15,033 matches
-
Ioanei e Dustin Hoffman! Nu degeaba presa franceză l-a gratulat pe Besson cu un ironic "Luc americanul face filme franțuzești !" Și nu degeaba verdictul premiilor Césars a fost pe cît de nemilos pe atît de corect: un César pentru costume și un César pentru sunet ! Atît și nimic mai mult. Și totuși! Ține de performanța regizorală modul în care Besson reușește să combine scenele de masă (admirabil filmate și montate), răspunzînd gustului declarat pentru spectacolul de reconstituire istorică, cu momentele
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
nu puține. Și, totuși, teatrul nu o face. Teatrul Național "I.L. Caragiale" București: O zi din viața lui Robinson Crusoe de Dan Cojocaru. Versiunea scenică: Ovidiu Moldovan. Regia: Vlad Stănescu. Muzica: Dorina Crișan Rusu. Decorurile: Ioana Creangă. Coregrafia: Roxana Colceag. Costumele: Adelina Pater. Distribuția: Alexandru Georgescu, Ovidiu Moldovan.
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
despre care un cronicar american spunea că ar fi putut deveni un nou Macaulay Culkin, de n-ar fi avut aspirații mai înalte. Pereții chiliei lui sunt tapetați cu postere (dintr-unul ne face cu ochiul însuși Hagi!), iar sub costumul grena-oranj ("aceeași modă, de 2500 de ani") poartă un tricou galben-albastru, inscripționat cu numărul și numele lui Ronaldo. Urmarea e lesne de anticipat, dar momentele comice sînt cu atît mai reușite cu cît toți actorii sînt neprofesioniști. Așadar: eroii vor
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
ce vorbesc despre istoria mitului. Ele, imaginile ecvestre se însuflețesc, capătă "carne" pe scenă, devin personajele ce vor interpreta istorioare halucinante. Este refăcut un drum al istoriei umanității din perspectiva Marchizului de Sade, un drum ce pleacă din zilele noastre (costumele marchează această derulare imensă a ghemului cronologiei) spre Renaștere, epoca luminilor, medievală pînă la vechii romani ce se scaldă ritualic în termele lor. Un moment de mare forță teatrală în care cuvîntul, mimica, expresia, gestul, costumul, muzica se susțin și
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
pleacă din zilele noastre (costumele marchează această derulare imensă a ghemului cronologiei) spre Renaștere, epoca luminilor, medievală pînă la vechii romani ce se scaldă ritualic în termele lor. Un moment de mare forță teatrală în care cuvîntul, mimica, expresia, gestul, costumul, muzica se susțin și se potențează deopotrivă este acela în care toți cei șapte îmbracă costumul lui Polichinelle transformîndu-se în șapte marionete ce simulează, după paravanul tradițional, un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se încarcă de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
medievală pînă la vechii romani ce se scaldă ritualic în termele lor. Un moment de mare forță teatrală în care cuvîntul, mimica, expresia, gestul, costumul, muzica se susțin și se potențează deopotrivă este acela în care toți cei șapte îmbracă costumul lui Polichinelle transformîndu-se în șapte marionete ce simulează, după paravanul tradițional, un act sexual. Secretul lor? Secretul Marchizului! Atmosfera de pe scenă se încarcă de un soi de transă pe care o traversează personajele. Grota poate fi un salon straniu de
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
mama?" Gângavi și pleșcari, șmecheri cu pompă și nesimțiți cu rictus lombrosian, ei debordează de vitalitate doar când reporterii le plantează sub nas un microfon sau când lumina îmbătătoare a camerelor de televiziune le baleiază orgoliile inepte de mahalagii. Sub costumele excelent croite colcăie mitocănii multiseculare. Băgați până-n gât în afaceri murdare, traversează morocănos drumul de la piscină la jeepul de lux și de la restaurantul cinci stele la apartamentul cochet al amantei, plutind la ani lumină depărtare de problemele unei populații care
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
Naratorul (Edward Norton, cu figura lui de nevrotic timid) e un slujbaș al zilelor noastre, plantat în fața unui computer; un sclav cu guler alb; un individ cu un apartament pus la punct ("Apartamentul e viața mea!"), cu canapele Ikea, cu costume Armani, cu echipamente stereo de ultimă generație ș.a.m.d. Dar existența lui, oricît de high-tech, e lipsită de SENS. Viața se reduce la un ritual detestabil, trăit într-o amară letargie (nici treaz, nici adormit, nici real, nici ireal
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
bărbat pozitiv și lipsit de orice imaginație, amorezat de o intelectuală toată ziua cu nasul în cărți: "- Iar cu cartea-n mînă!... Da' mai dă-le naibii de cărți, fă copii, croșetează!" * Portretul unui dramaturg pueril, de ocazie. "Avea un costum gri, nasturi la haină înveliți, îmbrăcați în cîrpă, pantofi scîlciați, tot gri, cu găuri, împletiți, vorbea repede sugîndu-și măselele din cînd în cînd în pauzele dese și la întîlniri îl pupa vesel și afectuos pe orișicine. La despărțire, cei rămași
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17323_a_18648]
-
este fascinat de această scenă. Dacă ar fi după el, toate spectacolele le-ar monta numai aici. Așadar, tînăra debutantă Ada Lupu și-a ales cu precizie totul: locul, piesa, distribuția, scenografii, coregraful - nume de primă linie a teatrului românesc. Costumele sînt făcute de Doina Levintza, decorul îi aparține lui Vittorio Holtier iar coregrafia lui Răzvan Mazilu. În rolurile principale: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache. Povestea este fascinantă, zguduitoare și incredibilă, în același timp. Un diplomat francez - Gallimard
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
20 de ani fără să reușească să găsească răspunsul la această întrebare. Spectacolul se bucură de prezența unor importanți oameni de teatru - Levintza, Holtier - și asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec, plecînd de la culorile și materialele costumelor, pînă la decorul multifuncțional și la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic și mai puțin emoțional. Florin Zamfirescu merge mult mai tare pe povestea de iubire în sine, accentuînd inocența în fața
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
interpretarea" regizorală. Oricum, debutul Adei Lupu este interesant, se simte influența lui Hausvater pe lîngă care a ucenicit. Așteptăm să vedem cum va evolua. Teatrul Odeon: M... Butterfly de D.H. Hwang. Traducere: Ada Lupu. Regia: Ada Lupu. Decor: Vittorio Holtier. Costume: Doina Levintza. Coregrafia: Răzvan Mazilu. Distribuția: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache, Dan Bădărău, Elvira Deatcu, Constantin Cojocaru.
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
neatentă, sau doar jucăușă, le-a deșertat laolaltă. Astfel încît codașul Dudley, care merge la o școală obișnuită, și tocilara Hermione, premianta de la academia de magicieni, trăiesc de fapt pe același pămînt. Vrăjitori înveșmîntați în mantii colorate și bărbați în costum și cu servietă pășesc pe aceleași străzi; bufnițe-postași, profesoare deghizate în pisici și cucoane certărețe trec zilnic una pe lîngă cealaltă. Dacă nu bagi bine de seamă, te poți nimeri în trenul care duce la Hogwarts, școala de scamatorii, în loc să
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
scaunul victoriei sau al neputinței sau, cu alte cuvinte, tronul lui Richard al III-lea; elemente ale vieții intime care sînt "însuflețite" de amintiri. Și funcționează impecabil, fiind mereu "mînuit" de tot felul de sfori, ca în teatrul de păpuși. Costumele sînt semnate Janine, coregrafia - Roxana Colceag, iar muzica pune în valoare stilul inconfundabil - atunci cînd este vorba de muzică de scenă - al lui Nicu Alifantis. Avem, una peste alta, cam toate datele, clare de la început, care să asigure un succes
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
combină intrarea rușilor în Focșani (barbarii ziși, nostim, "calmuci", aflați la p. 199 de ce), cu Cambodgia lui Pol Pot, cu Danaidele, cu "Sahia" în care operatorii "de încredere", care îi filmau pe tovarăși, erau echipați, anual, de C.C. cu două costume noi din stofă englezească! (p. 146), cu "contrarevoluția" de la Budapesta, cu întrebările geniale ale unei fetițe (p. 81: " Unde se duc anii care au trecut? Unde stă sunetul tobei cînd nu bate nimeni în ea?") - totul cu un ton plin
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
Manevra presupune o cunoaștere fără cusur a fiecărui rol, de vreme ce indicațiile șefului de orchestră nu pot fi surprinse decât pe micul ecran al unui televizor. Se joacă amănunt cu amănunt, episod cu episod. Decorul: două bănci roșii, un covor negru. Costumele: bărbații în alb (Don Giovanni poartă și pantofi albi ceea ce...), femeile în negru. Simbolul dualității contrastante. Două fulare. Unul roșu, schimbul viață-moarte între Seducătorul ucigaș care îl smulge Comandorului răpus, și îl pierde la sfârșit, când acesta îl duce în
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
scenariu (consemnat de veteranul William Goldman) care, de astă-dată, nu trage ferm linia între Minciună și Adevăr, West reușește acolo unde Ridley Scott dădea greș, cu G.I. Jane: un acid comentariu asupra poziției femeii în armată, turnat sub forma unei "costume drama" contemporane care proiectează Instituția militară într-un arhaism demn de Evul mediu. Nu e de mirare că Departamentul Național al Apărării a refuzat orice colaborare cu realizatorii. E exact ceea ce ar fi trebuit să facă Anthony Hopkins atunci cînd
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
va afunda până-n gât în gloduri, clise, putreziciuni, respingătoare cangrene sociale și scabroase descompuneri morale. Am mari dubii că spilcuiții funcționari cu cotiere Armani și abacuri Versace ai d-lui Isărescu vor fi dispuși să-și pună la bătaie superbele costume pariziene luându-se la trântă cu monștrii duhnind a stârv ai corupției, minciunii, infracționalității și crimei. De altfel, poza de inși enigmatici pe care o propun românilor, ca și cum n-ar veni la un serviciu plătit din buzunarul public, ci la
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
privințe, îndrăznețe) și apelînd totodată la o bibliografie contemporană vastă, compusă din cercetări în domeniul studiilor culturale, antropologiei, psihologiei, ori filozofiei. Situația cu pricina este următoarea: practică unora dintre femeile europene a ultimelor decenii de a face plajă într-un costum de baie sumar, din care lipsește o piesă socotita de altii foarte importantă, sutienul. Precizez că e vorba de femeile europene, evident venind din anumite țări europene, desi Kaufmann nu o face. Studiul lui e aplicat însă exclusiv pe eșantioane
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
în care este acceptată invenția socială, cum o numește Kaufmann, a soarelui și a bronzării, ca normă de frumusețe. De îndată ce a fi bronzata echivalează cu a fi frumoasă și dezirabila, iar soarelui i se descoperă tot felul de resurse binefăcătoare, costumul de plajă se simplifica și reduce semnificativ, de la vesmintele grele de lină ale înotătoarei de la sfîrșitul secolului trecut pînă la, firește parcurgînd cîteva etape, monokini-ul actual. Bronzarea că ideal de frumusețe nu dispare, susține Kaufmann, nici macar după ce se descoperă acțiunea
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
nici nu-mi mai pese de calendar! Să dau, mental, îndărăt filele lui, cu sute, cu mii de zile, să mă întorc la data cînd Călinescu era sărbătorit la împlinirea a 65 de ani. Venise sub cupola Academiei într-un costum albastru lucitor, poate din lustrina. Cînd se aprindeau reflectoarele operatorilor de film, însuși părul lui capătă scînteieri în nuanțe asemănătoare. N-ar fi fost de mirare să-i fi pus Alice Vera, incomparabila, ceva mîna de creion chimic, la limpezire
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
un "chewing gum" sârbesc, de-o savoare incomparabila, daca ne gândim la ceea ce oferea piața românească -, sau delicioasele Euro-krem. N-am să uit nici că tot "de la sârbi" mi-am cumpărat, în 1967, într-o piață din Arad, primul meu costum de blue-jeans. Și nici că, ani în șir, am purtat cămăși introduse în România prin contrabandă cu vecinii de pește Dunăre. Și tot de la ei veneau și "rolling"-urile de material plastic, viu colorate, ce ne făceau să ne simțim
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
de mare rafinament și cultură teatrală, Malou Iosif. Un lucru este limpede: Dan Puric și-a luat destinul în propriile mîini. După Toujour l^amour, un spectacol superb în două personaje cu o scenografie discretă a Lilianei Cenean, a urmat Costumele, premieră recentă a Teatrului Nottara, după scenariul și în regia lui Dan Puric. Ideea are cîțiva ani și a existat și o eboșa, să-i spunem, prezentată în cadrul Întîlnirilor școlilor și academiilor de teatru de la Tîrgoviște: un fel de parada
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
recentă a Teatrului Nottara, după scenariul și în regia lui Dan Puric. Ideea are cîțiva ani și a existat și o eboșa, să-i spunem, prezentată în cadrul Întîlnirilor școlilor și academiilor de teatru de la Tîrgoviște: un fel de parada a costumelor aparținînd scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Sigur că aceste costume erau menținute în spațiul teatral, nefiind aduse la rampă, pur și simplu, de manechine fără zîmbet profesionist. Preluînd ideea de atunci, Puric a realizat un spectacol, o comedie muzicală
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
Puric. Ideea are cîțiva ani și a existat și o eboșa, să-i spunem, prezentată în cadrul Întîlnirilor școlilor și academiilor de teatru de la Tîrgoviște: un fel de parada a costumelor aparținînd scenografilor Irina Solomon și Dragoș Buhagiar. Sigur că aceste costume erau menținute în spațiul teatral, nefiind aduse la rampă, pur și simplu, de manechine fără zîmbet profesionist. Preluînd ideea de atunci, Puric a realizat un spectacol, o comedie muzicală susținută de corp, în care se întîlnesc improviatia, pantomima, elemente ale
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]