4,034 matches
-
făceau un afiș frumos care risca să atragă lume" (pp.129 - 130). Probabil că nu era o întâmplare faptul că în acei ani de confruntare ideologică dură între Apus și Răsărit, tocmai Elvira Popescu, originară dintr-o țară aflată dincolo de Cortina de Fier, a avut acea inițiativă. Pentru publicul din țara natală, actrița al cărei nume îl poartă o sală a Teatrului Marigny din centrul Parisului, în imediata apropiere a Palatului Elysée, a rămas și rămâne încă aproape o necunoscută, în
Simone Signoret la București by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9360_a_10685]
-
El publicase primul un volum și ținea să formuleze, în termeni leniniști-marxiști-brechtieni, un program al grupului, care poate fi regăsit în interviurile acordate de grup unor publicații de limbă germană din epocă. Mai târziu, după căderea Zidului Berlinului și a Cortinei de Fier, Wagner va decide, ca unul care va avea mereu ultimul cuvânt: „am fost proști”. Se poate înțelege azi la ce se referea, dar în prefața cărții Wichner ține să-l contrazică: „Prostia noastră de atunci ne-a învățat
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
Maestru redutabil al introducerilor și al „aranjării reflectoarelor”, regizor neîntrecut al episoadelor dramatizate din creația sa, Dostoievski asigură, și în acest caz, un preambul realizat în cele mai grave tonuri ale contestării, capitolul premergător Legendei intitulându-se chiar Răzvrătirea. În fața cortinei încă neridicate, Ivan Karamazov își declamă celebra filipică într-un torent de fapte și relatări menite, toate, să recuze cu furie planul divin de armonie universală. Teribilul cazuist, închis în tristul separeu despărțit de restul restaurantului printr-un paravan și
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
divin se invalidează prin însăși autocontrazicerea sa, iar biletul de intrare într-o asemenea construcție incomprehensibilă trebuie returnat în mod neîntârziat. Este momentul de maximă tensiune a cazuisticii lui Ivan, în care discursul, nemaiputând continua, se află suspendat prin ridicarea cortinei negre din spatele mesei la care stau cei doi frați și prin intrarea în scenă a celui de-al doilea cuplu, „dublul” celui dintâi, ce își va avea propriul dialog, într-un poem semnat de Ivan Karamazov: Poemul meu se numește
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
spațiu fără fruntarii. Acestui tip de scriitură, și deci și autorului, îi este îngăduit un imaginar prodigios fără să fie asediat de silnicia probelor documentare sau ale citării surselor. În Eu, Mona Lisa, îi auzim și-i vedem la ridicarea cortinei în roluri consacrate, inedite sau episodice pe Marsilio Ficino, pe Leonardo, pe Botticelli, pe Pico della Mirandola, pe Michelangelo pe dominicanul Girolamo Savonarola, călugăr fanatic împroșcând cu profeții și anateme apocaliptice luxul deșănțat al dinastiei Medici, ținta preferată fiind patronul
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
urmă totuna,/ părul tău crește, crește./ eu mă fac mic, cât punctul acesta.” (de la capăt). În fond, e calitatea reafirmată a scrisului lui Jurebie: eul său se face mic, tocmai pentru a lăsa poeziei spațiu vital, o retragere naturală în spatele cortinei, așa cum un regizor de teatru nu se vede pe scenă, deși personajele se mișcă la indicațiile sale întipărite în memoria actorilor. Rămas fără un răspuns clar de la Ziditor (și, aparent, fără teren de luptă), poetul îl mai „înțeapă” o dată trecându
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
celorlalte țări socialiste întru înăbușirea în sânge a „Primăverii de la Praga”, așa încât am început să credem că și el are o față umană. Credința asta a noastră, a naivilor, a durat până în iulie 1971, când dictatorul a trântit peste noi Cortina de Fier a Tezelor sale - cumplite pentru cultura românească. Așadar, în vara de „deschidere” 1969, Ioan Grigorescu, scriitorul și cineastul de excepție care era atunci, cu rang de ministru, vicepreș edinte al RTV și-a manifestat dorința fierbinte de a
Ce a însemnat pentru mine „Revista Literară Radio“? by Silvia Kerim () [Corola-journal/Journalistic/3350_a_4675]
-
de televiziune care a atras magnetic telespectatorii în 1990 - Twin Peaks, receptat ca horror, dar care pastișa cu ironie acidă convențiile genului, pe atunci prea puțin cunoscut la noi. Al doilea aspect se referă la viața editorială: Joël Dicker trage cortina și lasă la vedere culisele unei mari industrii, cu legile și rechinii ei flămânzi de sânge proaspăt (scriitor nou și bestseller căutat), capabili de manevre incomode sau odioase: Marcus Goldmann îi trimite editorului său primul capitol al noului roman în
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului real provincial găsește de cuviință a reveni mereu la ipostazele impactului dur cu acesta. Imaginația nu e decît un alibi al autenticității unei ființe pasionale. Spre a o
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
gura unui zeu necunoscut. Curcubeul, patrafir sub care, pe vremuri, ne ascundeam capetele, s-a rătăcit pentru totdeauna sau poate chiar a fost ucis. Nu știe nimeni. Acum, nici măcar cuvintele nu-mi mai pot arăta calea. E doar o grimasă - cortină după care mai toți ne ascundem frica de moarte. Mutație... Mai ai și tu puțină răbdare, până când umbrele se vor personifica, până când ideile se vor ține scai, precum bolile pe care le-ai adunat în decursul anilor. Eșarfa din jurul gâtului
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
spre ceruri și de scormonire în adâncul neguros și rău și urât al omului, pe care omul nu vrea să-l vadă niciodată, nici în oglindă, nici spus de un Geniu. Și cred că se uita cu un ochi de după cortină să vadă dacă noi, cei din sală - de secole de-a rândul -, reacționăm la nota aceea care, la un moment dat, scîrțâie! Vroia să vadă dacă înțelegem cât de complexă e lumea și cât de vie! (D.P.Astfel de ascunzișuri
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
în finalul comediei, ca în orice bună farsă, armonia revine, dovedindu-se că panica a fost provocată de o "încurcătură", acuitatea trăirii comice a momentelor de groază care a alimentat cele mai dense momente ale acțiunii persistă și după căderea cortinei. Exploziile neașteptate ale tragicului într-un context narativ comic sînt, în cîteva rînduri, cauzate de pătrunderea intempestivă a spaimei cu o forță care provoacă acte ireversibile. În cunoscuta schiță "Inspecțiune" (1900), supusă unor interpretări variate de către comentatori, sînt concentrate emblematic
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
mare o stradă o fîntînă o mască după petrecerea tragediei trăiește despărțirea de femeia pe care n-a cunoscut-o nimeni vreodată nu are nimic din despărțirea grăbită la un colț de stradă e mai mult o sfîșiere de piele cortina din dreptul inimii ești plătit să trăiești punctual ca un funcționar al sorții ești plătit să-l treci pe orb noaptea lui ești plătit să crezi promisiunea păsării cîntătoare trăiește intersecțiile cuvintelor pentru o oră fii chiar silaba dintr-un
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
n-a încăput în Viețile ilustre Fragment ionescian Țară de Sus? Țară de Jos? Desțărată moșie Fără Hristos. Curge prin apă Un râu de granit - Alo, Apusul! - N-ai cumva nevoie De Răsărit? - Alo, cei de sus! Dar trageți odată cortina sau apa să înceteze actul final impostorul și chemați la rampă autorul! Satul fără niciun locuitor „Jurnal de Chișinău”, 24 iulie 2007 a murit s-a stins și ultimul locuitor din satul neantului european și nici una din cele două mitropolii
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
voce ,sigură pe ea". Despre cine vorbim aici: despre autoare, Cecilia Ștefănescu, sau despre naratoare, iubita lui Kiki? Cine acoperă pe cine? Din orice unghi am privi lucrurile, romanul de față este un eșec lamentabil, un zero pe care nici o cortină narativă nu-l poate ascunde. În ordine compozițională, hibele sunt imediat vizibile. Capitolele nu constituie unități semnificative în economia romanului, ci adițiuni de scene operate fără o minimă logică discursiv-combinatorie. Autoarea le-a considerat, probabil, încheiate, rotunde, atunci când i s-
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Pentru că vechiul regim l-a ignorat, operând doar cu șabloane, precum "societatea socialistă multilateral dezvoltată", "omul nou" ș.a., individul și-a dus existența într-un soi de clandestinitate. Povestea vieții ne poartă spre ceea ce s-a întâmplat cu individul dincolo de cortina de fier a discursului oficial. În al doilea rând, cercetarea calitativa aduce cu sine informații care nu apar în documente. Regimul consemna doar mersul neabătut spre utopica societate comunistă și trecea sub tăcere elemente esențiale ale vietii reale. De aceea
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
fenomen reperat încă de anul trecut, și despărțirea de ,politic". Să luăm cazul lui Proust: insomniile unui băiețandru plăpînd din Parisul sfîrșitului de secol XIX pot fi infinit mai relevante decît orice roman consacrat cotiturii survenite în Europa după prăbușirea Cortinei de Fier. O autentică literatură este ca o picătură de apă care conține în ea o lume și, prin urmare, suficientă politică" - declara colocvial, ca între colegi, Ingo Schulze. Scriitorul est-german este autorul unui roman epistolar intitulat Viața Nouă, copios
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
aspirantură, noi am fost lipsiți de posibilitatea de a lua contact cu marii lingviști din străinătate, ca L. Hjelmslev, I. Iordan, R. Jakobson, J. Kurylowicz, A. Martinet, Al. Rosetti, E. Petrovici, V. Pisani, Sever Pop, L. Spitzer ș.a. Totuși, ocolind cortina de fier a cenzurii de partid, dascălii noștri de la Universitatea leningrădiană ne-au unit cu ideile și metodele creatoare ale lingvisticii și filologiei occidentale. - Vă mulțumesc pentru răspunsurile Dvs.! Interviu realizat de
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
nu este perfect etanș, nici convingerea inițială că Revoluția comunistă trebuie făcută cu orice preț nu a rămas incasabilă. Lucrurile s-au schimbat, e adevărat, dar nu în sensul dorit, sperat, visat. Privind cu minimă atenție în jur, trecând dincolo de cortina optimismului de paradă, nu se poate să nu observi că totul (aproape totul) este - cu un termen dușmănos - o porcărie. Reporterul se vede contrariat, bruscat și, de la un punct, dislocat de pe orbita sa de către realitățile pe care le tot cosmetizează
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
-i răspund copilului, care se roagă întruna, plîngînd în hohote, să nu ne bată și să nu ne aresteze că n-am făcut nimic. Fugim în teatru ca să-l căutăm pe Habarnam și pe prietenii lui, să ne amestecăm aventurile. Cortina se ridică. Păpădii și albăstrele, cred, uriașe, cozi de ceapă înalte cît scena. Printre ele mișună cîțiva prichindei. Sau așa par, față de flori. Sîntem în țara piticilor. Și e minunat! În spate, pe fundal, o fereastră mare, mare prin care
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
o imensă cantitate de fapte culturale se dovedește uimitor, inteligența sa vie și vasta cuprindere a unor fenomene de civilizație nu doar disparate, ci și contrarii, fiind admirabile. Spre deosebire de multe alte tratate similare, Tony Judt nu privește țările de dincolo de Cortina de Fier drept ,rudele sărace" ale Occidentului. Dimpotrivă, ele au parte de o prezentare echitabilă, fiind văzute drept parte legitimă și vie a proceselor istorice ale ultimilor șaizeci de ani. Deducem de aici că în demersul său a prevalat țintirea
Postwar by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10978_a_12303]
-
Brescia, 1974. QUAGLINO, G.P., Fare formazione, Îl Mulino, Bologna, 1995. RICOEUR, P., La semantica dell'azione, trad. it, Jaca Book, Milano, 1986. IDEM, Dal testo all'azione, Jaca Book, Milano, 1989. RIVOLTELLA, P.C., Neurodidattica. Insegnare al cervello che apprende, Raffaello Cortina, Milano 2012. ROGERS, C.R., Libertà nell'apprendimento, Giunti, Firenze, 1973. ROSSI, B., Intersoggettività ed educazione, LaScuola, Brescia, 1992. SCURATI, C., Fra presente e futuro. Analisi e riflessioni di pedagogia, La Scuola, Brescia, 2001. IDEM, Pedagogia e formazione nella società della
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
printre ștăngi, cu rădăcinile în gol, și că, de aceea, s-a uscat și devitalizat, că, totuși, în această nebunie mai face o frunză, sus de tot, în vîrf. Neverosimilă ca tot. Sîntem ca la căminul cultural din comuna X. Cortina este trasă la vedere de un domn în halat, pașnic, absent. Mecanismele sînt din 1900, toamna. Vedem țesătura metalică a schelelor, un perete alb, înspre grădină, peticit, cîrpit, revopsit la infinit. Începe reprezentația. Se joacă și în așa- zisele culise
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
Și iluzia că totul se poate repeta oricînd, că totul poate fi dus mai departe. Spectacolul s-a terminat. Muzicienii-iepurași au dispărut, abandonîndu-și instrumentele și visele pe mîna mașiniștilor profani. Domnul în halat trage, la fel de dezabuzat, și tot la vedere, cortina unui teatru căzut din cer. Strîmb. De unde stau eu, mai văd doar Luna. Și o salut.
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
traducere franceză roman tipărit cu titlu schimbat în “Pădurea interzisă”), și în romanul Pe strada Mântuleasa - publicat în românește cu vreo nouă ani înainte de traducerea sa în franceză -, întâmplările se succed aidoma avalanșei de nenorociri din țara sa rămasă după Cortina de Fier: Teroarea poliției politice, în România aflată sub “ocupație bolșevică” (apud. Vasile Băncilă), se declanșa din senin, fără a fi nevoie de motive întemeiate cât de cât. Era suficientă confundarea unei persoane cu o alta purtând același nume (6
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]