722 matches
-
vacanță, după ce, însă, va îndeplini condițiunile concursului“". Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani, apoi, peste puțin timp, a fost copist la comitetul permanent județean. La 5 martie 1865 Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
anuală a ASTREI, la Alba Iulia. În toamnă, a părăsit Blajul și a mers la Sibiu, unde a fost prezentat lui Nicolae Densușianu. De aici a trecut munții și a ajuns la București. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și, la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galați, Giurgiu, Ploiești
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Nicolae Densușianu. De aici a trecut munții și a ajuns la București. În 1867 a intrat ca sufleor și copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formația lui Mihail Pascaly și, la recomandarea acestuia, sufleor și copist la Teatrul Național, unde îl cunoaște pe I. L. Caragiale. Cu această trupă face turnee la Brăila, Galați, Giurgiu, Ploiești. A continuat să publice în "Familia"; a scris poezii, drame ("Mira (dramă)"), fragmente de roman ("Geniu pustiu"), rămase în manuscris; a
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Văzând aceste poezii în "Familia", căminarul Gheorghe Eminovici află de soarta fiului său, rătăcitor în lume. Stabilit în București, Eminescu a făcut cunoștință cu I. L. Caragiale. Pascaly, fiind mulțumit de Eminescu, l-a angajat ca sufleor a doua oară și copist al Teatrului Național. În 29 septembrie, Eminescu semnează contractul legal în această calitate. Obține de la Pascaly o cameră de locuit, în schimb, însă, se obligă să traducă pentru marele actor "Arta reprezentării dramatice - Dezvoltată științific" și în legătura ei organică
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi sau mai recente în perioada dificilă a Evului Mediu: în ciuda obstacolelor au existat continuu copiști, anticari și vânzători de cărți, așa cum știm din mărturiile lui Cassiodorus în secolul al VI-lea, ale lui Isidor și Benedict de Wearmouth în secolul VII, ale lui Gerbert (Papa Silvestru al II-lea) în secolul al X-lea, ale
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
de copiere a operelor de literatură latină efectuată de călugări în scriptoria: în perioada cuprinsă între înființarea primei mânăstiri creștine și până spre finele secolului al XII-lea, istoricul american William Birney n-a reușit să găsească numele niciunui călugăr copist menționat pentru copierea de literatură latină, iar Merryweather, autor deja amintit și care s-a aplecat cu multă simpatie asupra tagmei călugărești, nu menționează nici el vreunul care să fi trăit și copiat literatură latină până în anul 1178. Scriptoria mânăstirilor
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. În același an a fost numit copist la Tribunalul Prahova. La 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
a fost numit copist la Tribunalul Prahova. La 12 martie 1885, s-a născut Mateiu, fiul natural al Mariei Constantinescu, funcționară la Regie, cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la "Familia", era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la "Ghimpele" cu versuri
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
care îl declară la oficiul stării civile. În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la "Familia", era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la "Ghimpele" cu versuri și proză, semnând cu inițialele "Car" și "Policar" ("", fabulă antidinastică). La 7-8 ianuarie 1889 s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează. În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul "Plumb". În
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul "Plumb". În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista "Orizonturi noi". Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski. În 1916 devine copist la "Direcția învățământului secundar și superior" din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul "Plumb". În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași. În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
pe un perete al altarului bisericii de lemn din Șebiș. Cele mai multe din icoanele de la Goila datează din secolul al XVIII-lea. Mai mulți cercetători amintesc că la biserica din Goila se afla înainte vreme o Cazanie scrisă la 1724 de copistul „Popa Ioan din Țara Leșească lăcuitoriu în Bălaia”. Nu se știe nimic de urmele acestui manuscris.
Biserica de lemn din Goila () [Corola-website/Science/317682_a_319011]
-
contradictorii pe această temă. Astfel, dacă listele oficiale înregistrează această biserică ca fiind edificată în secolul XVIII, alte surse plasează construirea bisericii în a doua jumătate a secolului al XVII-lea atribuind ctitoria ei unuia dintre cei mai de seamă copiști români din zona Bihorului - Popa Ursu din Cotiglet. Bisericuța din Cotiglet are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"" și este înregistrată ca biserică de lemn în noua listă a monumentelor istorice sub codul . Ajuns la fața locului, vizitatorul are surpriza
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
putea fi rezultatul unei astfel de situații. Absida altarului, aproape semicilindrică, păstrează în partea inferioară mult mai bine conturat, urmele unui plan poligonal cu cinci laturi. Referitor la edificarea acestei biserici și legarea acestui moment de Popa Ursu din Cotiglet, copist ce a trăit până în jurul anului 1700, trebuie spus că doar dacă vechea biserică de lemn a fost învelită în zidăria de piatră se poate face o astfel de legătură, altfel acesta murind cu aproape o sută de ani înaintea
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
jurul anului 1700. În Cotiglet a îndeplinit funcția de preot. Se cunoaște faptul că în anul 1676 deja locuia în sat. Din lucrările lui, păstrate până în zilele noastre se cunosc cinci lucrări: Considerat a fi mai mult decât un simplu copist, Popa Ursu din Cotiglet, prin modul în care și-a conceput cărțile, prin ""ținuta lor elevată"" dovedește a fi un om cu aleasă știință de carte. Stilul acestui copist se distinge prin originalitate, cu un scris îngrijit și uniform, caz
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
cunosc cinci lucrări: Considerat a fi mai mult decât un simplu copist, Popa Ursu din Cotiglet, prin modul în care și-a conceput cărțile, prin ""ținuta lor elevată"" dovedește a fi un om cu aleasă știință de carte. Stilul acestui copist se distinge prin originalitate, cu un scris îngrijit și uniform, caz rar întânit în cadrul paleografiei chirilice românești. A încercat să facă mai accesibilă scrierea, prin simplificarea unor litere, astfel încât să fie cât mai accesibilă. Concepția sa despre carte, mentalitatea sa
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
Arte din București, Baltazar a făcut și el, asemenea altor artiști, demersuri la Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor pentru a obține o bursă de studii în străinătate. Nu a reușit acest proiect și a îndeplinit pentru o vreme funcția de copist în cadrul ministerului. Din cauza acestui eșec, prietenii s-au scandalizat și au apărut numeroase regrete în presă scrise de N. Pora, Alexandru Bogdan-Pitești și D. Karnabat. Din mențiunile Cecilei Cuțescu-Storck rezultă că Apcar Baltazar a făcut, totuși, o vizită la Paris
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Tyrathect, ai cărei membri au făcut parte anterior din grupul unui profesor naiv al școlii Jupuitorilor; ulterior, se dezvăluie că ceilalți membri ai Jupuitorului nu au scăpat. Tyrathect revine în cetatea Jupuitorului, călătorind în compania haitelor Peregrinului Wrickwrackrum și a Copistului Jaqueramaphan. Cei doi urmăresc ambuscada în care sunt suprinși oamenii și salvează singurul supraviețuitor pe care îl văd, Johanna Olsndot, o fată de 12 ani. Revenirea Jupuitorului distrage atenția armatelor, iar cei doi reușesc să fugă cu fata la bordul unei corăbii
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
la lombarzi - "entrelac"-ul; la irlandezi - spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme animaliere.. În anluminură, planul textual este articulat figural, iar cel figural are valori scripturale. Încă din secolele timpurii ale creștinismului, copiștii scriptoriilor monastice erau însoțiți de miniaturiști și anluminatori, pentru a reprezenta figuri sau episoade exemplare ale Evangheliilor. În mănăstirile irlandeze și anglo-saxone, textele anluminate debutează în anii 650-800 cu monograme ornamentale.
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
era digitală, computerizată, a lărgit enorm cercul celor care se ocupă cu tipografia sau diverse aspecte ale ei, astăzi oricine având acces la procesul creativ tipografic. Încă din Antichitate existau cărți sub formă de manuscrise elaborate în atelierele unde lucrau copiștii sau scribii, care uneori modificau textul pe care trebuia să-l copieze, din greșeală sau deliberat. Începând cu secolul al XIII-lea, numărul cititorilor în Occident crește. Cu toate că în acea perioadă scribii erau mai numeroși ca înainte, totuși activitatea lor
Tipografie () [Corola-website/Science/324467_a_325796]
-
Sherlock Holmes and the Baker Street Irregulars). Primele trei române au apărut în limba română în anul 2011 la Editură RAO. Wiggins este din nou șeful bandei de copii ai străzii. Alte personaje principale sunt: Ozzie, un ucenic al unui copist, Rohan, un băiat indian, Elliot, din familia unui croitor irlandez, Pilar, o fată de țigani, și micul Alfie. Ștrengarii ajuta la rezolvarea morților misterioase a trei acrobați pe sârmă de la un circ. În seria de române "La jeunesse de Sherlock
Ștrengarii de pe Baker Street () [Corola-website/Science/325541_a_326870]
-
Petru l-a deposedat imediat pe acesta, lăsându-i doar stăpânirea asupra Andriei. În scrierea lui Amato de Montecassino, se face trimitere la fratele lui Petru al II-lea pe nume "Falgutce", însă aceasta trebuie să fie o eroare de copist.
Godefroi de Taranto () [Corola-website/Science/328200_a_329529]
-
în Alpii Estici. Până în 987 funcția de stareț a fost deținută de arhiepiscopul de Salzburg: cele două funcții au fost deținute întotdeauna de un aceeași persoană. În Evul Mediu Mănăstirea Sf. Petru a fost cunoscută prin excepționala sa școală de copiști. În 1074 arhiepiscopul Gebhard de Salzburg a trimis câțiva călugări la mănăstirea filială instituită recent la Admont din Marca de Stiria. În secolul al XV-lea, mănăstirea a adoptat Reformele de la Melk. În 1623 arhiepiscopul Paris Graf von Lodron a
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
că o variantă în limba greacă a acestei propoziții exista în sec. al IV-lea: „Se credea despre el că era Hristosul”. Astfel, se presupune că textul original conținea o referință la Hristos, care mai târziu a fost exagerată de copiști, rezultând forma actuală. Despre Flavius Josephus se presupune că a scris acest fragment, numit Testimonium Flavianum, care este subiectul unor dezbateri între istorici. Astfel, Louis H. Feldman a numărat 87 de articole pe această temă, scrise între 1937 și 1980
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
anul 1895. În tot acest timp el a început o colaborare pe termen lung cu diverse reviste. La aceste redacții făcea copii după lucrările lui Tizian și Botticeli pentru ilustrarea revistei Le Monde. Prima sa funcție a fost cea de copist. A făcut concomitent numeroase călătorii la Roma și Londra, unde a realizat multe din portretele sale. Axentowicz a început în anul 1894 o colaborare strânsă cu Wojciech Kossak și Jan Styka la realizarea celei mai mari picturi panoramice din istoria
Teodor Axentowicz () [Corola-website/Science/329319_a_330648]