. Prietenii mei s-ar distra copios pe seama mea, dacă ar afla în ce situație mă aflu, oftează Finn. Numai fiindcă e Daisy aici, Vanessa parcă a înnebunit. Nu-i place deloc că nu e în centrul atenției. Și nici nu-i convine să mă vadă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu s-ar da în lături. Toată noaptea de vineri am petrecut-o visând la weekendurile viitoare pe care le voi petrece cu Jake în hanuri de la țară, cu paturi uriașe și focuri vii arzând în șeminee, și la cine copioase, cu trei feluri de mâncare. Poate că în sfârșit mă maturizez și eu și încep să am genul de relație pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Și Jake pare emoționat. Îl sărut când îi deschid, dar el răspunde cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte gustoase, dar mă balonează. Vrei să vedem un film după ce mâncăm? întreabă Jake. Am o mulțime pe aici. —E o idee foarte bună. Alege tu unul. Eu le-am văzut deja pe toate, așa că tu hotărăști. Foarte inteligent! Cina copioasă, un film de două ore ca să ne ajute la digestie și apoi zbenguiala din fața focului, ca să încheiem seara cum se cuvine. N-o să mă gândesc dacă a mai făcut asta și cu altele. Patrick n-avusese practic nici o prietenă înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la ea. Stă într-un bloc, la etajul șapte, doar cu soțul ei. Copiii le sunt de mult plecați în Canada. Ne pun o cameră la dispoziție. Până ne schimbăm și ne îmbăiem, în sufragerie ne așteaptă deja o masă copioasă, împodobită ca la un restaurant de cinci stele. Mâncăm, povestim, ni se arată poze și facem poze. Toți ne străduim să-i lăsăm o impresie excelentă Maikăi. Se pare că am reușit - schițează un zâmbet timid. A doua zi, soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bătrân! Mi-e rău...! Mi-e greață...! Vărs...! Vomit...! Borăsc...! Pe voi!... Ha, ha, ha, ha, ha! Rahat pe varză! Ce v-am făcut! Huideo! Labelor! Căcănarilor! Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mașină geamănă, și cu un telefon portocaliu, cu fax, din unica încăpere a Secției, Fratele era audiat simultan, în calitate de făptuitor, de către agentul principal Costel Mânecuță. Acesta din urmă, mai nou în meserie și chiar mai corpolent decât șeful său, asuda copios, cu bluzonul descheiat deja la trei nasturi. Că veni vorba despre dotări dezirabile, mai moderne, un personal computer și o imprimantă-xerox cu scanner, amenințau să sosească, din zi în zi! Între birouri, prăvălit pe un scaun de plastic alburiu, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
răspuns: „Vinul care-ți place! ” I-am închis telefonul și cât am mai stat la depozit, nu mi-a mai venit în control. Îl lecuisem. Cei care au ascultat și năzdrăvănia pe care i-a făcuto revizorului s-au amuzat copios. Apoi a continuat. Nu mi-e rușine să spun. N-am făcut lucruri care să mă ducă în pușcărie. Să fur lemne din depozit. Și pentru mine acasă plăteam lemnele și păstram chitanța, căci mă urmărea miliția. Seara, când făceam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
budincă de ciocolată, un ciorchine de struguri - fur din ce se poate fura cîte o bucățică și arunc În gură. Pentru că e o zi Însorită și caldă, găsim o pajiște Într-un crîng, la marginea șoselei, și improvizăm un picnic copios. Timp de o jumătate de oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să crape de tot. În cele din urmă, Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și și-a făcut jocul. Poate că e loc și de o mică digresiune anecdotică doar aparent frivolă, care ne arată cum funcționează ironia istorică și care e adîncimea actelor de conștiință ale acestor personaje istorice providențiale: Molotov e portretizat copios de Churchill În memorii - omul-robot, unealta perfectă; nu e foarte clar dacă o asemenea capodoperă i-a ieșit cu mult Înainte sau după ori chiar În timpul unei nopți de beție de pomină cu Stalin, consemnată În arhivele britanice, Într-un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă rog pentru atâția alții, inclusiv pentru odihna veșnică a părintelui Ioan Gabor, care a suferit atâția ani cu atâta demnitate și ne-a fost un exemplu de purtare senină a crucii. Mă prinde somnul după un prânz atât de copios și gustos. Ca și în alte zile, rucsacul devine pernă, iar banca este cel mai plăcut pat. Stau totuși cu teamă, căci la brâu am borseta cu toate actele, banii și telefonul mobil. Dacă mi-ar fura-o careva, sau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pelerinilor. Primesc o cameră mare cu un pat foarte mare, unde dorm ca un pașă, după ce fac un duș într-o baie de lux. Sâmbătă, 18 august: Montferrand-Baziège: 27 km A doua zi dimineață suntem serviți cu un mic dejun copios, după care vizităm capela casei, dedicată Fecioarei Maria, de unde vine și numele acestei case, ” La Porte de Marie”. La plecare suntem însoțiți de un alt bărbat care ajută gazda în treburile de aici (sau așa am înțeles eu) și coborâm
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Franța are o viață publică, tipică, în care observi spiritul ei liber, social, manierat. Mi se par a fi oameni care preferă mai mult să stea la o cafea sau bere, timp îndelungat la măsuța barului decât la o masă copioasă, solemnă, într-un spațiu închis, eventual bine delimitat de garduri înalte și păzit de câini fioroși, așa cum am văzut adesea în lumea noastră românească. Marți, 21 august: Léguevin-Gimont: 39 km Zgomotul și canicula pe care le simt în Toulouse mă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
doi pași de măsuța de serviciu, o haină de pânză albă, din acelea pe care le poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se speriat. Se chicotește copios și se scot tot felul de sunete. Pst-pst! Pst-pst! Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cultural, raporta la natural, o formă a acțiunii și ierarhizării puterii sociale și politice prin intermediul motricității competitive. permanența arcului și a spadei, a discului sau a suliței și a întrecerilor cu care. La acest nivel, noțiunea de societate sportivă este copios exploatată de mecanismele societății de consum care, prin intermediul elitelor sportive mondene, stimulează și orientează în folosul propriu orientările stilistice de masă și desele schimbări de direcție ale acestora în cam toate domeniile vieții cotidiene: modă, comportament, prieten, culori, numere, mașini
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
a avea o (mult) mai bună sănătate, întinerire, creșterea longevității și o mult mai mare energie în organism. Asta deoarece fructele înseamnă energie (ele aduc energie, nu consumă energia organismului), favorizând astfel eliminarea toxinelor. De aceea, în locul unui mic dejun copios (Cum era regula? să mănânci ca un rege dimineața mare greșeală!) eu recomand ca până la ora 12, să se consume doar fructe și sucuri de fructe. Mâncatul fructelor pe stomacul gol ajută la pierderea greutății suplimentare, inutile. Din ce cauză
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în restul timpului, NU ESTE BINE să mâncăm până ne săturăm, până nu mai putem. Este clar pentru toată lumea cred că nu e bine pentru SF. E super demonstrat științific. Toată lumea a simțit, la un moment dat, după o masă copioasă cum îi vine să se întindă sau chiar să doarmă. Majoritatea energiei organismului va fi dirijată spre procesul digestiei. Aceasta devenind un obicei, poate duce la obezitate și tot felul de alte probleme. Nu insist aici asupra aspectului acesta. Să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
înapoiase. Am calculat la rece așa: " Ne vom întîlni inocent, de două-trei ori, cu sau fără clar de lună. După aceea o deplasare cu automobilul la Băneasa. În program: plimbări obligatorii prin "pădure, minimum două ore, pentru obținerea înfometării. Ospăț copios într-un separeu din restaurantul parcului; vin și muzică la discreție. Apoi ofensiva de rigoare și inevitabila cădere a gingașei cetăți". La ora fixată mă aflam la locul întîlnirii. Am întîrziat într-adins un sfert de oră ca s-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acum! ― Ei și? Nu ești stăpână pe voința ta? Avu un gest de revoltă: ― Nu-mi pasă de ea și de nimeni, înțelegi tu? răspunse pe un ton răstit. ― Bine, bine, dar de ce strigi așa? Pufni în râs. Și râse copios, cu toată ființa. ― Pentru că ești tartorul tuturor răutăților... ― Eroare profundă. N-am nici o vină! jur! ― Dar cine-i vinovatul? I-am răspuns cu un gest larg: ― Marea Neagră! Alt val de râs. Și pe urmă altul... Eram inundați, exuberanța noastră nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de „mici economii“, zalele cu deochi din lanțurile slăbiciunilor etc. - tot atâtea sarcasme drăcești ale unei misoginii de cinism carnavalesc. Ei bine, ce credeți? Tot numărând și croind statistici, am ajuns la concluzia că angelicul (mai ales dimensiunea marianică) domină copios demonicul în literele noastre. Cuminte, pudic, pufos-filial, scriitorul român trage amarnic la feminitatea matern ocrotitoare și fuge ca dracul de tămâie de amazoane și menade. Când nu fuge, sucombă sub virilitatea lor arghirofilă și narcisiacă. Abia câteva soațe încărcate negativ
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încrunta patern, avertizându-mă că „lumea este atâta cât o vezi“ și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată intrat la idee, adică odată ieșit, te îmbolnăvești fără leac. Pe atunci, însă, am râs copios de ceea ce consideram a fi un moft, un chirițism. Unul înduioșător, de înțeles la o adică, dar nu mai puțin meprizabil. Și cum oare să-i fi înțeles tocmai eu pe unii profesori de franceză care ascultau numai Radio France
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Durgil Park), un restaurant renumit, și-a păstrat o jumătate de veac specificul și chiar ofertele culinare, dând o imagine despre ceea ce se cheamă aici "New England". Americanul din dreapta mea, un tânăr cu barbă și în pantaloni scurți, se distrează copios văzând că n-am nici o dexteritate în "disecarea" homarilor, dar n-o face cu răutate, ci cu simpatie. Ospătărița care ne servește se apropie de mine și-mi arată cum se scoate perfect din crustă carnea albă, gustoasă. A. îmi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
încolțiți. Le vedea disperarea din ochi. Îi fu clară postura. Se aflau la mâna lui. Îi freca precum voia. Iar asta îi stârnea o uriașă producă o imensă satisfacție. Vorbea cu emfază. Fuma afectat. Îi lua peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă precum cerul înaintea furtunii, trânti autodenunțul pe tăblia măsuței
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
la restaurantul „Alona”, cu rugămintea de a accepta și mai ales de a achita eu nota de plată. Prin această propunere socot că mi-am îndeplinit rolul de gazdă primitoare - responsabilă. O, dacă ar fi trăit soția, ce mai masă copioasă ar fi făcut în cinstea musafirelor mele!... Doamnele au acceptat și urma să ne deplasăm la restaurant. Tocmai când închideam ușile, sună îndelung telefonul. Din Paris mă sună Marian... Îi spun în ce moment al vizitei mă aflu și după
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]