711 matches
-
pe de-o parte, o autoreflexivitate corporală - narațiunea propriilor corpuri încătușate în clișee de conformism corporal, dorindu-și mai mult decât orice să se elibereze de carcasa dură a imperativelor sociale - iar pe de altă parte, o construcție ficțională a corporalității - vizibilă în elaborarea unor prezențe corporale ficționale pe care cele două performere le „fabrică” sub ochii noștri. Parallel se încheie cu o rugăciune: „Tatăl nostru care ești în ceruri/ Și mama noastră care ești în bucătărie”. O rugăciune care coboară tații
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
arestați; anii ’30 înseamnă, în cultura noastră, deschiderea unui <i>proces al pornografiei</i>, ce va avea și anumite sentințe de închisoare cu executare<a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/dan%20gulea%20gap%20hpb.docx# ftn1">[1]</a>. Afirmarea corporalității într-o formă provocatoare nu putea fi ignorată într-o țară ce evolua spre național-legionarism. Dificultățile editării Misterul romanului Străina de Hortensia Papadat-Bengescu a hrănit imaginația criticii contrafactuale vreme de peste o jumătate de secol: declarat pierdut în anii de după al
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
ca Molly Bloom, Issy sau Anna Livia Plurabelle în universul scriitorului. Deși adesea a tratat feminitatea cu afecțiune, subtilitate, simpatie și umor,Joyce a fost criticat în numeroase rânduri pentru faptul că, în operele lui, femeile par limitate de propria corporalitate, preocupate fiind în mod obsesiv de sexualitatea lor și arătându-se mereu inferioare intelectual bărbaților. Molly Bloom dovedește carențe culturale în raport cu soțul ei când întreabă ce înseamnă cuvântul „metempsihoză” ("Calypso"), ba chiar exprimă tendințe antiintelectuale: „nu mai pot eu de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
corpul politic din performance art. Este, mai degrabă, melanjul ciudat dintre patologie și erotism, dintre violență și rafinament, dintre medical și criminal”<sup>3</sup></a></sup>.</p> Provocarea pe care Gómez-Peňa o lansează vizează tocmai necesitatea de a rearticula corporalitatea din perspectiva protestului împotriva invaziei mediatice. De la ecranele televizoarelor din ce în ce mai expandate la autoritatea youtube-ului, corpul este cel mai prezent obiect de consum. De vreme ce artiștii din zona <i>performance</i>-ului nu vor să concureze cu aceste forme opresive de reprezentare
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
și convenții. Se accentuază o nouă intenționalitate a corpului public care nu are cum să nu țină cont de confruntarea din ce în ce mai tensionată cu noile media. Gómez- Peňa a conceput noile tehnologii media ca pe un spațiu intens spectacularizat pe care corporalitatea performance-ului trebuie să-l atace din interior. Întrebările au funcția unui manifest artistic. Care este locul nostru, rolul nostru ca artiși ai performance-ului la început de secol? 1. Care sunt viitoarele formate pentru performance art? 2. Care mai este sensul
Guillermo Gómez-Peňa: Repolitizarea, reumanizarea și decolonizarea corpurilor () [Corola-website/Science/296118_a_297447]
-
pe partea de text și de material dramaturgic. Cum selectezi acest material, de ce ai simțit nevoia să te raportezi la el? E diferit de la lucrare la lucrare. Dar, în principiu, cuvantul e un instrument de lucru recurent, așa că spațiul, timpul, corporalitatea, convenția performativă etc. Înainte să ajungă un text, cum s-a întâmplat în Dedublarea, am lucrat cu limbajul improvizând împreună cu mișcarea. S-a concretizat într-un final că un comentariu la adresa unor problematici legate de dans. Îmi place să lucrez
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
adresabilitate. În The Agency of Touch, unul dintre scopuri este să propun un cadru accesat de categorii sociale care au mai puțin contact cu arta. Pentru mine e un tip de angajare în social și în politic. Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează. Ce-nseamnă să-ți cunoști corpul? Să știi cum funcționează somatic, cât de interconectate și interdependențe sunt sistemele. Pentru că e un mecanism atât de complex, pentru ca totul se petrece în interior, putem trăi și
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (2) () [Corola-website/Science/296147_a_297476]
-
deja spectacole sau lucrări la activ. E un program structurat pe 3 paliere: un palier teoretic, în care înveți să-ți construiești un discurs argumentativ despre practica ta, să o situezi, să o încadrezi, apoi ce generezi la nivel de corporalitate și performativitate, iar dacă ce faci nu e bazat pe dans și mișcare, cum se traduce acest plan în celelalte discipline în care creezi. Al treilea palier ține de documentarea și arhivarea procesului de lucru. Exercițiul propus la master este
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
actual, zonele de dans contemporan, performance și arte vizuale sunt foarte prietene. Tocmai de-asta mi s-a părut interesant să invit la București, în programul curatorial, artiști eterogeni, cu pregătiri si abordări diferite, care au ca focus cercetarea asupra corporalității și a diverselor ei extensii. Ați avut întâlniri cu artiști vizuali, performeri, filosofi în cadrul masteratului? În primul an am avut „intensives”- cu practicieni, pedagogi, artiști, care fie țin ateliere cu metodele lor de lucru sau ale altor pedagogi, dar și
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
statement-uri, teze; scriind, analizând, legând idei și concepte din ceea ce citești, descoperi alte paliere de exprimare, uneori chiar cu valențe performative. Mă preocupă intens subiectul relației dintre teorie și practică, și dat fiind faptul că sunt în continuare interesată de corporalitate, m-am apropiat destul de mult de ideea de a practica teorie prin corp, printr-o zonă experiențială. Adică spațiul din care se generează idei și reflecție nu e alienat de experiența fizică, nu se creează doar imobilizat în fața calculatorului. La
”Abordez tactilitatea și corporalitatea într-o societate care le marginalizează” - Interviu cu Mădălina Dan (1) () [Corola-website/Science/296146_a_297475]
-
zimbri" „trăncănește” formidabil, cuvintele se revarsă puhoaie din dicționare și se alătură extrem de capricios șocând mai mult prin asemenea „întâlniri” exterioare decât prin efectul liric, adeseori minim. Și totuși, această invazie, în aparență haotică, nu produce senzația de plenitudine, de corporalitate a lumii, așa cum se întâmplă bunăoară la Ioan Alexandru. De puține ori, în lirica sa mai nouă, Adrian Păunescu este un imaginativ. Și atunci „ticurile” poetului sunt mai greu de sesizat, precum în acest „peisaj” de măreție cosmică: În iarbă
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
senzoriale în corpul creat de ele, provin din funcțiile senzoriale și mentale, dar din niște simțuri și minte fără corp. În această ipoteză a creației a orice prin sine, rezultă paradoxuri și iată cum: Dacă simțurile creează informația purtătoare de corporalitate, este necesar ca ele să fie anterioare corpului creat de ele pentru a îl putea crea, dar dacă sunt anterioare corpului, ce nevoie mai au de corp pentru a face, simți și gândi tot ce doresc. Pe de altă parte
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
conține o evoluție datorată faptului că limbajul teologic al vremii era încă în formare și mai ales datorită angajării sale în numeroase polemici. De exemplu, într-o primă fază, Origene considera că Dumnezeul treimic nu este absolut imaterial, având o „corporalitate” eterică, fără de care nu ar putea acționa. Ulterior își revizuie această credință și ajunge la vederi ortodoxe. Astfel, cele trei persoane ale trinității sunt deosebite față de toate creaturile prin trei caracteristici: "imaterialitate absolută", "omnisciență" și "sfințenie substanțială". Ele sunt indivizibile
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]
-
specii umane, numai ei și fără limitare temporală. Intenția lui Abélard este prin urmare aceea de a defini păcatul în mod riguros: este altceva decât viciul și altceva decât fapta rea. Înțelegem astfel că păcatul nu aparține naturii și nici corporalității. El trebuie înțeles ca o consimțire față de ceva ce, fiind un propriu, nu aparține naturii sau esenței noastre. Există prin urmare o deficiență proprie omului nu ca natură în sine ci ca natură căzută. Aceasta este o condiție dată, o
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
în alcătuirea definiției ca gen. Considerând același exemplu, atunci când spunem că „omul este o vietate rațională”, prin „vietate” înțelegem o substanță cu corp și suflet. Astfel, genul „vietate” cuprinde și sufletul (forma oricărei ființe vii, exprimabilă prin termenul „animalitate”) și corporalitatea (materia oricărei ființe, exprimată de Toma prin termenul lapideitate, din latinescul lapideitas, „pietricitate”, un termen menit a desemna orice corporalitate neînsuflețită). În alți termeni, tot ai lui Toma, „corpul va fi genul ființei animate, deoarece în ființa animată nu se
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
substanță cu corp și suflet. Astfel, genul „vietate” cuprinde și sufletul (forma oricărei ființe vii, exprimabilă prin termenul „animalitate”) și corporalitatea (materia oricărei ființe, exprimată de Toma prin termenul lapideitate, din latinescul lapideitas, „pietricitate”, un termen menit a desemna orice corporalitate neînsuflețită). În alți termeni, tot ai lui Toma, „corpul va fi genul ființei animate, deoarece în ființa animată nu se cuprinde nimic care să nu fi fost conținut în corp în mod implicit” . În sfârșit, substanțele compuse (indivizii) au și
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
inteligibile sunt desprinse de către intelect din aceste imagini particulare ale lucrurilor. Sufletul este capabil de cunoaștere, însă nu percepe inteligibilul în mod direct, ci numai prin lucruri și mai ales între anumite limite și într-un anumit fel, condiționat de corporalitatea sa. Cunoașterea apare prin contactul cu obiectele individuale și sensibile care imprimă în simțuri speciile lor imateriale. Acesta este, de altfel, unul din punctele cruciale prin care Toma se distinge de predecesorii săi , anume rolul trupului în percepția și intelecția
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
profund disimulat ”noi” era un construct cultural, care ascundea în sine hegemonie - în particular dominarea modelelor bărbătești ale normativității”. În primul capitol din "Convenio," Miroiu pleacă de la abordări teologice feministe, cu insistență asupra interpretărilor care conduc la inferiorizarea femeilor și corporalității, în opoziție cu spiritul și litera Evangheliilor, lipsite major de mesaje misogine, ba dimpotrivă, încărcate cu mesaje egalitare și cu o insistență semnificativă asupra atitudinii femeilor din preajma lui Hristos și a lui Hristos față de femei. Miroiu utilizează acest filon de
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
literară", nr. 10/2000); Miron Beteg - Tentațiile povestirii clasice ("Familia", nr. 2/1994); AI. Th. Ionescu - Viața personajelor secundare ("Calende", nr. 2/1994); Virgil Podoaba, Mihai Sîn, Aurel Pantea ș.a. Referințe critice: "Sub pana scriitorului , aproape invariabil, femininul cade în corporalitate iar strategiile sale nu fac decît să certifice, se pare, faptul ca seducția este starea naturală a femeii. Deși semnificațiile se succed fortuit, întregul eșafodaj textual din acest plan al românului Penultimul Don Juan se sprijină pe obsesia strategiilor iubirii
Eugen Curta () [Corola-website/Science/310599_a_311928]
-
asimilat, cu un firesc nebănuit, experiența bogată pe care istoria artei o pune la îndemînă, fiind în același timp atras de noutățile pe care modernitatea i le-a adus. Opera lui Ion Stendl s-a construit în jurul desenului și al corporalității, iar acest lucru pune în valoare o metodologie proprie, ce i-a permis, de-a lungul timpului, o mare libertate - atat că procupari tehnice, cat si că orizont spiritual. Ion Stendl a preferat atitudinea de „ucenic“ într-ale meseriei, un
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea aceste figuri mitice sunt pur și simplu încarnări ale mâniei). Eriniile, Harpiile sau Gorgonele ne plasează într-o zonă underground a mitologiei grecești, construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei. „Femeia-Styx
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
iar membrii ordinului pitagoreic jurau pe acest număr. Astfel iau naștere numerele. Monada este asociată punctului, diada corespunde liniei, triada semnifică suprafața, iar tetrada corpul geometric (spațialitatea). Spațialitatea este modelul matematic al corpului sensibil dar și condiția de posibilitate a corporalității. În acest moment, pitagoricienii gândesc condiția de posibilitate (rațională) ca și o cauză suficientă pentru corpuri. Distincția simplă între "sterea schemata" ("figuri spațiale") și "aistheta schemata" ("figuri corporale") reprezintă un argument conform căruia spațialitatea precede, condiționează și asigură apariția corporalității
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
corporalității. În acest moment, pitagoricienii gândesc condiția de posibilitate (rațională) ca și o cauză suficientă pentru corpuri. Distincția simplă între "sterea schemata" ("figuri spațiale") și "aistheta schemata" ("figuri corporale") reprezintă un argument conform căruia spațialitatea precede, condiționează și asigură apariția corporalității. Aceste idei vor fi împărtășite și de Platon, conform mărturiei lui Aristotel, care informează că magistrul său ar fi susținut, la un moment dat, teoria despre "eidos-arithmós", idei-numere, teorie care își are probabil originea în doctrina pitagoreiciană despre numărul ideal
Pitagora () [Corola-website/Science/297222_a_298551]
-
n. 20 august 1950, Întorsura Buzăului, Covasna), pictor român. "„Pictură lui e liniște în substanțialitatea ei (...) La primitivii italieni, la un Giotto, Masaccio, Uccello, Piero della Francesca, pentru a cita pe scurt, măi întâlnim o asemenea liniște a formei, o corporalitate compactă, o solemnitate a figurilor incompatibile cu dinamizările numeroase care au arăt pe teritoriul artelor plastice de atunci și până astăzi (...) Privindu-i lucrările ne umplem de ritmuri, de armonii subtile, ne izolam de tumult, ne ridicăm pe înălțimile unei
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
care, prin reconversia funcțiilor lor expresive și prin regândirea atributelor lor strict obiectuale, au devenit ansambluri autonome, de sine-stătătoare din punctul de vedere al perceperii vizuale. Formele au căpătat coerență în virtutea poeticii imaginative sau asociative a artistului. Ele au dobândit corporalitate și o logică dedusă din noua rigoare constructivă concepută de artist. Elemente colate (din fractalii textile, de lemn, tablă sau alte materiale extrase din recuzita ambientelor etnografice rurale din zonă) sau reintegrate în compoziții plastice numite de autor pictoobiecte, au
Dorel Petrehuș () [Corola-website/Science/318346_a_319675]