996 matches
-
De bal e vorba! Unde a auzit ea vorbindu-se de bal? Ce bal? Când frontul s-a dat peste cap și din clipă-n clipă totul se așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
adolescentului miop“... Oh, gata, nu vă speriați, am trecut de moara lui Călifar. N-am să fac aici inventarul tuturor locuințelor literare în care am poposit frenetic trei, patru decenii, deși tare-mi dau ghes la așa ceva drăcușorii ascunși în cotloanele memoriei. Ce voiam, de fapt, era să salut albumul de la MNLR și să le sugerez editorilor o carte echivalentă dedicată mormintelor scriitorilor din Bellu, Sf. Vineri, Străulești ș.a.m.d. Ele de ce să nu-și afle liniștea între coperte? În
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb, s-a afișat în sfârșit, la intrare, ghidul mormintelor de interes public, iar în locul haitelor de câini ai nimănui, care cutreierau ca strigoii flămânzi aleile și cotloanele de taină, avem acum un număr respectabil de paznici patrulând vigilent, de zici, când dai să intri, că pătrunzi într-un obiectiv militar strategic. Întrebat de TVR Cultural unde să vorbim, sâmbătă 8 ianuarie, câteva minute despre actualitatea lui Eminescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de baltă... Și mult se minună vînătorul cînd din copcă se ivi o vidră de o mărime nemaipomenită. Avea înfățișarea mai mult de urs decît de vidră. Din blana sa bogată scăpărau scîntei de aur care luminau cele mai tainice cotloane ale bălții. Trebuia să fie o vidră năzdrăvană, căci ea singură venea în pușca vînătorului. Venea legănîndu-și ușor trupul sprinten și fața îi era blîndă ca a unei mame sau a unei icoane... La apropierea vidrei, fu pătruns de o
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
fără niciun fel de succes. Din păcate, domnia sa și poate și alți intelectuali își imaginează că un partid poate fi făcut de pe Calea Victoriei. Nu, un partid sau o mișcare politică trebuie pornită de jos în sus, nicidecum din cine-știe-ce ce cotloane ale centrului Bucureștiului. Nu are niciun fel de șansă. Sau, de exemplu, poate citi ce a scris Caragiale despre moft. Un moft”, a declarat Hașotti, întrebat ce părere are despre mișcarea civico-politică pe care fostul premier Ungureanu dorește să o
Hașotti: Ungureanu să citească “aflarea în treabă la români”, de Țuțea () [Corola-journal/Journalistic/44615_a_45940]
-
se târâie pe spinare, pe sub cămașă și să-i înfigă în ceafă caninii înveninați. A doua zi, urcând iar pe scară, precaut și palid, băiețelul avea să se liniștească: fiara nu-l pândea să-i sară pe față din cine știe ce cotlon: își refăcuse roata sfâșiată și zăcea din nou în centrul ei, greu ca o bilă de rulment, ghiftuit, emanând putere și frig... Miejii de nucă se iveau din mijlocul sfărâmăturilor cojii lemnoase. Surorile întingeau cu ei în sare și-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi trebuit să aflați de-acum că singura cale adevărată de a pleca din Sat e ca Domnul Dumnezeul nostru să se milostivească de noi toți. Nu e ciudat cum v-ați repezit toți să scormoniți în cele mai mizere cotloane ale minților voastre? Nu e uluitor cum nici unul dintre voi nu s-a gândit, fie și măcar pentru o clipă, că băiatul care s-a născut astăzi ar fi putea fi fiul lui Dumnezeu? Maria le lăsă fetelor timp să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
până să înțeleagă că era atacat. Când realiză însă că războinicul din fața lui căzuse în capcană și apelase primul la violență, din mintea lui se revărsă spre celălalt un imens hohot de râs. Pătrunse cu sălbăticie până în cele mai intime cotloane ale gândurilor celuilalt, departe în ann, imaginîndu-și că mintea adversarului e o livadă de arbori negri în care el intră înarmat cu un ciocan imens cu care sparge fructe negre. Sub loviturile lui năprasnice, coaja întunecată și lucioasă plesnea, lăsând
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
are ceva de ascuns. - E greu de crezut, domnule, că ne putem ascunde ceva unul altuia în timpul contactului telepatic, clătină din cap neîncrezător Leka Hinnedi. - Niciodată să nu subestimezi mintea unei femei. Fiindcă riști să ignori lucruri splendide, ascunse în cotloane în care noi bărbații suntem obișnuiți să nu căutăm niciodată. "Johanssonii mă acuză că vreau să ne retragem, să renunțăm la ceea ce ni s-a oferit. Nimic mai fals. Părerea mea e că nici măcar nu am câștigat ceea ce ni se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival regional de dansuri și tradiții etnice, desfășurat la Galați, unde obținuse primul loc, și de acolo revenise
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
lumina, vor sparge geamurile, vor intra în metroul învăluit în beznă și vor mușca din carnea noastră cu dinții lor ascuțiți. Bineînțeles că e o idee puerilă și prostească. Un film de groază prost. Stăteam în colțul ușii și priveam cotloanele întunecate din stație prin fereastra metroului și, uneori, aveam impresia că văd siluetele înfricoșătoare ale Întunegrilor în umbra coloanelor. Când am auzit știrea despre atacul cu gaz sarin, nu am putut să nu-mi amintesc de Întunegri. Aveam în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu siguranță un prenume franțuzesc. Care? Nu mi-l puteam imagina. -Ai avea un vin roșu care să meargă cu mâncarea? -Trebuie să fie în cramă, dar nu mă pricep defel. Am zărit o sticlă de vin roșu într-un cotlon al bucătăriei. -Și ăsta? -A da. Pesemne că l-a pregătit Olaf. Se apropie ca să citească eticheta. -Clos-vougeot 2003. E bun? -Remarcabil, scoate dopul. Nu-mi venea să cred pe ce ton degajat îi vorbeam. -Cinăm în bucătărie sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mai irezistibilă, cu atât mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am adormit liniștit. p. 75 Patru ore mai târziu, o melodie formată din zece note îmi urla în cap, ivită din Dumnezeu știe ce cotlon al memoriei mele. Buimac, așezat pe pat, recunoscui numărul de telefon pe care-l formase Olaf înainte de a-și da duhul. Și dacă era numărul de la vilă? Aparatul de lângă pat nu avea indicat numărul. Doar nu era să fac cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ziua bună apoi Întrebase: Ce ați mai făcut voi astăzi? Le privea insistent pe gemene. Ce te uiți așa la noi? Noi nu am făcut nimic... Foarte rău că nu faceți nimic, fiecare trebuie să facă curat măcar acolo În cotlonul unde stă, că nu vine nimeni din afară să facă curat după voi dar, de mâncat ce ați mâncat? Mai nimic răspundeau ele Într-un glas, am așteptat să veniți voi cu ceva de mâncare. Dar ouăle vecinilor cine le-
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi pe un amurg roșiatic, o lumină pâlpâind parcă din lămpi cu gaz afumate, ce lăsa impresia că vine din cel mai adânc cotlon al vaselor acelora, ca și când ar fi fost umplute cu lumină și dogoare. Trupurile eroilor, acoperite cu platoșe formate din zale ca niște solzi, purtau coifuri, lănci și scuturi, dar bătrânii sileni erau complet goi, menadele petrecărețe, mai mult dezbrăcate; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără să trebuiască să suporte zdruncinăturile pe drumul de țară, cârpit în fiecare primăvară cu asfalt împănat cu pietre, încât noi aveam senzația că plutim, că eram piloți care-și aplecau capetele mult deasupra „armăturii“ ghidonului. Luam startul dintr-un cotlon din spatele clădirii, unde erau stivuite lăzi cu șpan și cutii de banane, țâșneam după curbă de-a lungul peretelui de beton, ne împingeam mașinăriile de după un colț, din spațiul dintre două hale, descriam un cerc și veneam în picaj la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
micile învârteli. Despre cercetare teatrală nu are sens să mai vorbim; nici nu știu de ce mă apuc să scriu despre așa ceva, că mă enervez instantaneu. Mai bine mă întorc la Paris unde, repet, foșgăiala aceea de tineri ascunși prin toate cotloanele era extraordinar de tonică. Nu știu câți dintre ei au ajuns actori, dar ceea ce făceau acolo era de domeniul teatrului profund, adevărat. Lecoq nu era un adept convins al pantomimei, dar o preda, cel puțin în aspectele care îi erau strict necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mîncaseră înainte lor, sau acum nu-ți mai vine, ți-a trecut mai repede decît ai fi crezut? Tușica se preface că nu aude nimic, se ridică doar pentru cîteva secunde de la locul ei, ca să tragă perdelele de la fereastră, în cotlonul ăsta e mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mama dracului pe toți. Și eu atunci, dom’ Roja, am sărit de la locul meu, i-am făcut semn și lui Tîrnăcop care și-a făcut o cruce scurtă în sîn, și haț, l-am tîrît cum am putut într-un cotlon ferit de gloanțe, ai înnebunit, l-am certat ca să le distrag pe cît posibil atenția celorlalți care începeau să devină suspicioși, deși îmi dădeam și eu seama că are dreptate, tacă-ți gura, am început să-i explic, o să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai deveni mai prudent? Ei pe dracu’! Cine crezi că ar avea tupeu să îți reproșeze că exact în clipele cînd erai așteptat acolo, în primele rînduri, matale ți-ai luat coada între picioare și te-ai pitit prin cine știe ce cotloane și locuri dosnice? Punctul numărul unu de observație, nenicule, bineînțeles că ne-am gîndit la toate, deci și la amănuntul ăsta. Simte că este împins de la spate, aproape luat pe sus, ești pe mîini bune, aude din nou aceleași voci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plac. Își făcuse de râs soția și fiica în public. Devenise ținta batjocurii facile. Nu greșise cu nimic, nu comisese nici o înșelăciune conștientă și nici o greșeală gravă. Putea încă să se apere cu treizeci de ani de cercetare onorabilă, un cotlon mărunt al celui mai de seamă proiect al speciei. Doar că încercarea lui de a populariza această știință luase cumva o întorsătură greșită. Spre surprinderea lui, își dădu seama cum se simțea: murdar, prins cu o infidelitate. Veni septembrie, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile ca niște cocoașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca într un ritual, mișca lopățica pe după brocardurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor din Iali Kiosk, că în Stambul primăvara venise demult, de aceea o fi ieșit de la sultan marele Gin Ali cu firmanul de mazilire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]