714 matches
-
și unitar, nu se descompune în trup și suflet aflate în opoziție reciprocă. El este înțeles mai degrabă în sens global, ca individ înzestrat cu dimensiune trupească, inteligență și voință. Ființa umană a fost creată chiar de la origine cu o corporalitate și sexualitate proprie (Gen 1,27), astfel că poate să existe - am spune în limbaj modern - doar ca unitate psihosomatică. Imaginea din Gen 2,7 în care Yhwh, după ce l-a plăsmuit pe om, suflă asupra sa „suflare de viață
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și cineva care nu știe nimic despre învățăturile sale va ajunge la concluzia că aceasta este, într-adevăr, întruchiparea perfectă a unui om spiritualizat; a unui om care, nepierzând contactul cu pământul ferm al realității, acceptându-și și înnobilându-și corporalitatea, dar fără să se agațe și fără să fie dependent de ea, se află în armonie cu sine și cu lumea. Câtă seninătate și fericire i se citesc pe chip; cât calm și stăpânire de sine în fiecare membru al
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
acest corp să fie în mod specific uman este unirea intimă cu forma sa umană, sufletul spiritual. Cu alte cuvinte, expresia trup uman, conține deja compoziția din materie și formă spirituală. Pentru acest fapt, trupul are o valoare fundamentală. Prin corporalitate omul se prezintă ca un spirit întrupat, nu ca un spirit ce locuiește în trup. Unitatea dintre spirit și trup este astfel încât nu există acte umane care să poată fi realizate independent numai în trup sau numai în spirit. Se
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
noi doar un simplu instrument și nu-l putem transfera în domeniul posesiei. Valoarea morală a corpului, din punct de vedere filosofic, derivă din faptul că omul este un spirit întrupat, prin urmare rezultă că activitatea morală depinde de starea corporalității. În acest sens se inserează gândirea filozofului francez, G. Marcel (1889-1973), citat de E. Kowalski: „Spunând că eu am un trup nu înseamnă doar că eu am conștiința trupului meu, sau că există ceva care poate fi numit trupul meu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
exterioritatea și interioritatea nu se pot separa, adică există o tensiune, comuniunea intimă între exterioritate și interioritate”. În această direcție, D. Tettamanzi propune patru pasaje pentru a „atinge” chipul persoanei bolnave, din perspectiva credinței: primul pasaj este de la trup la corporalitate. Trupul bolnavului, de fapt, nu poate fi conceput ca un complex de țesuturi, de organe și de funcțiuni, ci, pentru că este „uman”, trupul posedă și trăiește dimensiunile care depășesc complexul organic-funcțional și se configurează ca o parte vie și esențială
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
vieții sale; dezordinea morală care consistă în dihotomia libertății de adevăr. În acest mod, absolutizarea libertății în mod individualist predispune la eliminarea celuilalt; separarea în ambientul antropologic. Subiectul uman este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin urmare, este titular de drepturi numai cel care se prezintă cu o deplină sau cel puțin cu o autonomie personală incipientă; exaltarea subiectului a cauzat fenomenul relativismului moral, definit ca un „pericol foarte grav și mortal”, pentru că a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
definiției negative, refulată într-un regim neașteptat de discursiv. Pentru R., poezia implică contururile unei retorici fragile, în sensul în care se sustrage rigidității semnificării de tip diurn/ cert; este heliofobă, evită lumina puternică a unei „subtitrări” la vedere. Elementele corporalității simbolice - neutră, discretă atât ca agitație retorică, cât și ca încărcare referențială - nu ghidează către un sens sub formă de poantă; de aici, o amânare, o indecizie a etalării sensului în majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
inteligența lor sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am o țintă precisă. În metrou era mai cald decât în iad, trenurile nu aveau aer condiționat la vremea când a fost construit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori să înlocuiască actorul, jenant în corporalitatea lui, printr-o figurină, Jarry și Craig în special. 1.3. Jarry: Despre inutilitatea teatrului în teatru Dacă simboliștii au debarasat scena de grija realismului, lui Jarry (1873-1807) îi revine meritul de a fonda o estetică scenică modernă. Când dă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atinsă decât datorită unui antrenament riguros a două din instrumentele actorului, trupul și vocea. Pentru a putea afla forma fizică a personajului corespunzând imaginii interioare pe care și-o face despre el actorul, și pe care o va transmite, în corporalitatea sa, publicului, trebuie ca el să găsească un mod special de a vorbi, de a merge, de a se mișca. El trebuie deci să-și stăpânească perfect trupul și vocea. "Fără formă tangibilă, scrie Stanislavski, dumneata nu vei putea transmite
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
suferință, omul, furat de "entuziasm", în sens etimologic, folosește semnele ritmice, începe să cânte sau să danseze. Această exprimare elementară, actorul trebuie să o regăsească, este "semnul organic". Lungul drum interior pe care îl înfăptuiește actorul duce la descoperirea unei corporalități vechi legate de niște imagini arhaice, de niște "imago" primitive ale unor personaje înrudite, care se află la originea formării psyché-ului. "Unul din drumurile spre calea creatoare, scrie Grotowski, constă în descoperirea în sinele propriu a unei corporalități străvechi de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
descoperirea unei corporalități vechi legate de niște imagini arhaice, de niște "imago" primitive ale unor personaje înrudite, care se află la originea formării psyché-ului. "Unul din drumurile spre calea creatoare, scrie Grotowski, constă în descoperirea în sinele propriu a unei corporalități străvechi de care suntem legați printr-o puternică relație ancestrală. Atunci nu ne găsim nici în personaj, nici în non-personaj. Plecând de la detalii, putem descoperi în noi un altul bunicul, mama. O fotografie, amintirea unor riduri, ecoul îndepărtat al nuanței
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
printr-o puternică relație ancestrală. Atunci nu ne găsim nici în personaj, nici în non-personaj. Plecând de la detalii, putem descoperi în noi un altul bunicul, mama. O fotografie, amintirea unor riduri, ecoul îndepărtat al nuanței unei voci permit reconstruirea unei corporalități. Mai întâi, corporalitatea cuiva cunoscut, iar apoi din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe în urmă, ca și cum s-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
relație ancestrală. Atunci nu ne găsim nici în personaj, nici în non-personaj. Plecând de la detalii, putem descoperi în noi un altul bunicul, mama. O fotografie, amintirea unor riduri, ecoul îndepărtat al nuanței unei voci permit reconstruirea unei corporalități. Mai întâi, corporalitatea cuiva cunoscut, iar apoi din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe în urmă, ca și cum s-ar trezi memoria
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în personaj, nici în non-personaj. Plecând de la detalii, putem descoperi în noi un altul bunicul, mama. O fotografie, amintirea unor riduri, ecoul îndepărtat al nuanței unei voci permit reconstruirea unei corporalități. Mai întâi, corporalitatea cuiva cunoscut, iar apoi din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe în urmă, ca și cum s-ar trezi memoria. Este un fenomen de reminiscență, ca și cum ne-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
istoriei, note elementare și variații, langue și parole, pe scurt, religie și religii. Într-adevăr, dintr-un anumit punct de vedere, prin natura sa, cercetarea istorică pune la Încercare concretețea unei tradiții religioase anume, furnizându-i coordonatele spațio-temporale oportune și corporalitatea unei baze sociale pe care se altoiesc comportamente și Învățături și În care curge seva vitală a ideilor și experiențelor trăite de practicanți: un trup, așadar, supus legilor corozive ale devenirii și ale schimbării tipice pentru lumea oamenilor. Din alt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza. Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie înfățișate ca atare, și de aceea în sculptura mare până și mișcarea este retrasă în liniștea unui contur. Însă atunci înseamnă că granița dintre mimetic și simbol a dispărut. Reproducerea corpului nu este o verificare a capacității mimetice
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un principiu al limitației. Limita privirii este întotdeauna exterioară privirii, e pusă din afară, și dacă această stavilă nu există, văzul se unește în mod spontan cu emblema fizică a infinitului, care este orizontul. Ca să te bucuri cu adevărat de corporalitate, trebuie să o supui tactil; dintre arte, sculptura este singura care sustrage tactilul din sfera pragmaticului, îi dă o demnitate estetică și îl revalidează în spirit. Statuile eline, oarbe toate, poartă în ele nu numai limitația, forma, ci și principiul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a acestei ultime opere apare în mod particular apropiată, în spirit, tablourilor lui Moreau"54. Cealaltă trăsătură dominantă a decadentismului pe care o relevă pictura lui Moreau o constituie tendința ornamentului de a înghiți întreg spațiul și în general orice corporalitate. Aceasta face parte din aceeași estetică decadentă a fragmentului care se impune în defavoarea întregului. Pictura lui Moreau tinde să se transforme într-o caligramă, chiar dacă pictorul încă îndatorat picturii academice nu trece la stilizarea întregii compoziții, aruncând-o în bidimensionalitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ale romanului decadent la Jean Lorrain, D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
femeilor fin de siècle, cu buzele întredeschise, cu un zâmbet misterios, cu aerul volatil propriu aparițiilor difuze sau cortegiilor hieratice în "pădurile sacre" böckliniene sau hodleriene. Zâna este un genius loci, spiritul acestei lumi feerice. Veșmintele translucide par topite în corporalitatea ei, această fluidizare o regăsim în construcția de sensibilitate simbolistă a unei feminității acvatice precum ondinele lui Gustav Klimt. Corpul pare să-și fi pierdut greutatea, Zâna răsare din lac, plutește diafan, extatic, în acest decor de vis. Un alt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Filozofia și Medicina. Un corp de bărbat atrage luarea aminte prin poziția adoptată, care seamănă cu aceea a Gânditorului (1880-1882/1904) lui Rodin, însă nicio clipă acest corp nu reflectă liniștea, autocentrarea subiectului într-un efort cognitiv materializat la nivelul corporalității. Acest corp contorsionat sugerează, mai degrabă, rezistența pe care materia o opune modelării sale, temă care va deveni centrală pentru sculptura paciuriană. Există și o viziune tragică asupra actului creației, corpul operei, soclul-stâncă pe care tronează capul poetului, devine un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă pe o forță constructivă ce amintește de dramatismul lui Michelangelo, coordonatele acestea manifestându-se adesea în opera lui Paciurea, sub diferite forme, care însă sunt ale sale"275. Himerele lui Paciurea afișează adesea un chip uman abia conturat, în timp ce corporalitatea lor nu s-a desprins de stadiul bestial, material sau nici nu s-a reîntregit ca formă. Visul este materia volatilă a poeziei, himerele poetului o construiesc, mintea sa se ridică deasupra acestei tensiuni dureroase, de expresie aproape fizică, pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
s-a schimbat 1) suportul, nu mai este vorba din bronz, ci de marmură, ceea ce conferă o paliditate spiritualizată și o strălucire aparte chipului, 2) nu mai este vorba de o statuie integrală, nici măcar de un bust, orice urmă de corporalitate a dispărut pentru a lăsa locul chipului, un chip care se desprinde din blocul de marmură 3) sensul anecdotic a dispărut complet, nu persoana empirică a Ceciliei Cuțescu-Storck ca persoană publică, ca personalitate, ca femeie de lume contează, ci ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
serie de constante care dau corerență viziunii artistice și se pot configura într-o estetică. Himera nopții (1928) are un aspect de bufniță, animal de pradă nocturn. Se poate observa relativitatea denominației pentru Paciurea, care nu intenționează să respecte strict corporalitatea monstrului mitologic. Himera paciuriană poate foarte bine să se confunde cu sfinxul datorită corpului ei felin, alteori predomină elementul ofidian sau, ca în acest caz, elementul aviar devine preponderent. În ciuda naturii de prădător nocturn a bufniței, conotația malefică pare să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]