7,769 matches
-
copile albe cu p?rul blond ?i des ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri În marea cea albastr? se cufundau adesea; Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, Cănd gândul era paz? de vis ?i de eres ". B.Reprezentari cosmice ale Paradisului pierdut Motto: „A pus În tine Domnul, nemargini de gandire...". (M. Eminescu. Feciorul de Împ?rât f??? stea) Ceea ce impresioneaz? În mod deosebit În opera eminescian? este manieră atât de proprie prin care artistul I?i creeaz? propriul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
univers spa? io-temporal, atent configurat În peisaje ce uimesc prin ineditul lor. Fie c? descrie o natur? de o frumuse?e magic? ale ??rei adânci rezonan?e mitice amintesc de spa?iul românesc arhaic, ori peisaje fantastice spa?îi siderale, cosmice, peisaje uraniene, selenare, subacvatice sau, dimpotriv?, situate În inima p?mântului unde fantezia creatorului nu pare s? aib? limite, fie c? Închipuie universul de odinioar? al vechilor ?i impun? toarelor cet??i, poetul ne uime?te prin inepuizabilul s? u
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ile, pornind de la elementele fluide pe care le condenseaz?? ?i le Îngroa??, ca Într-o alchimie fantastic?" (Z. D.-Bu?ulenga). Poetul-demiurg f?ure?te astfel o proprie „geografie magic?", ale c?rei coordonate se configureaz? uneori din vastele perspective cosmice, În care putem reg?și „viziunea grandioas? a romanticilor asupra universului", dar ?i o anume „scenografie romantic-baroc? proprie tuturor artelor În vremea acelor tineri Îndr? gosti? i de absolut", sau, alteori, dintr-o autentic? voca?ie de arhitect: „Astfel, o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Zoe D-Bu?ulenga) Natură, poezia ?i arhitectură devin astfel, În poezia eminescian?, sinonime cu infinitul. Natură prin inepuizabila ei for?? creatoare, poezia -prin identificarea cu universul interior al fiin?ei umane, iar arhitectură (fie c? modeleaz? un peisaj terestru, cosmic, subp?mântean, selenar ori neptunic sau o cetate) prin „transcenderea poetic???i plastic? a materiei În form?" , ce aminte?te de principiul kantian conform c?ruia artă trebuie s? fie spontan? că natura, iar natură este frumoas? când pare finalizat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, transformându-le Într-un „uria? sistem de conota?îi care Îmbr????eaz? via?a omului ?i a cosmosului În imagini arhetipale" , viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit??i prin care Eminescu atribuie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ei umane cu spa?iul infinit. Extraordinar „poet al dep?rt?rilor", „dotat cu o neîntrecut? putere transgresiv? În str? baterea spa?iilor ?i a erelor", Mihai Eminescu r?mane neîntrecut În literatura noastr? prin for?a revelatoare a „orizonturilor cosmice" nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu) . „Traiectul marilor dep?rt?ri" e delimitat uneori de lumea finit? de un prag („limit?") că În „C?lin (file din poveste)" de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste ?i dep
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a originelor ". (E. Papu) Ins? poetul nu-?i proiecteaz? numai ochiul În acest spa?iu magic, Întrucat elementele vizuale ce-1 populeaz? relev? „o anumit? facultate transgresiv? peste diferitele grani?e ontologice, sem?nate pe traiectul marilor dep? rt?ri cosmice, În vederea unei comuniuni afective cu aspectele stihiale", ci Întreaga să fiin??, „profilat?, prin Ins??i structura ei, pe undă marilor dep?rt?ri" . Versurile din „C?lin..." sugereaz? astfel existen?a unor orizonturi nem?rginite, dincolo de hotarul ce marcheaz? „trecerea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Peste vârfuri": „Mai departe, mai departe, Mai Incet, tot mai Incet [...] ". Principiul poeticii clasice „ut pictură poesis" devine În aceste versuri „ut musica poesis" poezia infinitului fiind sugerat? aici mai mult la nivelul fonetic. Poet al „marilor dep?rt?ri cosmice", Eminescu reu???te ?? creeze o ipostaziere În chip de sunet a spa?iului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel Închis, finit. Predomin? În primul vers sunetul „a" vocală cea mai deschis?, „generatoare de ecouri vaste ?i dep?rtate
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Într-o partitur? muzical?, intensitatea expresiei poetice. Aici, vocală „a" irumpe În mijlocul cuvântului că un cântec pe care fiin?a poetului, ve?nic pendulând Între destinul unei trec?toare ?i zbuciumatei vie?i ? i lini?tea cufund?rii În infinitul cosmic, Îl Înal?? c?tre z?rile Îndep?rtate . ale dorului: Mai departe, mai departe, Mai Incet, tot mai Incet, Sufletu-mi nemângâiet, ÎÎndulcind cu dor de moarte ". Cuvântul „departe", a c?rui repetare subliniaz? for?a expresiv? a versurilor, are
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ciunea universului" „S?rmanul Dionis") sau cuvintele eminesciene le d?ruiesc sufletului nostru. Se pot aminti astfel, nenum? rate alte exemple din versurile eminesciene al c?ror efect fonic „secondat ?i de contextul În care se integreaz?" sugereaz? vastele perspective cosmice ale spa?iului s?u poetic: oarbe, soarbe, repaus, coboar?, luminoas?, soare, soarte, Întoarce, cunoa?te, aur, aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am ap? rut / ?i m-a? Întoarce-n chaos"). În acela
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i m-a? Întoarce-n chaos"). În acela?i timp, „gândirea cosmogonic? eminescian?" -cum o define?te Mircea Eliade creeaz? „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec? ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?". Spa?iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmic?. Încrez?tor În propria-i fantezie, În for? a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
solidare de o durat? infinit?". Spa?iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmic?. Încrez?tor În propria-i fantezie, În for? a nelimitatei sale imagina?îi („Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur"), Eminescu descoper? astfel În realitate „profunzimea, spa? iul interior, infinitatea" experien?? prin care poetul „poate p?trunde
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
p?trunde În destinul lumii, sperând că astfel s? se priveasc? pe el Însu?i" (Zoe D.Bu?ulenga). El se simte identic cu „sufletul adânc al lumii, cu semnele ei, elemente ale naturii eterne", configurând universul În spa?îi cosmice nelimitate: „.. .În fapt? lumea i visul sufletului nostru. Nu exist? nici timp, nici spa?iu ele sunt numai În sufletul nostru. Trecut ?i viitor e sufletul meu că p? durea Într-un sâmbure de ghind?? ?i infinitul asemenea, ca reflectarea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cunoa?terii ?i spiritualit??îi, nu reprezenta un semn al interdic?iei: „Zeii Daciei acolo locuiau -poart? solar? În a oamenilor lume sc?rile de stânci coboar?", iar sc? rile, „simbol În vertical? al evolu?iei, punte de comunicare Între cosmic ?i terestru, figureaz? că un intermediar arhitectonic", ele fiind prezente În descrierea palatului Dochiei (f?urit din „stânce sure", având drept stâlpi „mun?i de piatr?", strea?în? „o p?dure" toate fiind simboluri ale infinitului), dar ?i a domei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de „topos poetic" se identific? cel mai adesea cu imaginile ce compun cadrul natural; se vorbe?te astfel În critic? despre „toposul magic al codrului", „topos-urile sacre" legate de universul satului ?i al codrului („Romanticul care din spa?iul cosmic, dintre cosmogonii ?i apocalipse, s-a coborât ?i s-a sim?it acas? În sat ?i În codru În aceste topos-uri sacre În care, concentrat?? ?i ocrotit?, se afl? ?ara [...]" Zoe D.-Bu? ulegna), „topos-ul mitic al ??durii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
apar? în universului romantic, „al misterioaselor revelă?îi, a?teptate cu Înfiorare, Într-o natur? Insufle?it?": motivul selenar, al nop?îi, al lacului „că topos magic Închis, ca oglind?", floarea albastr?, luna, lacul, teiul, noaptea, motivul oniric, c???toria cosmic?, Îngerul, demonul, titanul, zbur?torul. Asemenea unui poeta vates, Eminescu readuce „din str? funduri ini?iatice", „motive grave, fundamentale, legate de soarta cosmosului mare sau a celui mic": motivul vârstei de aur, al insulei, al codrului, al cuplului, transfigurarea sufletelor
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
rând doar omul, care nu are nici o interven?ie În desf?? urârea numenilor, suferind numai rota?ia. " (G. C?linescu) Mai curând, Eminescu ar putea fi numit „poet al spa?iului" (Zoe D.-Bu?ulenga), „al marilor dep? rt?ri cosmice" (E. Papu), pentru c?, oricât ar p?rea de limitat sau de concret configurat un col? de natur?, perspectiva infinitului, viziunea cosmic? a poetului Îl metamorfozeaz? Într-un spa?iu metafizic, ale c?rui semnifică?îi pot fi În?elese
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Eminescu ar putea fi numit „poet al spa?iului" (Zoe D.-Bu?ulenga), „al marilor dep? rt?ri cosmice" (E. Papu), pentru c?, oricât ar p?rea de limitat sau de concret configurat un col? de natur?, perspectiva infinitului, viziunea cosmic? a poetului Îl metamorfozeaz? Într-un spa?iu metafizic, ale c?rui semnifică?îi pot fi În?elese numai dac? acesta este privit din acela?i unghi, prin prisma aceleia?i viziuni poetice care i-a dat via??. Ipostazele eminesciene
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
au descifrat Înainte de simboli?ți". (Eugen Simion) În studiul s?u asupra universului prozei eminesciene, criticul literar Eugen Simion subliniaz? ideea de spa?iu poetic fascinant, unic prin semnifică?iile sale; pentru aceasta, utilizeaz? termenul „paradis", identificând astfel diferitele ipostaze cosmice ale acestuia. Exist? (dar nu numai In proza lui Eminescu, ci ?i În poezia să) reprezentări ale unui ?paradis terestru": ,În Cezara, viziunea paradisului terestru e În tot momentul proiectat? În oglindă iubirii ?i a mor? îi. "; un ?paradis al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din rarele peisaje de iarn?" În care eul liric comunic? sensibilit??îi noastre „cea mai complet?? ?i cea mai exact? und? de impresii" pe care ne-o transmite atmosferă acestui peisaj hibernal (descris la Începutul poemului „Ursitorile"). Vigoarea detaliului, perspectiva cosmic?, planurile Îndep?rtate sau apropiate În care sunt proiectate toposurile poetice care alc?tuiesc aceste peisaje sunt câteva din atributele expresivit??îi artistice a operelor. Un alt Eminescu „poet al departelui", al triste?îi metafizice, descoperim În pagini care impresioneaz
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
printr-o anume „facultate transgresiv? În str?baterea spa?iilor ?i a erelor", prin capacitatea de a intui „orbitele cele mai Îndep?rtate ?i mai pierdute ale timpului ?i ale spa?iului" (E. Papu). Un Eminescu ce prive?te orizontul cosmic „foarte de sus ?i foarte de departe" (Ț. Vianu), de la În???imea superioar? a viziunii metafizice a poetului ve?nic contemplând „traiectul marilor dep?rt?ri cosmice" (E. Papu) c?tre care se Îndreapt? Întotdeauna sufletul Inc?rcat de „dorul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
timpului ?i ale spa?iului" (E. Papu). Un Eminescu ce prive?te orizontul cosmic „foarte de sus ?i foarte de departe" (Ț. Vianu), de la În???imea superioar? a viziunii metafizice a poetului ve?nic contemplând „traiectul marilor dep?rt?ri cosmice" (E. Papu) c?tre care se Îndreapt? Întotdeauna sufletul Inc?rcat de „dorul" de a se elibera de propriile limite impuse de o existen?? efemer?, supus? trecerii ?i devenirii legilor universului: „El nu-?i proiecteaz?, Ins?, numai ochiul acolo, ci
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-o da acestui univers: „Întocmai că ?i Camoens, Eminescu a Încorporat o vast?? ?i s?lbatic? terra incognita ?i a transformat În valori spirituale experien?e considerate pan? la dânsul că lipsite de semnifică?ie ". (M.Eliade) Privite din „unghi cosmic" (E. Simion) , topos-urile poetice eminesciene reprezint? imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii. În felul acesta ele amintesc de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lipsite de semnifică?ie ". (M.Eliade) Privite din „unghi cosmic" (E. Simion) , topos-urile poetice eminesciene reprezint? imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii. În felul acesta ele amintesc de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu seascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep? truns
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
v?i de chaos pe c???ri necunoscute ??i În roiuri luminoase izvorând din infinit Sunt atrase În via?? de un dor nem? rginit". („Scrisoarea I") Luna, soarele, „coloniile de lumi pierdute", „roiurile luminoase izvorând din infinit" reprezint?, la nivel cosmic, cercuri succesive ale devenirii, Întruparea În forme concrete ale esen?ei. De altfel, forma perfect?, ideal?, prin care poate fi reprezentat, din aceast? perspectiv?, spa?iul poetic eminescian ar fi cercul: exist? În crea?ia artistului cercul protector al copacului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]