1,043 matches
-
Poèmes - Poezii, ed. bilingvă, Târgoviște, 2002 (în colaborare); G. Tutoveanu, Albastru, îngr. Mircea Coloșenco și Sergiu Coloșenco, introd. trad., Bârlad, 2003. Repere bibliografice: Perpessicius, Alte mențiuni, III, 202-206; Constantin Pricop, Etape critice, CL, 1976, 3; Dan Grigorescu, Michelangelo, „Sonete și crâmpeie de sonet”, CNT, 1976, 14; Emil Manu, „Călătorie spre transparență”, RL, 1978, 17; Lit. rom. cont., I, 537; Dan Grigorescu, Florilegiu de poezie franceză, CNT, 1981, 40; Piru, Debuturi, 193-194; Françoise Escoffier, „Lirică franceză modernă” par C. D. Zeletin, „Revue
ZELETIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290732_a_292061]
-
chiar minuscule texte ce ar putea fi numite apoeme, deși nu par a fi apoetice la modul insidios, ca acelea ale lui Henri Pichette, ci ca urmare a stingerii vibrației. Rarele zvâcniri de lirism autentic vor face cu greu concurență crâmpeielor de jurnal prea puțin incitant și abundentelor notații disparate, multe de o fadoare deplină. Expresie a unei stări de spirit proprii întregii generații a războiului, era în firea lucrurilor ca poezia lui S. să facă școală, exercitând o vădită influență
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
sau chiar ca autoanaliză, precum și ca aprofundare științifică. Am vrut să înfățișez, cel puțin deocamdată, dincolo de descrierile în limba de lemn a «cuvântărilor» sau a «presei centrale de Partid» sau chiar a unei literaturi edulcorate ori aservite «realismului socialist», un crâmpei din «viața cotidiană» a unora (mulți!) în cea mai intimă fațetă a ei, în ceea ce nu a fost „public”, a fost poate - șí din orgoliu sau demnitate personală - ascuns privirilor, în conviețuirea cu persoane „impuse”, în propriul cămin - ceva mai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Cântecele lui Iancu, București, 1924; Islaz ieftin, București, 1924; Ber-Căciulă împărat, București, 1928; Corvin, București, 1928; Lumea cealaltă, I, București, 1929; Învietorul de morți, cu ilustrații de A. Jiquidi, București, [1935]; Agerul pământului, București, 1939; Cucurigu!, Moscova, 1943; ed. (Cucurigu! Crâmpei din viața țăranilor), București, 1945; Schițe și nuvele, pref. N. Roman, București, 1954; Lupii, îngr. Ștefan Cristea, pref. Mihai Gafița, București, 1957; Scrieri alese, pref. Mihai Gafița, București, 1959; Vameșul, îngr. și pref. Victor Crăciun, cu o tabletă-prefață de Tudor
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
a doua perioadă director este P.N. Vasiu. Pe lângă știri și informații legate de situația preoțimii ardelene, revista este preocupată să aducă în fața cititorilor momente din istoria vieții religioase a românilor din Transilvania, să evoce personalități istorice, mari figuri ale culturii, crâmpeie de viață religioasă sau monahală și să promoveze literatura cu puternică încărcătură creștină. Se publică astfel articole despre Gh. Lazăr, Emanoil Gojdu, Andrei Șaguna, Miron Românul, Ioan Moga ș.a., semnate de I. Lupaș, Lucian Blaga, Sebastian Stanca, N. Iorga, Gala
RENASTEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
impresia de pastișă, dar în același timp sunt populare, specifice Bucovinei, întocmai cu poeziile și cimiliturile tipărite mai târziu. Același farmec se întâlnește pe alocuri și în textele din Ce-a fost odată (1922), relatând istoria unei familii de clopotari, crâmpeie din viața „celor din urmă lăutari ai Bucovinei”, „cum a fost pe vremuri școala din Pătrăuți pe Suceava” ori călătoria la o biserică a lui Ștefan cel Mare distrusă de austrieci în 1917. Spiritul științific nu i-a lipsit lui
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
poeziei moderne, practică o lirică relativ „naivă”, artizanală, fără enormități, dar și fără sclipire, reușind să apară ca un fel de Panait Cerna întârziat. În mesajul lui se pot desluși o neliniște difuză, aprehensiunea - discret sugerată - a neîmplinirii, a senectuții, crâmpeie de revelații, de vaticinări ori imprecații (câteodată obscur-vindicative), plăcerea contemplației, uneori înfiorări convenționale pe teme istorice, considerații pe teme etice - totul schițat indecis și plat. Câteva caligrafieri intimiste nu sunt lipsite de oarece grație. Dar P. pare dispus să prelucreze
PETRACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288774_a_290103]
-
proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare a psihologiei acestuia, comunicate lacunar. În textul povestirilor, compus din dialoguri și notații fugare, rămâne mereu un crâmpei de enigmă, o provocare la o lectură participativă. De aici, cum s-a observat (Ana Blandiana), o anumită ambiguitate semnificată discret, dar virtual productivă. Uneori textul eșuează în duioșie dulceagă, în romanțiozitate banală, iar preocuparea pentru analiză sufocă narațiunea. Deficitul
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
episoade autobiografice, fie punându-l să îi asculte pe alții, pe Che Andrei în special, consăteanul ce îi este un fel de mentor, fie asumându-și funcția narativă), oameni și locuri, de a descrie medii și peisaje, rezultatul fiind câteva crâmpeie de epopee sociologică. Devenirea protagonistului explicitează sugestia de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică sensului ce îl străbate. Căile pe care oamenii pornesc spre a se realiza în viață duc aproape toate
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
care devine precară, și provoacă o hipersensibilitate vecină cu stările paroxistice: în consecință, omul „încurcă timpurile”, ia cunoștință de singurătatea sa fundamentală. Realitatea se prezintă sub chipul lui Proteu, „cel cu o mie de fețe”, adică un univers de fragmente, crâmpeie, anticipări, avertismente necunoscute, nedescifrate, aparținând zonelor de mister și umbră ale conștiinței. De fapt, povestirile traduc un refuz al lumii de obiecte, al lumii robotizate, corelativ nevoii de evadare într-o altă realitate, vie, umană, ordonată, chiar dacă și aceasta e
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
despre nuvela germană” (Marin Bucur). Un mai mare interes prezintă studiile sale comparatiste asupra unor texte literare și folclorice autohtone, precum și schițele de istorie a literaturii române din Bucovina. SCRIERI: Novalis - teoretician al romantismului, Suceava, 1924; Amintiri despre Ion Grămadă. Crâmpeie din sufletul lui, Cernăuți, 1926; Începuturile nuvelei germane. Premisele istorice - Teoria Goethe-Tieck, Cernăuți, 1928; „Povestea vulpei” de Anton Naum și „Reinecke Fuchs” de Goethe, București, 1932; Agata Bârsescu și Bucovina, București, 1936; Problema nuvelei în literatura germană, Cernăuți, 1937; Istoricul
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
toate tablourile din Europa și nu veți vedea nicăieri o asemenea colecție de scene vii și emoționante, ca aceea din triumfala galerie de la Versailles, unde privitorul își croiește drum printre marile bătălii din istoria Franței, unde fiece sabie pare un crîmpei din aurora boreală și unde regii și împărații înarmați se perindă ca un alai de centauri cu capetele încoronate. Aceste scene de bătălie pe mare ale lui Garnery ar fi vrednice să figureze într-o asemenea galerie. Aptitudinea naturală a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în acel climat egal, care nu cunoaște toamna. Literele gravate pe dublon înconjurau trei piscuri andine - unul cu o flacără în creștet, altul cu un turn, iar al treilea cu un cocoș cu pliscul deschis; deasupra acestora se boltea un crîmpei de zodiac, cu obișnuitele-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a soarelui pătrunzînd în punctul de echinox în zodia Cumpenei. Tocmai în fața acestei monede ecuatoriale se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile munților, turnurile și celelalte lucruri mari și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui Satan, nu voia să se prăbușească în iad fără a smulge un crîmpei de cer, pentru a se duce la fund încununat cu acest coif viu. Cîteva păsări mai mici zburară, cîrîind, deasupra hăului care încă nu se închisese; un val de spumă tulbure se mai prelinse pereții hăului căscat, apoi totul se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
îți dai seama că autorul a atins toate problemele ce se pun îndeobște în legătură cu întreaga viață și operă a lui Gorki, și n-a dezvoltat bineînțeles nimic. Găsești aici de toate ca într-un compendiu de istorie literară: și un crâmpei de biografie, care putea foarte bine lipsi, și o serie întreagă de citate, începând cu cele cunoscute din Lenin și Stalin (despre Gorki). Departe de a ne convinge și cu atât mai departe de a ne instrui, articolul - scris cu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
casa n-avea nevoie de stânca aceea cenușie dinn mijlocul ei? Și dacă, totuși, casa lor nu era o adevărată casă? Conversațiile celor mari, pe care le ținea minte ca pe o simplă cadență, se încarcă de cuvinte. Înțelege, în crâmpeie, cuvintele acelea reținute fără voia lui. Povestea pietrei, a apariției ei, a forței ei... Vorbeau adesea despre ea. Așadar, toate astea n-ar fi trebuit să existe: până și gestul acela al mamei care, seara, fixa o lumânare în crăpătura
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mai apoi de povestirea spusă la căderea nopții, Pavel nu avea să înțeleagă ușor izbucnirea aceea de bucurie. În mintea lui, vorbele lui Marelst păstrau o cadență gravă și densă, în care era cu neputință să introduci fie și un crâmpei de glumă. Apărea în povestirea aceea tatăl lui Marelst, un tânăr ceasornicar din Vitebsk, care ieși într-o zi din prăvălie și trânti de pavaj o pendulă grea, băgată într-o cutie din lemn de acaju, apoi, plângând, începu să
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și melancolice. Dar, foarte curând, gustul tutunului de calitate proastă, care alunga mirosul de sânge și de carne în putrefacție, dădu acestui caiet un sens nou — cel al tăcerii soldaților care, după o luptă, își răsuceau o țigară dintr-un crâmpei de poem. De atunci, calmul acelor minute i se părea infinit mai adevărat decât tot ce se putea spune despre viață sau moarte, în acele strofe rimate... În timp ce vorbea, Marelst ridica din când în când capul, iar lentilele ochelarilor captau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
naratoarei. „Pactul, Katyn, reputația iremediabilă a polonezilor...“, îmi spuneam că, în mod straniu, acest ghiveci monden era un răspuns ocolit la minciunile hipnotizatorilor memoriei... I-am văzut împreună pe cineast și pe intelectual, puțin la o parte de ceilalți. Un crâmpei de frază din conversația lor a răzbătut până la mine, prin vacarmul din jur: „ ...mâine vei avea deja hârtia de la Jean-Luc, iar joi...“ În ghereta paznicului, televizorul clipea, transmițând ultimele minute ale unui meci. În picioare, în pragul ușii, omul avea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Bogza trebuie să ne dea de gândit: se poate scrie un bun reportaj, fără comparații și figuri de stil avântate, fără o structură amplă, fără povești sau personaje anume. Sfânta banalitate poate plictisi ori poate evoca în mod inspirat un crâmpei de viață provincială. Este suficient să avem o idee interesantă (un unghi de atac inedit) și neobosita curiozitate de a descoperi noi și noi amănunte. Peste ani, Cornel Nistorescu va încerca același lucru, publicând un excelent reportaj despre Videle: o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fază, cea a efortului de sincronizare cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
au influențat-o în carieră și, mai ales, ambiția de a răzbate, de a se impune, care nu a fost copleșită de lunga sa boală, sunt punctate prin evenimente esențiale, tratate pe un ton ce oscilează între lirism și ironie. Crâmpeie sugestive din viața câtorva creatori de frumos sunt conturate cu entuziasm și înțelegere. Printre numele celor evocați în amintiri se numără Mateiu I. Caragiale, Th. Pallady, Henri Catargi, Ion Minulescu, Milița Petrașcu, Marcel Iancu, Ion Vinea, K. H. Zambaccian, T.
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în unduiri proustiene, o sensibilă evocare a unor crâmpeie din copilărie. Dar și un eseu, de o rară calitate a introspecției, despre fluidul imprevizibil al memoriei. Pentru C., „totul are un sens”, detectabil, dincolo de ceea ce se vede, prin „intuiția suprarealității”. În „heraldica” de mitice rezonanțe a îngânduratului epistolier, și
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
demnitate pliurile tunicii. Nu e nevoie să-i omori. Nu se lasă înșelat de mărinimia ei aparentă. Cine e nefericitul care a reușit să o întărâte în așa hal? Puțin plauzibil să fie cineva dintre cunoscuți. I-ar fi ajuns crâmpeie de zvonuri la urechi până acum. Își încrețește fruntea, încordat. Nu, răspunsul se află cu siguranță dincolo de viața socială a Curții. — N-are nici un rost să cazi pradă mâniei... Nici n-ar avea de ce. Îl va pune însă pe Ianuarius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]