1,606 matches
-
îl cunoaște pe Mihail Eminescu, pe atunci revizor școlar la Iași și Vaslui. Poetul descoperă, la o consfătuire a învățătorilor ori la vreun han ieșean, harul nemaipomenit de povestitor al lui Creangă. Devin prieteni pentru totdeauna și petrec la vestita crâșmă cu hrube Bolta Rece ori la alte hanuri ieșene. E cea mai frumoasă amiciție din istoria literaturii române. Eminescu îl determina să scrie și-l introduce în cenaclul Junimii. Citește Soacra cu trei nurori ăpublicată la 1 oct. 1875 în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i tolereze gesturile îndrăznețe; Buliga, un preot dedat consumului de alcool și petrecerilor, care binecuvintează petrecerile întregului grup. Gălăgioasa companie parcurge crâșmele din și de lângă oraș, escapadele lor fiind punctate de gesturi licențioase, flirturi și chiar furturi din prăvălii. Scriitorul menționează în treacăt și o relație a sa cu fiica unui preot, care devine prima sa iubită.Povestirea lui Creangă se concentrează
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
se făceau vizite în șezătorile de femei, unde de regulă se aflau și fete și se repeta ceea ce făcuseră ziua. În zilele declarate sărbători, deci când nu se lucrează, se organiza joc fie în piața din mijlocul satului, fie în fața crâșmei, fie pe luncă. Se aduna aici toată suflarea satului și oamenii se simțeau bine. În seara de Anul nou feciorii ieșeau din nou la joc cu muzicantul lor. De data aceasta li se alăturau și bandele satului și se încingea
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
distracție mare, când tații fetelor umblau pe ulițe, să-și caute portița ca s-o pună la locul ei. în ziua de Bobotează după ce preotul satului sfințea apele râului «la Moară», lumea toată, înainte de a merge acasă se îndrepta spre crâșmă, unde în uliță Ceata feciorilor încingea din nou jocul cu fetele, care și ele erau în drum spre casă. Din cauza gheții și a zăpezii abundente se mai întâmpla ca vreuna din fete în timpul jocului să alunece și să se ducă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-n Cârțișoara Seara, vara-n Cârțișoara O-ntâlnești pe Marioara Cu vreo treabă la fântână Ori cu oala după lapte, Ori cu două mere-n mână Bine coapte, Pentru noapte... Și primarul pe-nserate, Lasă legi și lasă toate Și pe la crâșmă s-abate - Că și el e tot om viu. Și «trebe» să aibă parte De un păhar de rachiu, Ca Ionu lui Zahiu... Iarnă-n Cârțișoară Pe Dealu’ Morii nu-i chip să treci... Copiii și-au făcut poteci... Unii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
știe nici-cum. Trei ore-ncheiate a tot cujetat, Tabacherea toată și-o făcut-o scrum Tot trăgând cu ciudă fum după alt fum. Boii de trei ore rumegă pe hat. De din sus, ia vine Gheorghieș, vecinu’ Care n deal la crâșmă își făcuse plinu’. Privind cu ochi tulburi, cu obrazul supt: - «Tulai tu Ioane, răsturnat-ai caru’ Știe tată-tu? Mânce-te amaru’ ?» - «Bag sama că știe. Doară-i gheghesubt!» Decizie înțeleaptă De azi dimineață cei doi ocoși ai satului, Gheorghe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lor, fără nici-o somație Andrei reușește să-și ducă la ochi arma de care era nedespărțit și să apese pe trăgaci. Încărcătorul lui însă, era gol. Unul din cei mai apropiați ortaci ai săi îi golise arma înainte de a părăsi crâșma, contra acelorași clasici treizeci de arginți, atât cu cât este plătit de regulă un trădător. Nici azi nu e lămurită problema, care a fost acela. Cel mai probabil a fost Ion Murărescu, dar ar fi putut fi și Fulga, sau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care a lucrat ca laborant la Facultatea de Farmacie din București și Milian care a făcut o școală comercială la Viena de unde s-a întors în sat unde a deschis un soi de complex comercial, compus din boltă, măcelărie și crâșmă. Prin anii 1923 Milian Budac în calitatea sa de președinte al Societății Județene de Vânătoare, l-a însoțit pe M.S.Regele Ferdinand I la o vânătoare regală pe Tărâța, de pe Podragul. Ioan, învățătorul, la rândul lui a avut cinci copii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Pe la vatra lor, țăranii ! (selecții din Alexe Mateevici) B baieră ața cu care se strânge gura cămeșii țărănești la gât bainet baionetă bandă fanfară batăr măcar bătaie război, luptă bârdâcai (a) a căuta ceva rătăcit berte cingători la femei birt crâșmă, locandă blid farfurie din pământ blidariu suport pentru vase blehăi, behăi(a) a vorbi într-una, a spune vrute și nevrute blehiu tablă boachtăr paznic de noapte boboanțe bomboane boltaș om de prăvălie boltă prăvălie bordei adăpost săpat în pământ boscorodi a
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fel de fel de mișmașuri cu oamenii adulți din sat, pentru că satul e al lor. Totul, de la praful din ulițe și până sus, în vârful copacilor, le aparține lor, așa ziceam în sinea mea. Casele și vitele, fântâna, micuța gară, crâșma și bătătura unde se încingea dansul, biserica și cimitirul. și mai ales copiii le aparțineau. A ști că aveam părinți însemna că le aparțineam (poate că la fel cum, mai târziu, la maturitate, frica pe care o aveam „mă avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de protecție, pământul se lucra cu dragoste și rost, acum copacii pe care i-am sădit noi sunt tăiați iar lemnul lor nici nu se face venit la bugetul autorităților, pământul rămâne pârloagă, iar celor care își petrec zilele la crâșmă li se dă lunar ajutoare sociale, în loc să mărească pensiile celor care au trudit zi și noapte construind, făcând ceva util. Și eu m-aș fi descurcat greu dacă nu aș fi reușit să intru acum 20 de ani în cămin
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
otrăvurile, și deci cum va mai arăta societatea omenească după noi. Si cât de puternică și viabilă va fi ! Este adevărat, există și Dumnezeu și destin, dar dacă tu ca tânăr, ca om, nu faci nimic, aștepți ajutorul social la crâșmă, cine-ți bagă-n sac când n-ai mai putea nici tu, nici societatea cea darnică și acum iresponsabilă, că vine și acel timp al responsabilității depline ?! Sub titlul dublu ne înșira versurile : Se zguduie pământul, se zguduie credința A
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când se întorcea noaptea de la chefuri, se abătea pe la cotețul moșului. Într-o zi, moș Dumitru a aflat că flăcăul petrece la crâșmă și și-a propus să stea de pândă. Târziu în noapte, când toată lumea obosită de la muncile agricole dormea, tânărul a venit la cotețul moșului. Moș Dumitru a așteptat și când hoțul a dat să plece de la coteț cu o găină
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de unele obligații în bani („banii ajutorniței”). Se arăta că s-au oprit numai 2 lei la 10, ceea ce nu se poate socoti asuprire, și nici spor, urmând ca ei să „cumpănească rînduirea după starea fiiștecăruia, rînduind și pe toate crîșmele”. La 22 februarie 1820, locuitorii din cartierul Răești au adus la cunoștința Isprăvniciei Fălciu nemulțumirea lor pentru unirea, impusă de autorități, cu birnicii din târgul Huși. Vistieria poruncea Isprăvniciei Fălciu a se face cercetări și „a se pune la cale
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
bietului cititor. Dar nici cititorul nu se lasă... Cînd vede o librărie, trece pe partea cealaltă. Cînd vede un perete de cărți se gîndește iute la cutremur și la posibilitatea surpării acestuia, de asta se refugiază în locuri mai sigure, crîșma sau magazinul de fleacuri importante. Lupta e dură și pare a fi pe viață și pe moarte. Autorul vrea să-i plaseze cartea în mînă cititorului, ca pe o grenadă cu cuiul de siguranță scos, cititorul ia grenada și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
înapoi mâna de pe cuțit, dar pânzele cleioase i se înfășurară pe degete precum fâșiile de pe trupul muribunzilor. Icni, se smulse și sări în apele Someșului bolborosind printre reziduurile orașului și cioturi de rădăcini. Poetul local țâșni de pe bancă fredonând: "De la crâșmă am venit... Tra la la ... Din pământ ne naștem În pământ ne vom întoarce... Tra la la" N-a privit cuțitul rămas pe scândura băncii nici Dumnezeu nu se privește-n oglinzi dar amputează cu ele realitatea Eu însă smintit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
oameni, de altfel deștepți, școliți și cu cărți publicate, plâng după satul nostru tradițional, adică după satul scufundat în beznă și glod, cu țărani desculți, analfabeți, bolnavi de pelagră și sifilis, plâng după mizerie, după acea murdărie sordidă, orientală, după crâșma în care cu un pahar îmbătai tot satul, după crâșmarul hoț, „care are marfă proastă / și-o nevastă / ce se ține c-un jandarm”, după foamea și frigul îndurate, ca elevi silitori, prin internate ... Ce-or fi regretând ei la
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
deși fugiseră de pe front, stătuseră ascunși prin bordeie și clăi de fân. Alții, cei mai mulți, care spre sfârșitul războiului, erau cuprinși la premilitari, au fost luați și duși undeva, prin țară, și au tras cu tunul din dotare după muștele din crâșme sau de prin casele de toleranță. Ce legătură au aceștia cu eroii și de ce trebuie să-i plătim? Să avem în vedere că poluarea morală făcută de falșii eroi și patrioți e mai periculoasă decât alte forme de poluare. Hlizind
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
progreseze. Acum, deși satele românești au rămas fără școli, fără dispensare, fără cămine culturale, fără profesori și medici, când se mai numără câțiva bătrâni, nici un apusean nu mai spune nimic de salvarea satelor românești. E destul că în sat sunt crâșme și baruri, discoteci, droguri și cânepă, multă băutură și mai ales infracțiuni, multe infracțiuni, care te înfioară, încât satele au devenit un spațiu al infracționalității, și nimeni nu le salvează. Interesul poartă fesul! Așezarea pe chituci a fostelor țări comuniste
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe care o redau foarte pe scurt. Originea socială: fiu de țăran cu pământ de subzistență; studii: școală profesională, lăcătuș, soția lucra la poștă; începutul: bișnițar prin piețe cu produse străine; începe transformarea: carnet de revoluționar, obține spațiu central pentru crâșmă, pune bazele unui SRL de produs pile, apoi deschide o făbricuță desprinsă din hala în care lucrase ca lăcătuș. Împrumută de la bănci pentru o fabrică de eșarfe de legat organele de control la ochi, apoi deschide o agenție pentru recrutarea
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
căciulă neagră, ascuțită, din blană de miel, care îi dădea un aer de scit, căci sciții purtau, pesemne, căciuli de blană în ierni asemănătoare. Noul venit holbă ochii: un ofițer tânăr, cu poalele vestonului date deoparte, cântând la pian, în crâșma asta, unde frigul se infiltra pe sub ușă, unde soba nu izbutea să încălzească ungherele cele mai ascunse, unde o băltoacă lăsată de încălțămintea clienților nu se uscase încă... Ce de lucruri se mai întâmplă în gara asta pierdută în noapte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sunt mai puțini. Majoritatea dintre ei , respectiv cei care așteptau să-i pună alții la lucru pentru a produce și pentru societate câte ceva, trag mâța de coadă pe la patroni sau pe la firme, temporare, iar când au timp liber, sunt clienții crâșmelor, unde se recrează la câte un pahar și cu țigara-n gură. Cei mai vrednici sunt plecați pe melearuri străine, angajați(slugi) la străini sau chiar la români. Au realizat acolo lucruri care aici păreau imposibile, iar femeile cresc copiii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Zeci de ani, locuitorii din Slobozia, Lunca, Valea Boțului au folosit apelativul „La curte”, indicând curtea boierească, sediul administrativ, centrul puterii locale. La Sterian, La Boteanu, La Curtea Vojniței, La Sofița, La Vasilică, La via popii, La iazul popii, La crâșma lui Cojocaru, La moara lui Berbecaru, La Ulmii lui Stoleru, Pe imaș, Pe cal, La Mănăstire etc. Un caz aparte de substituire a unui toponim (oiconim) cu altul prin intervenția administrației, îl constituie renunțarea la denumirea Lunca pentru satul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unul duce în valea pârâului Berheci, pe la Obârșia, Gloduri Antohești, Oțelești, Tarnița, Lozinca, altul duce pe valea Dunavățului, prin Mărăști, Brad, Fruntești și Filipeni. Sus, pe dealul Glodișoare, era loc de popas, era acolo și o cârciumă cu han, numită „Crâșma lui Scridon”, proprietatea postelnicului Scridonică. Herțanu care stăpânea și o parte din moșia Mărăști, restul fiind a răzeșilor mărășteni. Hanul și crâșma, așezate între păduri, erau deseori prădate de hoți. Veniturile aduse proprietarului erau nesemnificative, fapt care a făcut ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și Filipeni. Sus, pe dealul Glodișoare, era loc de popas, era acolo și o cârciumă cu han, numită „Crâșma lui Scridon”, proprietatea postelnicului Scridonică. Herțanu care stăpânea și o parte din moșia Mărăști, restul fiind a răzeșilor mărășteni. Hanul și crâșma, așezate între păduri, erau deseori prădate de hoți. Veniturile aduse proprietarului erau nesemnificative, fapt care a făcut ca afacerea să fie lichidată, deși pentru popasul călătorilor era un loc cu priință. Acolo, în jurul hanului, și-au găsit loc de popas
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]