8,430 matches
-
poți să-i bagi aer în sânge, iar bula se duce drept la inimă. Nash e un om masiv. Un tip mare, cu o haină groasă peste uniforma albă; când ajung, e la bar, încălțat cu adidași albi. Stă cu coatele pe bar și mănâncă un un sendviș cu friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acum. Femeia de la radio îi spune curvei să nu mai plângă. Acesta este Fratele cel Mare, care cântă, dansează și te îndoapă, pentru ca mintea să nu-ți flămânzească niciodată într-atât încât să-nceapă să gândească. Mona Sabbat își așază coatele pe birou și-și ține sendvișul în mâini, aplecându-se spre radio. Sună telefonul și răspunde, zicând: — Agenția imobiliară Helen Boyle. Întotdeauna casa potrivită... Îmi pare rău, Stridie, zice, ascult emisiunea cu doamna doctor Sara. Ne vedem la ritual, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
detaliile ar fi următoarele: părul îi e zbârlit și arată ca un pin lovit de trăsnet, blond, cu vârfurile despicate, sculat în toate părțile. Are un corp tânăr, cu membre care par segmentate - musculoase, dar subțiri la încheieturi, la genunchi, coate și talie. Helen îi întinde mâna și Stridie o apucă, zicând: — Inel cu peridot... Stă în picioare, gol și tânăr, și ridică mâna lui Helen până în dreptul feței. Stă în picioare, bronzat și musculos, și-și plimbă privirea de la inel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mi-ar plăcea să fiu bioenergetician! Doar să-i ating pe oameni, și ei să se vindece. Helen îmi spune că putem să transformăm lumea într-un paradis, zice, citind eticheta. Stau în pat, întins pe jumătate, proptindu-mă în coate, și zic că Helen ucide pentru o tiară de diamante. Așa mântuiește ea lumea. Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
speriat și-și scutură coarnele. Gheorghe, Gheorghe, nalt cît bradu' rîdea mama lui, mărunțică de nu se vedea de după tufele de trandafiri, pe lîngă care venea în fugă de la bucătărie și se repezea să mîngîie vaca pe burtă, dînd un cot șăgalnic bărbatului prost cît gardu' completa ea, și vorbele astea, spuse rîzînd, cu acea inflexiune caldă, muiau întotdeauna furia bărbatului, care se ducea să-și vadă de treabă în altă parte. Răspunde-mi! -strigă isteric Radu, înfigîndu-și degetele în părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează șoseaua, trăgînd pe dreapta în parcarea făcută de cotul șoselei, chiar lîngă prăpastia de dincolo de parapetul din tablă ondulată, un loc blestemat, cu multe accidente. Țăranul sare din scaun și-și scoate căciula, cu care face semne mașinii. Noroc, nea Neculai! strigă șoferul către bătrînul Vlădeanu, coborînd în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-au cuibărit în brațele părinților, Dorin stă cu bărbia pe pumnii puși unul peste altul pe genunchi și privește în gol, Mircea Emil doarme de-a binelea sub pălăriuța lui mototolită, Letiția s-a îndoit de mijloc sprijinindu-și coatele pe genunchii goi, iar studenta, nemulțumită că șoferul nu aprinde măcar un bec, să mai poată învăța, și-a băgat caietele în trăistuță, încercînd să moțăie și ea, stînjenită de Lazăr, singurul care se agită tot timpul, pufnind nervos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facă pe ea, apoi, cînd o culcam din nou, ridica un obraz să i-l sărut... Alteori se trezea și, marea ei plăcere, să mă prindă de gulerul puloverului ori al cămășii și să-și bage mînuțele mici, pînă la coate în sînul meu, sperînd să găsească ceva acolo, ori poate numai de plăcere! Chiar de vrei s-o înțelegi, aruncă Săteanu o privire spre Mihai n-ai să poți pînă n-o simți; asta nu se învață, nu se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a spălat farfuria și a pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă o jumătate de pahar. Mie nu-mi torni? întreabă Letiția încet, cînd Pavel s-a depărtat, lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cu Paula aș face o pereche grozavă gîndește, impunîndu-și controlul asupra gîndurilor. Eu înalt, ea înaltă, frumoasă..." Dar, de după tufele mici, de trandafir, parcă o și vede pe mama lui, mititică, toată plină de zîmbet, venind în grabă, dînd un cot soțului, rîzîndu-i cu acel "Gheorghe-Gheorghe, nalt cît bradu' ", spus mai mult în șoaptă, la fel cum tot în șoaptă îi vorbea și-n nopțile de iarnă cînd el, copil, nu reușea să adoarmă decît foarte tîrziu. "Mi-e teamă Radule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-a-mi continua, anul următor, studiile spune Lazăr, făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt adînc în gîndurile ce-l frămîntă: "...tînăr, sincer..." și-l sîcîie provocarea crescîndă a fostului discipol. "Ce ușor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude fîlfiind prin aer, aterizînd la capătul patului, între pernă și perete. Deasupra coatelor simte cum tînărul i-a cuprins brațele, apoi, strîngînd-o, o apropie. Își zice că trebuie să reacționeze în vreun fel, să se elibereze, să protesteze, eventual să țipe, dar nu-și poate crede că e adevărat, că Mihai a îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Maria spontan, reținîndu-i mîna. Simțindu-și degetele strînse cu putere, Mihai insistă: Totuși... Nu. Nu acum. Poate mai tîrziu... Strînsoarea se slăbește, apoi, toată palma femeii lunecă pe brațul lui Mihai, oprindu-și degetele lungi, desfăcute puțin, mai sus de cot, cuprinzîndu-l. Cu mîna liberă, Mihai atinge obrazul femeii, apoi, de pe obraz, vîrful degetelor lunecă pe gît, oprindu-se la primul nasture al bluzei. Te rog!... șoptește Maria pierdută, închizînd ochii, prăbușită pe spate în fotoliu, cu obrazul în sus, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luminii și cu aceeași zbatere nebună a viscolului de afară. Apoi, brațul atins de degetele lui Mihai, aduce imaginea brațului puternic, scuturat cu ură, în holul Universității, să se elibereze, lăsînd-o pradă deznădejdii: Nuu! țipă scurt Maria, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că pipița îl vrea pe chelner. Pavel iese și începe să-1 caute pe Ovidiu. Îl găsește sus în dormitor, întins pe pat, cu porția de carne pe noptieră, neatinsă. Ești un prost! se înfurie Pavel, trăgîndu-și în sus, pînă peste coate, mînecile puloverului, cînd află ce i-a spus fata. Eu, în locul tău, îi dădeam una... Și dacă, totuși, rămîne gravidă? întreabă Ovidiu. Nu-ți dai seama ce iese? Trebuie să găsim o soluție. Fă-i vînt în iaz, naibii rîde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sumară în revistă, i-a reținut atenția, trimițîndu-l cu gîndul la Maria Săteanu. "Ce întîmplare! clatină Mihai din cap, amintindu-și țipătul Mariei și, mai ales, modul în care s-a prăbușit, parcă topindu-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
va putea obliga să faci petrecerea la noi. Iar pentru că tăticu' nu mai are timp, acum, cu întroienirea asta, să-și găsească alt dramaturg, va face o petrecere pur și simplu, nicidecum legată de Ora solstițiului. Mihai a rămas cu coatele pe masă, cu privirea adîncită în farfurie și cu vîrful degetelor împreunate, ca la rugăciune, sprijinind buza de jos în ele. Parcă ți-am cerut scuze pentru ieșirea mea de dimineață murmură el. Da, le-am acceptat. Asta nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și Muraru aseară ce om deștept! -, să fie permanent în mijlocul producției, precum ciobanul între oi, să stea și să viseze; nici măcar la o viitoare posibilă "Mioriță", ci doar așa, că trebuie. Deștept Muraru ăsta: în cîțiva ani voi cunoaște fiecare cot al conductelor, fiecare ventil, cîte pete de igrasie sînt în colțurile vestiarelor, de cîte ori a fost secția nemăturată la inspecția șefilor, dar nu voi ști o iotă din ce s-a descoperit, ce progrese s-au mai făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putere brațele în jurul gîtului, dar bărbatul, transpirat tot, cade cu obrazul între sînii ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toate zice Lazăr luînd o carte -, am făcut așa: am tras brățara ceasului chiar lîngă palmă, brățară anume modificată, că am și talent tehnic; dacă-i zece, îl sprijin pe această margine; valetul dincoace, asul, dama, popa... Dau nervos un cot obiectelor de lîngă brațul stîng, se închide puțin brățara și gata. Un zece! șoptește Lazăr a lehamite și trage din pachet un zece, cu o asemenea mișcare, încît partenerul poate jura că a fost cartea de la bază. Profesorul stă prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bună spune țăranul nevestei. Da, scheaună urît confirmă țăranca. Îți amintești?, și-n vara lui '40, cîinele nostru, care era legat sub șură... Noi amîndoi dormeam afară, în coșul căruței, mai ții minte? Bătrîn și fără minte! dă țăranca un cot soțului. Numai la prostii ți-i gîndul... Dinspre bucătărie se aud bătăi într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe scaun ori pe canapea. Cînd se simte dezbrăcat complet, lăsat o clipă din încleștarea sărutului, Mihai își simte genunchii primiți între ai femeii, printr-un gest de invitație plină de curtuoazia născută din dorință. Ostenit, Mihai se sprijină pe coate și caută să întîlnească ochii femeii de sub el: au o privire limpede și clară, stînd într-o așteptare încordată. Gura ei senzuală, cu buzele umede, lăsate intredeschise, răsuflă greu, ca după un efort. Pieptul i se ridică și coboară, atingîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
exacte... -Nu, Maria, cunosc prea puțin despre subiectul acesta. Dar am să mă documentez și-am să-ți spun... S-o crezi tu că te mai las să te apropii de mine! i-o taie Maria, ridicată deja într-un cot, pe care și-l sprijină pe pieptul lui Mihai, spre care se apleacă și-l mai sărută o dată: Cea mai minunată pernă pe care am pus vreodată capul. Poate fi a ta pentru totdeauna... Prostule... îi lovește palma femeii obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
forță, nesigur pe el. Se convinsese și ea că acele trei mișcări neașteptate fuseseră doar o întâmplare. 2 URCATUL LA BORD Dan numea sexul „urcat la bord“. Luase expresia de la un neamț cu obrajii ca merele roșii, cu care muncise cot la cot la scos cartofi pe un câmp din estul Angliei, într-o vară scurtă și ploioasă. Acum, când își voia scurta clipă de ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe el. Se convinsese și ea că acele trei mișcări neașteptate fuseseră doar o întâmplare. 2 URCATUL LA BORD Dan numea sexul „urcat la bord“. Luase expresia de la un neamț cu obrajii ca merele roșii, cu care muncise cot la cot la scos cartofi pe un câmp din estul Angliei, într-o vară scurtă și ploioasă. Acum, când își voia scurta clipă de ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii unei curse maritale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]