3,539 matches
-
picant, Precum sarea în cafea. Însă dacă Inspiri aerul jilav În pieptul plin Sau Încerci să deschizi ochii în soare, Pătrunzând esență greșită a rațiunii, Atunci gâtul se sufocă De la o tuse caustica. Uită-te la lumea stupida Că la cosmos, Și frigul nebuniei Citește mai mult (1)Pe malul râului,Unde lumină albă-nchisSe împletește cu umbre deformatePe albeața pietrelorDin apele tulburi,Lumea multicolorăEmană un aer absurd,Ca o mauritancă în zăpadă.Cuiva îi pare picant,Precum sarea în cafea.Însă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
mauritancă în zăpadă.Cuiva îi pare picant,Precum sarea în cafea.Însă dacăInspiri aerul jilavîn pieptul plinSauîncerci să deschizi ochii în soare,Pătrunzând esență greșităa rațiunii,Atunci gâtul se sufocăDe la o tuse caustică.Uită-te la lumea stupidăCa la cosmos,Si frigul nebuniei... ÎI. PAUL POLIDOR - CAND TURIȘTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ȘI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ, de Paul Polidor, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Reper: Filmul documentar “MacIntyre: World’s Toughest Towns”. Traducerea în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368473_a_369802]
-
susur de licori pe bolta Lumii Troia răsărea trist și straniu ca un apus al lumii de mii și mii de ori [8] Și stârvul Europei din ce în ce mai tare ca un vânt care bate pe-ntindere duhnea corbii duhnirii iată din cosmos cum coboară și mândră e duhoarea duhnindu-se pe ea [9] Și-atunci apare iată la Porțile Cetății Calul Troian în forma Americii senine mai mare decât Tatăl și strălucind în Lună și nechezând prea mândru de toate și de
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
că nu mai știu în lume c-ar mai putea să fie [22] Și iată că trec veacuri și că Cetatea-ntinsă începe iar în lume ca hoitul să duhnească se-aud într-însa viermii hohotindu-i prin găuri și cosmosul se umple de-o substanță lumească [23] Și din adâncuri pare un nechezat că vine și ochii ies pe ziduri privind în zarea-adâncă însă nimeni nu vede Calul Troian să vină adânc se-aud în lume doar viermii cum mănâncă
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
buhă-n somnu-i pe stânca unui munte un fel de piatră-n visu-i pe-ntinsul unei stepe [49] Și sensul lui în lume ar fi atunci nu Calul ci însăși așteptarea pân' la sfârșit de veci și se aud prin cosmos atomii cum coboară și cum le crapă smalțul oaselor tot mai reci [50] Și-un fel de umezeală de mucegai albit crescând ca buruienile ca lichenii pe munți crește în lumea asta acoperind orașe podișurile stinse ale acestor frunți [51
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
este Judecătoru-n vânt [77] De sus de pe Cetate Calul judecă lumea dar se întâmplă iată că lumea se revoltă dacă noi ca popoare ființăm pe-ntinsul humei tu ești inexistența răstignită pe boltă [78] Și-atunci se-aude Vocea din cosmos bubuind nu să salvez lumea sau s-o distrug eu vin un alt chip al Conștiinței oglindă-a voastră sânt a ce e rău în lume când cerul e senin [79] Acel urlet de Fiară din beznele ființei ce instinctul
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
-n forma unor Cai se preumblă într-o lume atroce și-ntr-un haos sărac [92] Și drama este-n lume nu a Europei sau a Calului sumbru ce trebuia să vină una pe alta-n lipsă dramatic se distruge cosmos în care piere și beznă și lumină [93] Privită de pe altă planetă totul pare nu drama unei ființe și-a unei lumi înfrânte ci spectacolul cosmic al unui circ ecvestru ce vine-n lumea Lumii regnurile să-ncânte [94] Și
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
roșu peste-o mare adâncă de atâtea vise [2] Și tu stăteai atât de albă la marginea acestei lumi și-ți beai cafeaua în apusul care sufla dinspre genuni [3] Și eu veneam dinspre adâncul acelor codri-ntunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși [4] Și-ți vedeam capul de departe pe-un fel de culme un mormânt care plutește și se duce venind din veac adus de vânt [5] Și eu strigam din ce în ce mai stins și mai pierdut
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
să-l pot ajunge asemeni lumii pe pământ [23] Și iar vedeam plutind pe zări chipul acela și mormântul care pierea înspre pustie în veac de veac iluminându-l [24] Și eu veneam dinspre adâncul acelor munți întunecoși cu două cosmosuri pe umeri în locul ochilor mei scoși ----------------------------------------- Ștefan DUMITRESCU București-Galați 1970 - 2016 Referință Bibliografică: Ștefan DUMITRSCU - POEME PROFETICE / Ștefan Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1897, Anul VI, 11 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ștefan Dumitrescu : Toate Drepturile
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
este sculptată pe pereți de fântână. Pretutindeni vezi chipul reginei în îmbrăcămintea ei albă, vaporoasă, gândind, visând, meditând, contemplând. Mintea îți este îmbogățită, sufletul îți este mângâiat, simțurile îți sunt îmbătate, întreaga ființă îți este conectată la marile energii ale Cosmosului. Simți că o blândețe divină plutește în aer, că Maica Domnului te privește dulce și mângâietoare și Iisus îți zâmbește de pe cruce, că pământul este numai frumusețe, armonie și lumină. Gânduri de recunoștință ni se îndreaptă către regina cunoașterii, a
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Antologia aceasta îți dă în timpul lecturii impresia că se naște de la sine, că este plină de viață - și ce ni se pare foarte frumos, interesant - multitudinea de stiluri, de tonalități, de lumini, de abordări poetice, care îți creează imaginea unui cosmos bogat, a unui vas în care strălucesc flori de toate culorile. Ideea de la care a plecat autoarea Antologiei, aceea de a face o ”fotografie” a poeziei românești sau mai degrabă de a fotografia ”peisajul poeziei românești la începutul secolului XXI
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
mult despre activitatea artistică a actriței Monalisa Basarab, pe care am cercetat-o prin biografii abia după ce mi-am refugiat pentru o clipă ochii mei obosiți de lume, în ochii ei de cobalt luminos, scăpărător de scântei, adânciți într-un cosmos albastru?! Cândva, într-un vis, râvneam să am loc în umbra artiștilor pe care-i prețuiesc și față de care caut vrednicia de a le intra în gând. Nu sunt părți mai roditoare de pace a inimii și iubire, ca sălașurile
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
a fi aprinse ... De acord cu afirmația coregrafului, că a urmărit concentrarea intensă a dansatorilor și a spectatorilor, deoarece momentele dansului te fac să pierzi ideea graniței ființei tale și te topești undeva în afara existenței terestre, tinzi să te integrezi cosmosului, dar pentru noi spectatorii impresia a fost rece, ca atingerea unui metal, prețios de altfel. Adevărat a afirmat cineva că viața nu se măsoară în numărul de respirații, ci în numărul de momente când ni se taie respirația. Astfel de
ULTIMUL SPECTACOL DE DANS MODERN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367356_a_368685]
-
poezie este ca o orgă într-o pădure vastă. Vine vântul și-i înfioară clapele, îi desfunda tuburile, îi desfereca răscrucile, îi sufla putere, îi insufla avânt - si orgă intra în percuție cu toate sunetele gamei, în rezonanță cu gamă Cosmosului. Este o orgă ce nu sună niciodată monoton, linear; în piruete de contrapunct, sunetele ei se armonizează cu vocile celorlalte planete și galaxii - și, uneori, cu Vocea lui Dumnezeu. Este un sunet amplu, răscolitor, potentat de succesiunea anotimpurilor: furtunos în
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
de părinți, de natură, de Sine - un fir subțire de diamant argintiu, desprins din undele râului, le leagă silabele cântecului într-o salba de sunete, pe care doar imensă orgă din pădurea cea vastă o poate interpreta și difuza în Cosmos. Iată de ce dirijorul acestei originale simfonii - Marinela Preoteasa - merită aplauze duble: o dată că poeta și încă o dată că scenarista a acestei valoroase Antologii. Ion Andreiță Referință Bibliografica: Vitralii. O orgă într-o pădure. Cronică de Ion Andreiță la „Antologia CuArț
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
care este Iisus Hristos, la Euharistie ca trup al Său. În al doilea rând, Cabasila a fost obligat să procedeze astfel, datorită preocupărilor sale referitoare la misiunea istorică a creștinismului, care cere Bisericii să devină factor activ în societate și cosmos. Drept urmare, Nicolae Cabasila cere permanent teologiei răsăritene să depășească orizontul confesional îngust și să pună în evidență, în lumina iconomiei divine, misiunea Bisericii care urmărește transformarea lumii în cerul și pământul nou al Împărăției lui Dumnezeu. Marele merit al lucrării
PARINTELE GHEORGHE ISPAS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367334_a_368663]
-
reuniunea noastră, cu atât mai mult cu cât “poporul român este singurul care mărturisește o creștinătate orientală, dar care se exprimă într-o limbă romanică. Interpretat în această perspectivă, creștinismul românesc, bazat pe prezența lui Dumnezeu în om și în cosmos, a putut să facă o sinteză, cea mai originală, între cultura Orientului și cea a Occidentului. El și-a asumat raționalitatea lucidă a Occidentului pentru a o topi în spiritualitatea orientală a dragostei divine ”. Pledoaria mea în acest sens și
CATEVA ELEMENTE ORTODOXE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366817_a_368146]
-
De o astfel de educație atee, cu imperative pervertitoare făcute printr-o vicleană instrumentare a tuturor factorilor publici - care urmau să „edifice omul nou” , supus smerit al idealurilor socialiste și comuniste materialiste a avut parte generația mea. Pentru ea, stelele, cosmosul, aerul, ploaia, florile, pământul, soarele, galaxiile pustii(!?), ființele și lucrurile nu trebuia să aibă drept „Tată” pe Dumnezeu știindu-se că noțiunea de „tată” conține însăși esența vieții, oricare copil având un „tată” iar în locul explicațiilor „creaționiste” ne „injectau” cu
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
cu acest termen. Și afirmă ori susțin că ne dorește cu o iubire nebună! Exact acesta este termenul! Cu acea iubire care nu precupețește absolut nimic pentru a câștiga atenția și încrederea celui iubit. Căruia i-a oferit universul și cosmosul întreg cu toată splendoarea lui, începând de la cel mai mic gândăcel și până la imensele galaxii ce ne înconjoară. Dar văzând indiferența și nerecunoștința omului, S-a așezat de bună voie pe Cruce și a rămas acolo în chip tainic, cu
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
la nuntirea cu marea...! Adriana Antoni cântă până la pădure și învierea cifrată în frunză, până la vatra mării și tăcerea din nisipuri, până la fruntea muntelui și fervoarea vulturului, până la flori, până la râuri, până la pietriș, până la vânt, până la seară, până la dimineață, până la cosmos, până la suflet...! Ea surpă cu melodiile sale pereți de granit și marmură, reci, zidiți între oameni și oameni, între oameni și natură, între iubire și eternitate, între cântec și pieptul de os, sub care inima înfierbântată trebuie sărutată și iubirea
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
mult decât o simplă neliniște? SPINUL DE GHEAȚĂ ÎNFLOREȘTE În derivă prin vâltorile mândriei omul în curând doar amintirea mai poate consola dedus din viitor nerambursabilul timp stă ascuns dincolo de hotarul vizibil. NENUMIT fără nume în cripta ființei întâlnire în cosmos explozie de lumină în ochiul orb neconceput rătăcești prin labirintul gândurilor mele. IPERCEPTIBILĂ bătaia scriitura inimii de melancolie bătuta monedă din cuprul moale al nopții negre gânduri săpând tuneluri prin întuneric risipindu-se tot mai mult prin înaltul cer înstelat
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
de Crăciun. Se apropie Crăciunul, sufletele voastre răzvrătite ar trebui să se împace. (Undeva se aud acordurile unui pian). Sofia : Iisus, mi-a dăruit un trandafir roșu de Crăciun . Ne simțeam într-adevăr ca doi miri într-o călătorie prin cosmos, fericiți că vor poposi pe insula fericirii promise. Vedeam îngeri plângând, cu lacrimi de mir. În vârful unui munte, o bisericuță ca o mireasă a Domnului ne aștepta luminată de lumânări magice. Miriade de stele făceau ca imaginea cerului să
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
spre cer. Gerul lui ianuarie, era stăpân peste întreaga natură,, în aparență viu, nu avea nici o închipuire despre ce gândeau fetele și dimensiona cu delicatețe fulgii ce începu să-i înșiruie tocmai în această noapte. Erau pitorești, acești fulgi ai cosmosului, care, câzând în noapte, nu se topesc, ci transcend o altă împărăție a veșnicelor zăpezi. -Hai, să tăcem, cum tac acești fulgi, să devenim comprehensibile mai întâi dezghețului din noi, să ne topim noi de o așteptare, de o puternică
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
și căciulă, de parcă eram cavaler plecat la vre-un turnir! Toporul pe umărul stâng, traista cu băierile pe coada toporului! Pași rari, talpa întreagă pusă pe gheață, trupul aplecat înainte, în echilibru! Nicio lumină dincolo de sat, de parcă mă lansasem în cosmos! Doar gheața de pe drum albea murdar. Era așa de ger încât eram convins că nici lupii nu umblă ca nebunii, mă rog, ca pescarii! În sfârșit, după un marș obositor mai ales din cauza multelor haine de pe mine, văd Frățileștiul! “A
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
Scoala în chivotul sfinției Tale Casa Domnului nu va mai fi jale „Făclia unsului meu izvoarele“ PSALMUL 132 Iată acum ce este bun și frumos Decât a trăi frații împreună Roadele muncii în casă se-adună Sufletele iau vibrații din cosmos Mirul de pe cap coborât pe barbă Pe barba lui Aaron căzut pe umeri Rugile toate nu poți să le numeri Când timpul lovește-n noi ca o bardă Că roua Emanului se pogoară Pe munții Sionului că acolo Porunca Domnul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]