5,191 matches
-
terminarea grandioasei sărbătoriri, se retrăsese în decorul intim al apartamentului pe care-l ocupa într-un bloc din centru, pentru a se bucura, în tihnă, de liniștea binemeritată a momentului. Președintele companiei îl sunase să-l felicite și se simțise copleșit de sentimentul împlinirii. Gândul că, în ciuda ezitărilor, nu greșise când îl angajase pe Robu, îi dădea aripi pentru viitor. Avea la creație un om de bază, cu capacități extraordinare care, era convins, urma să mai vină cu proiecte de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rochia neagră, cu părul blond și plin de inele răsfirat peste umerii goi. Se ridică și Bariu întinse mâna spre el. Ea se opri între cei doi bărbați, fără să-și poată stăpâni zvâcnirile inimii. Făcură prezentările și se așezară, copleșiți de emoții. Lui Cristian Bariu îi tremura bărbia încercând să explice că acel personaj masculin pe care interlocutorul său îl aștepta era, de fapt, o doamnă, unica responsabilă pentru faima pe care o stârnise. Atunci când se așeză, "Mister Big" nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Margaret nu era deprimată. Nu fusese niciodată depri mată, cu asta se consola uneori, când viața Îi devenea cu neputință de suportat. Triburile din Noua Guinee nu cunosc depresia, așadar nici eu nu sufăr de depresie, spunea ori de câte ori se simțea copleșită de deznădejdea lumii din jur. E drept că așa ceva nu i se Întâmpla adesea, uneori era totuși cuprinsă de o cruntă lehamite care o storcea de puteri, de speranță și de dorințe. Asta se petrecea mai cu seamă În răstimpul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a jurnalului Împăturit. Bill s-a aplecat să o sărute pe obraz. Vino cât mai curând, Margaret! — Taxi, doamnă? a Întrebat-o un ușier. — Nu, mulțumesc, o să merg puțin pe jos. Pe drum se tot oprea, prinsă În vârtejul circulației, copleșită de jeluiala copiilor cerșetori și de chemările stridente ale fetelor și ale băieților aliniați pe partea cealaltă a străzii. Spectacolul lor Îi făcea rău, așa că a Întors capul, Încercând să-și Închipuie că rumoarea aceea era mecanică, inumană. Orașul nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
durere care sporea grabnic, o sen zație de arsură care devenea tot mai fierbinte, Îi umplea capul și-i strângea stăruitor ochii În căușul orbitelor. Nu mai era În stare să citească ori să se concentreze și era atât de copleșit de pre siunea aceea, Încât se simțea nevoit să se retragă În camera lui. Acolo, În pat, cu perna pe față, tot mai auzea mormăitul surd al lui Karl. De parcă ar fi fost vinovată prin asociere, În curând și muzica
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
prăpădit când eram mai tânăr și care avea o singură dorință, să scap din satul nostru. Părinții mei voiau să duc o viață mai bună, așa că m-au trimis la școală la Palembang, apoi la Universitatea din Jakarta. Au fost copleșiți de fericire când am câștigat o bursă pentru Leiden. Au spus tuturor că o să fiu profesor, deși habar n-aveau ce-nseamnă, le plăcea doar cum sună vorba asta. Avea o rezonanță solemnă pentru ei. Profesor, președinte, cuvintele astea au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Unde-ai dat peste ea? — În sat. Stătea la marginea drumului Într-un grup de femei, ca Într-un tablou de Gauguin. Mi au făcut semn, au vrut să mă opresc și să stau de vorbă cu ele. Am fost copleșit de franchețea lor, de căldura oferită unui străin, dar și oarecum trist, pentru că mi-a dat seama că n-o să fiu niciodată În stare să pun pe pânză ce simțeam. Mi-am zis că merită totuși să ncerc, așa că am
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Toată chestia depinde de felul În care un asiatic vede o europeancă și de felul În care bărbații comunică cu alți bărbați. Nu fiți așa de sceptici! Aveți Încredere! Eu sunt sigură. Prima oară când ajunsese la Palat, Margaret fusese copleșită la vederea porticului impozant, a coloanelor albe, mai groase decât trunchiurile de copaci, a marilor lămpi de sticlă și de bronz care atârnau de tavan, dar Îndeosebi de mirosul dominant, o mireasmă de pământ reavăn și de iarbă călcată În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de bronz care atârnau de tavan, dar Îndeosebi de mirosul dominant, o mireasmă de pământ reavăn și de iarbă călcată În picioare, amestecată cu un iz de grăsime de gătit. Rezulta o aromă asiatică tipică, iute, dar nu neplăcută. O copleșise, de asemenea, emoția la vederea cantității steagurilor roșu cu alb vizibile pe oriunde s ar fi uitat, În rânduri ordonate pe peluză, suspendate Între coloane, așternute pe mese, de parcă Își revendicau proprietatea Întregii clădiri. Roșul steagului era profund și mânios
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
invidioase și bănui toare ale compatrioților pe când sporovăia veselă În indoneziană cu persoane din guvern, ba chiar Îi făcuse ochi dulci unui general de aviație. După ce trecuse de baricadele metalice, de sârma ghimpată și de porțile grele, fusese din nou copleșită de emoție, de astă dată Însă cauza nu fusese construcția maiestuoasă a Palatului ori mirosurile, cât timiditatea trezită de locul acela care Îi rămăsese străin, pe care nu-l cunoscuse niciodată cu adevărat. Îi apărea În continuare monumental și nobil
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
terorizată de durere. Fereastra acoperită cu viță de vie filtra cu sărăcie căldura solară. Se întinse pe canapea, trase peste ea învelitoarea pufoasă. Mai filtră critic de câteva ori aspectul încăperii, între o deschidere și alta a pleoapelor. Apoi o copleși somnul. Când se trezi, se ridică din pat și, fără să știe în ce fel, privirea îi căzu pe o coală de hârtie uitată pe sticla biroului. Se așeză pe scaun și căută în grabă stiloul. Simți nevoie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
severe era foarte puțin pretențios și se mulțumea cu orice primea. Încerca să se înșele, să-și insufle o automulțumire superioară, când auzi soneria. Fu extrem de mirată să-i descopere în prag pe soții Alexe, surâzători, joviali. Pătrunseră în hol, copleșind-o cu amabilități: află că este suplă ca un manechin, că are un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
extrem de sugestivă și de cunoscută, mi se pare chiar că... dar poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se auzea continuu venea din camera alăturată și descoperirea aceasta o alertă pe Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl copleșeau care mai de care cu amabilități, îi atribuiau calități, însușiri nemaipomenite. Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii, nu, era un artist, un maestru neîntrecut în arta lui. Uluit, sărmanul om dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la cale cine știe ce surpriză, se metamorfozase cu totul, nici nu mai era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri puternice, aproape palpabile ale sentimentelor ei din tinerețe, primele zile de femeie măritată, niciodată nu le conștientizase astfel, niciodată nu le rememorase, considerase că trebuie să le lase să zacă acolo, departe, în urmă. Poate că tocmai fuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se îngrijește de sănătatea ei și-și pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau despre examene, despre profesori, despre călătorii lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pentru un orb. Și ea, cea care ascultase pe la colțuri vorbele profesorului de sport, încărcate de amărăciunea propriei neputințe ori spusele binevoitoare, ironice, pline de tăgadă ale inginerului Marcu. Era ca un fel de explozie, o iluminare bruscă, era copleșită, da, da, copleșită. Încurajat de lipsa obstacolelor ce ar fi putut sta în calea raționamentelor sale, Alexe se înflăcără și conform obiceiului său începu să atace, aproape cu barbarie, nimicind în dreapta și-n stânga personajele de pe scena lumii. Cu câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
găsea de cuviință că venise vremea spovedaniei, venise timpul să intre ea însăși în scenă, în rol de primadonă și atunci le relata cu lux de amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea nici o para chioară! Firește, atunci când observase că i-au crescut mari copii și, îngrijorată, își revărsă asupra lor întreaga dragoste maternă, neconsumată, și ea, cu nebănuite resurse, începu să aibă cumplite nopți de insomnie la gândul responsabilităților ce-o copleșeau. Era însă cam târziu. În câteva luni de zile meditatorii n-au reușit să facă minuni în privința lui Ovidiu. Prin urmare examenul, de admitere la facultate a fost catastrofal și abia pe ultima sută de metri reuși să-l înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sensibil, îndatoritor. Tu chiar dormi, măi omuleț? întrebase cu voce tare și el trezit din primul somn o privise mirat printre gene și bolborosise: Dorm, ce-ai vrea să fac la ora asta? Ea își așeză mâinile sub cap, zâmbi copleșită de o senzație de amețeală, nu, nu era drept să treacă anii și ea să continue să se simtă fecioară, să n-aibă impresia că știe ce înseamnă să fii femeie decât vag, îndepărtat de parcă ar fi venit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
laser, a judecăților sale, ce reușea să pătrundă cu ușurință dincolo de partea nevăzută a lucrurilor. Dar până să apară proba viitorului, Carmina consideră că apelativul profesorului este nedrept, îl înlătură din preajma gândurilor sale încercând să-l uite. Pe moment era copleșită de prezența Sidoniei Trofin, ce o învăluia din zi în zi tot mai sigur, într-o tandrețe dulce, fără de grijă, aproape maternă, ceea ce-i conferea un plus de siguranță, de încredere, avea convingerea că drumul către Ovidiu se construia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Alexe, acum ar fi avut nevoie mai mult ca oricând să se ducă la ei, ca la un oracol și să-i întrebe ce gândeau despre proiectata ei căsătorie cu Ovidiu. Desigur, ei se vor arăta net împotrivă, o vor copleși cu o droaie de argumente menite să-i clatine încrederea, îi vor demonstra cu cruzime absurditatea acestei întreprinderi... Era deja prea târziu, mama și fiul deja sunau la ușă, veseli, gălăgioși, de pe umbrelele lor șiroia apa. Fiecare în felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coacă la căldura ce încă mai radia, înglobată în interiorul lor. În cameră plutea un miros incitant, închis. Înțepenită acolo în pag, Carmina avea senzația că se află într-un sanctuar, obiectele, lumina, toate parcă-i aminteau de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mașina și seara să fie lăsată în fața scării, sub ochii încinși ai vecinei de la etajul trei, curioasă? Ce anume era esențial și demn, la ce anume merita să cugeți? Toate aceste gânduri o tulburau, o umpleau de mâhnire, se lăsa copleșită de inutilitatea acelor demersuri, neliniștea și îndoiala păreau să-i macine curajul și dramul de inițiativă, ca dintr-odată, apelul unui telefon, un scrâșnet de frână, pași cunoscuți urcând scara, să i se pară a fi de mare importanță, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de griji și de resentimente. Se schimbă de haine, luă un capot al mamei și odată cu veșmintele parcă-și lepădase toate îndoielile și temerile. Părinții o copleșeau cu atențiile lor, devenise peste noapte, pentru ei, un personaj de seamă, nespus de important și gândirea lor simplistă o făcea să se simtă oarecum stingherită. Ce mult îi impresionase doamna avocat Sidonia Trofin! Tatăl îi povesti că se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]