1,399 matches
-
jucând în jurul unor fete sănătoase, îmbrăcate pe jumătate ca la țară, rMnd cu toți dinții și veselindu-se că era ziua lor de sărbătoare. Lina le simți privirile curioase și se lipi de umărul puternic al lui Stere. Birja o cotise spre mahalaua ceferiștilor. Vecinii toți, în păr, la poartă. Se auzeau lăutarii cântând marșul de bun venit. Aglaia chiuia în curte: -Zi, mă! Zi! Așa! Așa! Caii se opriră. Mulțimea se îngloti spre trăsură, să-i vadă. Când să coboare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii! îndemna iepele vizitiul somnoros. De aici se vedea câmpul acoperit de curți până la Tarapana. Cuțarida rămăsese între aceste două șei bătute, golașă și rară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în tinicheaua ei o lumină ruginită, ștearsă și se prăvălea, prăvălea... Gheorghe se ridică. - Hai, mai avem. Paraschiv își dezmorți picioarele și luă pachetul. - Dă să mai duc și eu. Drumul se scurta pe la ulucile Dudeștiului. Trecură pe sub felinare și cotiră de-a dreptul prin câmp. Bătrânul vorbea îndîrjit: - Avem meserie frumoasă, ascultă-mă pe mine. Dar tot o să te lemetești și tu de ea. Cine crezi că i-a-nvățat p-ăștia să fure, pe Florea al tău, pe Bozoncea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el, se prefigurează mai bine o apropiere de lucruri, o formă particulară a sensibilității poetice. Întîiul cînt (Ionienele) Începe cu descrierea unui apus Însîngerat În valurile albe ale mării. Descriere fără strălucire, salvată de un singur vers. Un vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același cînt, spre sfîrșit, dăm peste un mic imn al mării, construit șt acesta din multe locuri poetice comune, Însă strigătele de admirație par mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și a crengilor sleite de ani, fie din cauza trunchiurilor retezate, fie din cauza salturilor lipsite de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru, că rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și mâinile goale. Dincolo de ceața subțire, copiii mergeau înainte, chiuind. Doar Luca privi, pentru o clipă, înapoi, de parcă, între cele două lumi, părea nehotărât spre care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șampanie, Vinuri fine, Conserve străine și române, Coloniale, Fructe exotice etc. Înșirarea mărfurilor constituia un fel de vignetă-broderie, ce cobora pe laturile hârtiei, dîndu-i aspect de bancnotă. Scrisoarea, bătută și ea la mașină, cuprindea următoarele: "D-lui Tudor Ioanide Str. Cotești nr. 35 (Polonă) Avem onoarea a vă aduce la cunoștință că puteți ridica oricând salariul dumneavoastră la Sucursala nr. 4, unde ați fost repartizat. Cu deosebită stimă" Urma ștampila și o iscălitură neciteață, cu creion chimic. După ce parcurse aceste două
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fiul arhitectului Ioanide să facă puțină practică într-o prăvălie de cafea și smochine. Față de absurditatea hârtiei, Ioanide simți capul huruindu-l în ciuda iritației, nu-i scăpă și alt amănunt. Scrisoarea era adresată nu la locuința lui, ci în strada Cotești, o stradelă pe lângă biserica uniților din strada Polonă. Ce e acolo? Deocamdată, arhitectul își notă această adresă, apoi, după oarecare codire, depuse la loc hârtiile așa cum le găsise și încuie sertarul la loc, luând cheia falsă. În chiar acea zi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asupra situației. Fratele de la Cluj al lui Conțescu fusese numit secretar general la un minister. Ioanide rugase tot pe Butoiescu să caute discret adresa lui Tudorel de pe scrisoarea de la sucursala firmei Manigomian. Rezultatul fu surprinzător. Pe stradela cu căsuțe modeste, Cotești, nu exista numărul 35, prin urmare adresa era fictivă. Arhitectul își aducea aminte că plicul în care se afla hârtia avea en-tête, însă nici o altă indicație Bietul Ioanide de adresă și nici timbre poștale, prin urmare Tudorel primise scrisoarea în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o uniformă militară, nu-i mai erau la îndemînă. Îmbrăcat militar ar fi putut să scape mult mai ușor de urmărire. După observațiile lui Tudorel, care asista în permanență pe Gavrilcea și aștepta în câte un loc dinainte fixat, intrarea Cotești, intrările vecine și chiar o casă de peste drum, unde apartamentul din față, de la parter, aparținea acoperit organizației, erau fățiș blocate. Dispersiunea membrilor din cauza afacerii Bogdan împuținase locurile de refugiu. Un acoperământ se putea spera la Hangerliu sau la una din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să fie șerpii din capul Gorgonei, dacă nu banii?! Ei sunt fermecata baghetă prin care dorințele noastre prind corp. Despre bani, s-ar putea glosa în fel și chip. Cum nam de gănd să alunec pe culoarul economic, o voi coti pe cel al înțelepciunii populare. Filonul acesteia conține destule referiri la subiect: banii sunt ochiul dracului, banii n-au miros, banii n-aduc fericire... E drept că dăm și peste vulpea care, cănd n-ajunge la struguri, spune că sunt
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
a vinului. În ultimii 30 de ani s-au construit în principalele podgorii și centre viticole din țara noastră, combinate viticole de mare capacitate și modern utilate, cum sunt cele de la București, Ploiești, Valea Călugărească, Focșani, Iași, Cotnari, Constanța, Murfatlar, Cotești, Ștefănești-Argeș, Drăgășani, Blaj și altele. Dezvoltarea bazei materiale a fost însoțită de o largă și bogată activitate de cercetare științifică în domeniul vinificației, desfășurată de institutele de învățământ și cercetare. Părăsirea metodelor empirice de vinificație și înlocuirea lor cu o
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
relatarea pățaniilor unui ingenuu și intervenția acestor puteri oculte este sporadică și mai redusă. Elementele devin puncte enigmatice de suspensie doar în final, atunci când tânărul trece iar prin fața conacului, vrea să se uite înapoi după fată, dar ,,a apucat să cotească la dreapta pe după morile bisericii și prispa conacului nu se mai poate vedea’’. Din această povestire lipsește desfășurarea simultană de notații pitorești și de implicații enigmatice, lipsește contrastul dintre desenul fin trasat și subtext, față de cel din povestirea anterioară. Văzut
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
păstrat neschimbat. Extrema răsăriteană a hotarului de nord pornea din Valea Herătăului, unde făcea „cheutoare” cu moșia Trohăneștii (Barcea), și mergea spre apus, în linie relativ dreaptă “traversa terasele și larga luncă a Bârladului, până într-o veche matcă, de unde cotea apoi spre nord, urmând de fapt vechiul curs al Bârladului, numit în hotarnica din 1892 din Bârlăzelul Sec, separând până aici moșia Umbrăreștilor de moșia Trohăneștii a mănăstirii Dancu din Iași. De la Herătău până la apa Bârladului sunt enumerate, în mărturii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de răsărit, hotarul pornește din aceeași Vale a Herătăului, traversează către apus teritoriul până în apa Bârladului, urmând o linie mai puțin dreaptă, separând larga obște a Umbrăreștilor de moșia și satul Blăjerilor, se lasă apoi pe această apă spre sud, cotește iar spre apus și continuă, străbătând lunca, peste gârla Bârloviței și peste Siret, ajunge în Dimaci, separând pe acest traseu obștea Umbrăreștilor de moșiile Sineștii de la est și vest de Siret, încheindu-se, astfel, limita hotarului de sud tot pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe teritoriul umbrăreștean, stau mărturie a acestei realități. În zona noastră, segmentul de drum străvechi se afla cu traseul pe malul stâng, al Siretului și străbătea așezările medievale Sineștii, Țigăneii, Slobozia-Torcești (marginea de vest a satului actual Salcia), Siliștea sudică, cotea de aici spre Movileni-Furceni-Cosmești-Poiana etc.. Că drumul acesta de pe partea vestică a interfluviului Bârlad-Siret, mai ales pe segmentul din teritoriul nostru, a fost intens folosit și în Evul Mediu ne-o demonstrează prezența vetrelor de sat din perioada respectivă, situate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pentru lume în felii Până la fructele maronii de dinlăuntru Chiar în locul Unde globul de bucurie este verde ca otrava Pentru că Președintele și-a secretat greutatea Lumea și Femeia fată Însingurarea Pe ea, Pe sfera Morții Dada Pământul gândește și Sepp cotește Nimic Președintele moare și Dumnezeu însuși decade Exact O grămadă de lux sfânt Vorbesc păsăreasca Vorbesc totul înapoi în globul cel verde Prin botul spintecat al pământului înapoi în zeama fructului Da (râgâie, scuipă, își eliberează vocea tușind și urlă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
14. Constantin Parascan - Ion Creangă Măștile inocenței, viața și opera - "Domnului Marin Dumitru, cu admirație pentru cuvinte, ce face și cum face, foarte bine făcând, în zilele Creangă de la Moara Grecilor" - martie 2004 15. Acad. Prof. Univ. Dr. Valeriu D. Cotea - Omagiul unui mare viticultor și oenolog Prof. Dr. Ing. Avram D. Tudosie - "Scumpe și iubite d-le Prof. dr. Dumitru V. Marin, vă ofer, cu toată smerenia și prietenia, acest portret socio-moral și profesional, spre a Dvs. înnobilare estetică și
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
până la Gr. Vieru, Nichita Stănescu, Adr. Păunescu, Fănuș Neagu, V. Silvestru sau Toma Caragiu, Tamara Buciuceanu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Doina Badea. Meritele prof. dr. ing. Avram D. Tudosie se înscriu în rândul reputaților întemeietori... (Acad. prof. univ. Valeriu D. Cotea) 374 VASILIU, Lucian, n. 8 ianuarie 1954, Puiești, Vaslui. Studii Puiești, Bârlad, Iași. muzeograf apoi director al Muzeului Literaturii Române (Casa Pogor din Iași), coordonator al revistei Dacia Literară; prezent în presa literară cu eseuri, articole, note și comentarii cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și războinica Bradamanta sunt una și aceeași femeie (...). Pana aleargă mânată de aceeași plăcere care te face să alergi pe drumuri. Capitolul pe care-l începi și nu știi încă ce poveste va istorisi este asemenea colțului după care o să cotești ieșind din mănăstire și nu știi dacă-ți va scoate în față un balaur, o ceată de sălbatici, o insulă fermecată, o nouă dragoste". Deși va fi produsul unei literaturi din care postmodernismul, cel puțin la nivel conceptual, absentează, fiind
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cei cu atestate? n.n .); ʺUnii simulează prostia. Alții sunt chiar sinceri” (p.214 216). Cum înțelepciunea a fost văzută de Aristotel drept o manifestare și reflecție a filosofiei legate de problemele vieții, un fel de filosofie a vieții practice și coti diene, iar în aforisme au lucrat mari maeștri ai genului - Cicero, Seneca, La Rochefoucauld, Erasmus, Montaigne, Montesquieu, Pascal, Rousseau, Nietzsche, dar și un G. Ibrăileanu sau Arsene Boca, rămâne ca și cititorul român să se convingă de frumusețea, întinderea și
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cuprinsă în acest volum, încât apariția lucrării « Din opera legislativă a Ministerului de Justiție» constituia pentru dânsul o adevărată pasiune. Voia să arate ce intenții nutrește față de magistratură, ce gânduri are pentru reorganizarea vieții noastre juridice. Căci e l so cotea că în aceste împrejurări nu putem să ne scăpăm din criza î n ca re ne zbatem, decât printrʹo revizuire a concepției morale care domină societatea noastră. Fără remedierea crizei morale, nu este cu putință, refacere economică. Și el atribuia
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
frumusețea orașului sau pentru vreo inimă de prahoveancă, nu pentru "Muzeul Ceasului" și nici pentru "Palatul Culturii", cu cele peste două sute de săli, ci pentru cu totul altceva. Acel "cu totul altceva" îl îndemna să coboare din tren, să o cotească la stânga, la dreapta sau să meargă tot înainte prin cartierele și străzile demult cunoscute, să se oprească într-un anumit loc a cărei imagine imprimată pe retină o purta permanent cu el, să intre fără ezitare pe o poartă în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și duminica după masa de prânz, în apropierea așa-zisului five o clock. Cine dorea să participe la petrecere, trebuia să contribuie cu bani pentru vin și pentru gustările preparate în propria bucătărie. Prefera vinurile mai ieftine, însă îmbuteliate: Fetească, Cotești, Odobești, Panciu. Multe din vinurile preferate de el proveneau tocmai din aceste podgorii, pe lângă care trecea trenul în momentul de față. Atât Bidaru, cât și ceilalți chiriași știau perfect că Nea Laie mai avea și alte proprietăți. Una din ele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din pâini, sergentul Luca, mai mic în grad sau, probabil, el era dejurnă în ziua respectivă, trebuia să cumpere ceva de la birt. Din pragul ușii deschise, acesta întrebă: Două pâini, treizeci de mici și vin... de care vin să cumpăr? Cotești! Trei sticle de Cotești nu mai mult și o singură pâine! a propus unul dintre ei. Și mie îmi place Cotești! ca un ecou la întrebarea de mai sus, spre surprinderea lui Bidaru, se auzi o voce puțin peltică de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai mic în grad sau, probabil, el era dejurnă în ziua respectivă, trebuia să cumpere ceva de la birt. Din pragul ușii deschise, acesta întrebă: Două pâini, treizeci de mici și vin... de care vin să cumpăr? Cotești! Trei sticle de Cotești nu mai mult și o singură pâine! a propus unul dintre ei. Și mie îmi place Cotești! ca un ecou la întrebarea de mai sus, spre surprinderea lui Bidaru, se auzi o voce puțin peltică de ibovnică abia trezită din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]