2,716 matches
-
nu mai există nici urmă de praf. Praful s-a amestecat cu tot ce ați ingurgitat de-a lungul anilor. Priviți, până și peștii, până și ficusul și celelalte plante sunt Îmbibate de alcool...” Noimann Își Încheie halatul și simți cordonul strângându-i cu delicatețe abdomenul; senzația era destul de plăcută, confortabilă. Pielea sa albă nu simțea pericolul unei imixtiuni de-afară. Chiar dacă l-ar fi Înțepat cineva, prin halat s-ar fi scurs câteva picături de sânge... Despre ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dinți ce clănțăneau de frig nu venise de la sine. Poate că acolo Își avea rădăcinile infernul său... Cine spusese că acolo-i paradisul? Era posibil totuși ca bășica transparentă În care se trezise Închis, străbătută de vinișoare și Înconjurată de cordon ombilical, să nu fi aparținut pântecului matern. Nu cumva „alambicul” În care Își pierduse liniștea somnului dintotdeauna aparțineau unei anumite doamne ce se numea Mathilda și căreia el Îi zice, nu știa nici el de ce, Lilith? Starea lui de angoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mult, cu atât se simte mai ușor. Piciorul continuă să marcheze drumul. Grilaj după grilaj. Stâlp după stâlp. Distanța dintre el și medic nici nu crește, nici nu se micșorează. Merg unul În spatele celuilalt, ca și cum ar fi legați de un cordon ombilical prin care curge coniac sau sânge. Sau și coniac, și sânge. Sunt ca două vase comunicante umplute cu același lichid arămiu, pe care piciorul caută să-l elimine În afară. În urma lui copacii și gardurile se Înroșesc. Mathilda, Mathilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac veșnic nesătul. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. La ce bun să Începi a Întinde peste lume o plasă de concepte? Cui le sunt ele de folos odată ce nu e nimic palpabil? Odată ce totu-i fum? Odată ce golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și mediile de specialitate: legăturile de la nivelul centrilor energetici și coarda de argint. Coarda de argint este cea mai vizibilă legătură energetică dintre sistemul energetic al corpului nostru și diferitele subconștiente ce pot fi observate în timpul decorporalizărilor. Asemănarea ei cu cordonul ombilical este evidentă, ea îndeplinind în plan energetic unele funcții similare acestuia (alimentare cu energie, transmitere de stări emoționale, clișee, imagini etc). Această conexiune energetică dintre conștient și unul din subconștiente se menține pe toată durata călătoriilor astrale, ea fiind
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
vom retrage. Se pare că se poate intra acum. M-am Întors și am văzut un schimb masiv de oameni superbi: un grup se năpusti afară, aparent spre o petrecere „adevărată“ În TriBeCa, În timp ce altul năvăli Înăuntru, după ce paznicul ridică cordonul de catifea. —Parcă ai spus că eu sunt următoarea pe listă, i-am zis sec zdrahonului. —Ești liberă să-i faci o vizită prințesei Penelope, Îmi răspunse, făcând un gest larg cu o mână și aranjându-și casca, ca să audă informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mobil, aparent nepăsători dacă mai intră sau nu. Mulțimea se evaporase pur și simplu și mi se permitea În sfârșit să intru. —Vai, mersi. Mi-ai fost de mare ajutor, am spus, trecând pe lângă silueta masivă a paznicului și prin cordonul de catifea pe care-l dăduse la o parte. Am deschis ușa de sticlă uriașă și m-am pomenit Într-un foaier Întunecos, unde Avery vorbea foarte aproape cu o fată foarte frumoasă, cu sâni foarte mari. —Salut, Bette, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În mâinile sale mari. Păcat că era așa frumușel, dar toți idioții sunt frumoși. Deci ce anume nu ți-a plăcut la mine? n-am reușit să mă abțin să nu remarc. Încercam să nu frecventez locurile cu paznici și cordoane de catifea, dacă nu era absolut necesar. Moștenisem măcar un pic din egalitarismul ipocrit al părinților mei. Sau o lipsă acută de Încredere, depinde de perspectivă. —Poftim? —Vreau să zic că nu m-ai lăsat să intru, deși este petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
brațul să chem un taxi. Doar că strada era total pustie și Începuse o burniță rece, ceea ce garanta că taxiurile nu vor face parte din viitorul meu apropiat. —Hei, ai nevoie de ajutor? Întrebă el, după ce dădu la o parte cordonul de catifea, ca să lase să treacă trei fete care chițăiau și se clătinau. Când plouă, găsești greu un taxi pe strada asta. Nu, mersi, mă descurc. Cum vrei tu. Minutele Începuseră să pară ore, iar stropii reci se transformaseră rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să apuc să-i spun că o sun mai târziu, dispăru. Ne-am Îngrămădit toți În taxiurile dinainte stabilite, iar eu am reușit să dau din cap și să spun hmmm În momentele potrivite. De-abia când am ajuns În fața cordonului de catifea roșie de la Bungalow 8 mi-am dat seama că eram puțin amețită de la cină și, neavând aproape deloc experiență cu localurile de noapte la modă, eram foarte predispusă să fac sau să spun ceva foarte, foarte jenant. —Elisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
recunoscuse. — Hei, am răspuns eu abil, reușind să mă abțin să remarc că nu avea nimic Împotrivă să mă lase să intru În seara asta. Mulțumesc pentru umbrelă. Dar el nu mă auzi; se Întorsese deja să lege la loc cordonul roșu de catifea și să anunțe mulțimea rămasă că Încă nu sosise vremea lor. Spuse ceva În stație și deschise ușa. Am trecut pe lângă garderobă și am fost Învăluiți imediat Într-un nor de fum. — De unde-l cunoști? Întrebă Elisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timp ce-mi spuneam pe litere numele de familie, patru bărbați În costume comode, gen anii șaptezeci și o fată costumată În ceva ce semăna prea tare cu o uniformă de școlăriță Îmi ieșiră drept În față. —Romero, scumpule, dă cordonul ăla idiot la o parte, ca să nu mai stăm În frig, ordonă fata, atingând delicat cu mâna obrazul paznicului. Sigur, Sofia, intrați, gânguri el respectuos și am realizat că școlărița era Sofia Coppola. Cei din anturaj o urmară și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică la această fascinantă informație. Puse mâna pe cordonul de catifea, dar nu-l ridică. Se aplecă și i se adresă Penelopei direct și deloc discret: — Ca să știți și voi pentru data viitoare, fetelor: sunteți puțin cam prea obișnuite pentru locul ăsta. Penelope chicoti, fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
episod eșuat din Vreau o față celebră.1 Ce am spus? Ce am făcut? Absolut nimic. În loc să ne păstrăm un grăunte, o fărâmă minusculă de demnitate, am oferit fiecare mâna stângă pentru ștampila obligatorie și am trecut târâș, rușinate, de cordonul de catifea, care fusese În sfârșit ridicat. Insulta supremă veni tocmai când ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă pe monstrulețul de la circ: „N-ar fi chiar așa de rău dacă și-ar alege măcar mărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de garanție foarte scurt În ceea ce privește respectul și cât de plăcut sunt - mai exact, cele câteva minute dintre momentul În care sosesc și momentul În care intră. Nu mi-ar reține numele dacă m-ar vedea În altă parte, departe de cordonul de catifea. Expresia tristă Îi reveni pe față și am observat cum i se Încrețea fruntea când se Încrunta, ceea ce-l făcea și mai drăgălaș. Oftă și am simțit dorința bizară de a-l Îmbrățișa. — Am așa o gură mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ca să mă pot pierde În mulțime; eram disperată să nu mă vadă cu Philip. Peste tot În jurul meu, oamenii butonau la celulare, sunând pe oricine și pe toată lumea care l-ar putea convinge pe paznic să dea la o parte cordonul de catifea; fetele se apropiară de el cu ochi de cățeluș, mângâindu-se pe brațe și rugându-se În liniște să fie primite. Sammy se Îndreptă spre Philip și-mi Întâlni privirea când m-am apropiat iar, să aud ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
facă tâmpenii, dar mă Întrebam: ai cumva nevoie să te ducă cineva acasă mâine? —Acasă? La Poughkeepsie? Tu te duci? N-am cum să ratez Festivalul anual al Recoltei. —Festivalul Recoltei? Se opri din nou să dea la o parte cordonul de catifea, de data asta ca să lase Înăuntru un cuplu care nu era În stare să meargă, dar care părea să-și fi păstrat destule facultăți ca să se pipăie. —Nu mă Întreba. E ceva ce fac ai mei În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de explicație. De la Sărut, nu-l văzusem decât seara, când ieșisem În oraș. Într-o seară era hărțuit de un grup de bancheri Îmbrăcați În kaki, nemulțumiți că erau neglijați la coadă. De-abia-mi aruncase o privire, zâmbise slab și ridicase cordonul, ca să trec. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată, da? Am avut o zi groaznică, Încercând s-o aduc aici, spuse el și Închise ochii. M-am gândit la Îngrozitorul Buletin de Bârfe, dar m-am abținut să-i dau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clientela noastră reflectă categoric acest aer internațional. Veniți cu mine, vă rog, și pregătiți-vă să vă bucurați de tot ceea ce oferă Bella. Ne-a condus la o masă rotundă, masivă, cocoțată chiar pe apă, Într-o parte Îngrădită cu cordoane a clubului, pe care se vedea de la o poștă că e VIP. Doar o poartă foarte fragilă, din tek, ne despărțea de fluviu și chiar și aceea nu avea decât șaptezeci și cinci de centimetri Înălțime; dacă văzusem vreodată un dezastru potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îmi spuneam Întruna. Ține-o tot așa, vesel și ușor, și lasă-l să-și dorească mai mult. Mai e valabil pentru mai târziu? Întrebă el, făcând un gest de „o secundă“ spre două fete care tocmai se apropiaseră de cordonul de catifea. —Sigur. Eu sunt dispusă, dacă și tu ești... Folosisem cuvinte banale, dar am avut nevoie de un control extraordinar ca să nu mă sufoc de speranță. —Categoric. Dacă nu te deranjează să aștepți, probabil că pot scăpa de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Playboy din ultimii cincizeci de ani: toate erau color și mărite de două ori și fuseseră lipite unul lângă altul fără o logică aparentă (În afară de abundența de ipostaze provocatoare). Plasasem separeul VIP În capătul din dreapta - era o sală Împrejmuită cu cordon cu canapele din catifea neagră și cu plăcuțe de REZERVAT așezate lângă frapierele de pe fiecare masă de sticlă. Chiar În centrul sălii strălucea o scenă circulară, În forma unui tort uriaș, supraetajat. Cele două treimi de jos erau spațiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
minute, după care totul Începu s-o ia la vale cu viteza luminii, amenințând să mă ia și pe mine. Umblam bezmetică prin salonul VIP, căutându-l pe Philip când, Înghesuit În cel mai Întunecos colț al sălii Împrejmuite cu cordon, am remarcat un cap blond foarte familiar ițindu-se dintre niște sâni demni de Iepurași. M-am uitat În jur frenetic după un aparat foto, sperând, rugându-mă ca cineva să-i facă o poză lui Philip cu nasul În decolteul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
eu am bilete la meciul anului”. „Îmi pare rău, dar stai până vin cei din tura de zi sau chiar până apar tehnicienii de laborator”: „Laboratoru-i închis de Anul Nou și eu am biletele alea—” Mașina medicului legist opri în dreptul cordonului de poliție, sugrumându-și sirena; Danny se întoarse spre Henderson. „Trebuie respectate granițele cordoanelor poliției, fără reporteri sau alte persoane curioase. Gibbs, rămâi aici, tu și cu Deffry trebuie să obțineți mărturiile localnicilor. Știți care e chestia: eventualii martori care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din tura de zi sau chiar până apar tehnicienii de laborator”: „Laboratoru-i închis de Anul Nou și eu am biletele alea—” Mașina medicului legist opri în dreptul cordonului de poliție, sugrumându-și sirena; Danny se întoarse spre Henderson. „Trebuie respectate granițele cordoanelor poliției, fără reporteri sau alte persoane curioase. Gibbs, rămâi aici, tu și cu Deffry trebuie să obțineți mărturiile localnicilor. Știți care e chestia: eventualii martori care ar fi putut vedea momentul în care a fost aruncat cadavrul, niscaiva trecători suspicioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mexicanilor n-au fost raportate niciodată, iar mexicanii n-au sărit unul la celălalt cu un asemenea băț. Îl considerau un instrument murdar sau ceva de genul ăsta. Dar rămâne totuși un indiciu. Călușul de bumbac care sufocă, mâini sau cordon care strangulează, mușcături de dinți și acum tăietura cu bățul zoot. De ce există atâtea forme de brutalitate? Danny spuse: — Ne vedem la cursuri, doctore. Puse telefonul în furcă și se întoarse la mașină, doar ca să se mai miște un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]