1,924 matches
-
decretat că poate fi atras un tigru. Șeful vânătorii, el însuși o fostă slugă, cu o mustață care se extinde extravagant în sus, pe fiecare obraz, le arată calea. O albie de râu secată trece pe sub o creastă, la o cotitură se mai găsește încă apă rezonabil de proaspătă. În apropiere, într-un semicerc, au fost postați machan-ii de lemn în copaci. Platformele mari și robuste sunt montate pe crengile de jos, unde se află scaune și paturi. — Nimeni, strigă nababul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură a râului semănând prea mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un mal și echipajul trebuie s-o ridice cu stâlpi lungi, de lemn. O săptămână sau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care purtăm pantofi-platformă, cu talpa foarte înaltă. Calitatea acestora este de a ne face picioarele să pară mai mici, precum cele ale chinezoaicelor. Picioarele încep să mă doară. Trecem prin luminișuri înconjurate de bambuși și copaci mai mari. Cu fiecare cotitură, cărarea devine mai îngustă și treptele mai alunecoase. Eunucul-șef Shim ne zorește, și toate fetele încep să gâfâie. În momentul în care sunt convinsă că am ajuns într-o fundătură, se dezvăluie pe neașteptate o priveliște spectaculoasă. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de sute de ani, sunt peste tot. Frunzele lor coboară până la pământ ca niște draperii verzi. În grădină sunt aranjate pietre mari, frumoase, formând un model plăcut ochiului. Când îmi ridic privirea, între chiparoși văd ascunse pavilioane magnifice. După multe cotituri, îmi pierd simțul orientării. Am trecut cu siguranță de vreo douăzeci de pavilioane înainte ca, în cele din urmă, să fim conduse la unul albastru, sculptat cu flori de prun. Are un acoperiș în formă de melc, incrustat cu plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
catedră și-și reluă, gâfâind, interogatoriul: ce orașe se mai aflau încă pe fluviul acela? Și în orașele acelea ce fel de locuitori mai trăiesc? Să spun. Clopoțelul sunase, dar el continua să mă tortureze. Acolo pe hartă, la marea cotitură a uriașului fluviu, se găsesc niște așezări omenești și niște locuitori. Ce știu despre ele? Degeaba mă uit că a sunat sfîrșitiul orei, până nu spun nu scap... Apoi, deodată, și-a luat catalogul și a ieșit din clasă. M-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă, se legănau de câte o sârmă de altă creangă, mai subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Într-o curbă În unghi drept. Pe Întuneric, mai ales, s-au petrecut destule accidente și au murit oameni. Crucile negre de fier stau și acum mărturie. Șoferii străini de părțile noastre nu cunoșteau șoseaua și se trezeau brusc, după cotitură, că le apare În față fundul pătrat al autobuzului. Cei mai mulți izbuteau să frâneze, dar au fost și destui care și-au boțit mașinile, dacă pe jos era mâzgă făcută de noroiul de pe roțile tractoarelor, polei ori zăpadă. Câțiva nefericiți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
expresie înverșunată. După Yaganase, opinia lui Katsuie despre Hideyoshi trecuse printr-o schimbare. Până atunci, îl considerase pe Hideyoshi inferiorul lui și era de părere că nu fuseseră în relații deosebit de bune. Dar lupta de la Yamazaki reprezentase un punct de cotitură. Acum, numele lui Hideyoshi era rostit în fiecare zi, cu autoritate crescândă, în legătură cu treburile rămase neterminate după moartea lui Nobunaga. Katsuie nu suporta să asiste pasiv la acest fenomen. Iar sentimentele îi erau accentuate de reacția sa față de faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l. 3. Dacă vă va întreba cineva: "Pentru ce faceți lucrul acesta?" să răspundeți: "Domnul are trebuință de el. Și îndată îl va trimite înapoi aici." 4. Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară lîngă o ușă, la cotitura drumului, și l-au dezlegat. 5. Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: "Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul acesta?" 6. Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Și i-au lăsat să plece. 7. Au adus măgărușul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
totuși... trei oameni providențiali au făcut posibilă această uimitoare, nesperată dar necesară schimbare pentru armonie, precum aerul de respirat: e vorba despre președintele american G. Bush, papa Ioan Paul al II-lea și Mihail Gorbaciov care au hotărât această magnifică cotitură a istoriei mondiale contemporane. Președintele Bush senior aștepta întâlnirea cu liderul sovietic la Malta. Înainte de a se întâlni cu președintele american, Gorbaciov a fost primit de Papă la Vatican, au discutat ca oameni înțelepți și responsabili ai lumii. Întâlnirea ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
loc de dughene ce iaste pe Podul Vechiu lângă Arcărie, aproape de besereca armenească”, pe care l-au primit pomană “de la Misailă iuzbașea”... în schimbul unui “loc de prisacă”. --Știu că nu te încurci în răspunsuri. Da’ te-oi prinde eu la cotitură! --Până să mă prinzi, hai la o întâlnire cu Iane Hadâmbul, despre care tocmai am vorbit. Într-un suret găsim: “Zapis din văletul 7187 (1678) octombrie 9, în care scrie Cârste c-au vândut lui Iane Hadâmbul postelnic casele cu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Și unde-i nepricopsitul care m-a purtat prin atâtea locuri necunoscute?” “Sunt aici și îți stau la dispoziție chiar și pentru un duel, amice!” - i-am auzit glasul printre hohote de râs. --Da’ nu te-oi prinde eu la cotitură? Și atunci să te văd, cumetre! “Abia aștept o nouă confruntare cu tine, ciudosule!” Încă bântuit de cele petrecute în vis, am coborât la prietenul meu statornic, izvorul... M-am așezat la gura lui și am început să mă destăinui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mă gândesc la numele străzii și îl întreb pe călugăr: De ce s-o fi chemând ulița pe care ne aflăm Ulița Strâmbă, părinte? Păi află tu că târgoveții s-au gândit bine când au croit ulița asta cu mai multe cotituri. Așa crivățul din miezul iernii n-o să mai pornească hai-hui fără nici o opreliște. Acum o să se împidice ba într-un gard, ba într-o coastă de casă, ba într-un pâlc de pomi, iar la capătul uliții va ajunge cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
iulie 1676 (7184), când le vinde „Molitvei sale popii Ursului, preotului cel domnescu, ce este la biserica măriei sale lui vodă pre Poartă, în Curte”. Ia să te văd, fiule. Despre care biserică e vorba? Păi nu m-ai prins la cotitură, părinte. Am mai vorbit noi despre biserica „de pre Poartă”, cum am mai găsit-o noi scrisă. Este vorba de biserica zidită la 1614 de Ștefan Tomșa. Iaca acum am aflat și cum îl chema pe unul din slujitorii acestei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am vîndut călugărilor de la svînta mănăstire de la Galata den Deal”. Cu alte cuvinte, o afacere cinstită, spre mulțumirea părților, părinte. Parcă mi-am mai limpezit sufletul. Da’ poate îmi spui ceva despre această mănăstire? Știam eu că mă aștepți la cotitură, dar m-am făcut și eu băiat mare și nu mai încurc stânga cu dreapta. Întâi am să-ți spun că au existat trei mănăstiri „Galata”: Galata din Vale - zidire a lui Petru Șchiopu din 1579; Galata din Deal - ridicată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Doamne gândul cel bun, ca să meargă cât mai curând acolo! Eliberarea finală a poporului român Popor român, poți în sfârșit să ridici capul cu mândrie și să zâmbești la soare, fiindcă azi 10 decembrie 2010, poate fi considerată o dată de cotitură în existența ta milenară, dată ce merită a fi înscrisă cu litere de aur în istoria României, data când, iubitul și neobositul nostru cârmaci pe valurile existenței noastre ca popor, inestimabilul fost tovarăș, acum dom’ Președinte al României, Traian Băsescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Jean - Camille Blondel și marea cotitură în politica externă a României (1912 - 1913). Jean Camille Blondel (1853-1935) descendent al unei vechi familii de burghezi francezi, s-a născut în orășelul Vènce de pe malul însorit al Mediteranei. Și-a început cariera diplomatică la vârsta de 25 de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
Nici amintirile, nu, totul fusese altădată, în alt timp. Fusese cindva, luna mai, da, altă vârstă, altădată, demult, ieri. Râsul Irinei. Seara, pe terasa vilei. Mareea lunii. Lungi lungi tăceri, ți se usucă limba de așteptare. Într-o după-amiază, urcând cotitura asfaltată spre oraș... Mâinile înălțate spre umerii bărbatului. Nu uitase întâmplarea, deși trecuseră o mie de ani. O clipăanapoda, acolo, în stradă, unde cotea șoseaua asfaltată spre oraș. Acolo se răsuciseră, brusc, unul spre celălalt. Un fel de stânjenire, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în mintea copiilor. Irina a intrat la Alimentara, l-a rugat s-o aștepte afară. Apoi coborâseră panta. La cotitura unde orașul rămânea în urmă, în chiar locul unde se întâmplase nimicul acela, Tolea se trezise. Se întoarse spre parteneră... stai să duc și eu o pungă, văd că ai două... se întoarse spre Ira, luă punga de plastic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a lunii are altă cadență și spinul ei se înfige adânc, nu-l mai poți scoate. Bine că ai lichidat repede vacanța, profesore, te-ar fi prins luna mai, într-un amurg turmentat de afrodiziace. Ai fi reîntâlnit, acolo, la cotitura șoselei care urcă spre oraș, fata morgana. Urcaseră scara de lemn, ținea în palmă cotul ei mic, gingaș. Amurgul gros, luna crescând în fereastră, graba atingerii, aprinderea și stingerea, instantanee, voltaj prea mare, catastrofic. O secvență romantică, bună pentru farse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din șuruburi, ușile se bălăbăneau, roțile pufneau în obositele anvelope. Piciorul pe scară. Pensionara abia de putea căra atâta amar de lume. Avansa greu, pe drumuri cotite, noroioase. Bătrâna trecu podul, începu să urce, epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
epuizată, șoseaua cu plopi. Aici, la cotitura drumului, la intrarea în oraș, simțea întoarcerea acasă. În primii ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ani de studenție și, apoi, în toate întoarcerile, vehiculul senil, dezmembrat, clătinându-se între plopii suverani, atingea în cele din urmă punctul de cotitură, unde panta creștea brusc, semnalând orașul, regăsirea. Mereu același loc, alte vârste și aceeași vârstă. După cotitură se intercalase, de câțiva ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avea, nu se mai putea convinge că merită să o facă. De aceea, părăsise Ann Arbor și se întorsese la New York, un ratat în vârstă de 28 de ani, fără nici cea mai vagă idee încotro se îndrepta sau ce cotitură avea să ia viața sa. La început, taxiul nu a fost mai mult decât o soluție temporară, o măsură de urgență care să-l ajute să achite chiria până își găsea altceva. A căutat timp de câteva săptămâni, dar toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cea isteață și-a dat imediat seama cu ce avea de-a face. Nu-l simpatizase niciodată pe Harry, dar îl îngăduise de dragul lui Alec, știind că directorul de la Dunkel Frères era cel căruia i se datora în primul rând cotitura pe care o luase cariera soțului ei. Acum însă, că el era mort și Harry se dovedea pus pe rele, Valerie Denton Smith a decis să îl distrugă. Harry a negat totul. Cu șapte lucrări false încuiate în depozitul galeriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]