1,093 matches
-
a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul că îi sunt
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar să dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bine era ca Iliada să nu fi avut loc niciodată. Ceva asemănător are loc între Ahile și Priam către sfârșitul Iliadei. Priam vine la Ahile, noaptea, să răscumpere leșul lui Hector. Bătrânul rege era acum omul supus la cele mai crâncene pătimiri din toată lumea epopeii, iar Ahile era cel care îi ucisese fii după fii și, până la urmă, pe cel mai iubit. Întâlnirea lor ar fi putut să fie, indiferent la ce învoială ar fi ajuns, o întâlnire încruntată și grea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nevăzut, ei tot aleg și stăruie să spere până și ceea ce prevestirile le-ar interzice să nădăjduiască. Iar atunci când Soarta îi constrânge să aleagă doar între o cale sau alta, se simt liberi s-o aleagă, chiar când e mai crâncenă, pe cea hotărâtă de ei în numele unei ierarhii de valori. E cazul lui Ahile. Prin întreaga Iliadă străbate, până la absurd, tensiunea aceasta între predeterminare și libertate. În așa măsură încât zeii se sperie uneori că oamenii, prin puterea și curajul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
poezie a Elenei nu este aceea a iubirii, ci aceea a durerii. Elena străbate Iliada, în lungile ei voaluri albe, ca o penitentă, iar prezența ei pe turnurile Troiei este austeră, nu semeață. Mersul ei împărătesc o poartă printre suferințe crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a fi mamă unui fiu aproape de moarte. Chipul zeiței, tânără mereu de tinerețea nemuririi, se va pleca mereu în amintirea vremilor peste tinerețea fără bătrânețe a grabnic muritorului ei fiu, ținându-l în brațe și mângâindu-i fruntea fierbinte de crâncene patimi, ca o altă maică a durerilor (mater dolorosa). Și știind că, veșnică fiind, veșnică o să-i fie și pătimirea. Ahile, sortit să moară tânăr, a fost sortit să nu moară niciodată, să trăiască mereu, ca durere, în neuitarea veșnică
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Alchimos (un alt om drag lui Ahile, pe care, după moartea lui Patrocles, l-a luat ca scutier) înhamă caii, iar Automedon se urcă în carul de luptă: el îl va seconda pe Ahile de-a lungul întregii zile de crâncene lupte în al cărei amurg Hector va muri. Automedon reapare apoi cu prilejul jocurilor funerare în cinstea lui Patrocles, prilej cu care „acest drag scutier al lui Ahile“ îi aduce lui Ahile platoșa lui Asteropeu, ca să i-o dăruiască lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o parte și de alta a hamului. Și, acum singura oară, vorbește. Îi spune că da, or să-l aducă înapoi nevătămat. Dar că ziua morții lui este aproape. Nu din vreo vină a lor, caii lui, ci din a crâncenei soarte. Și că nevinovați sunt și de moartea lui Patrocles, ucis, prin mâna lui Hector, de însuși Apolon, care, prin mijlocirea unui alt om, îl va omorî și pe el, nu peste multă vreme. Apoi Eriniile, restabilind legea cosmică, îi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
până la înfrângerea armatei aheene, dovedind astfel că, fără el, Agamemnon e neputincios. Fără să-i pese multă vreme nici de grava nelealitate a purtării lui, nici, mai ales, de nenumărații ahei care aveau să moară și chiar au murit în timpul crâncenei ofensive troiene. Iar după moartea lui Patrocles, când reintră în luptă, tocmai la timp ca să-i salveze pe ahei, dar nu în primul rând din pricina asta, actele lui de pe câmpul de bătălie întrec cu mult combativitatea inerentă unui războinic și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Ahile este plină de bucurie văzându-i pe ahei măcelăriți și puși pe fugă.“ Patrocles îi spune, cum am arătat în altă parte, că e un om fără milă, că nu este fiul bunilor părinți, că s-a născut din crâncene valuri și din stânci tot atât de dure ca inima lui. Pasiunile acestui om sunt tot atât de nemăsurate cât și puterea lui. Dacă poezia homerică nu ar vorbi și despre celălalt Ahile, nici nu l-am putea judeca după măsura omenească. Așa, este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ca Briseis să fi murit pe corabia pe care-o aducea din țara ei; ca Patrocles să nu fi murit; ca el, Ahile, cel sortit acelei soarte, să nu se fi născut. Peste acestea toate puterea frumoasă, și vie, și crâncenă care trăiește în Ahile și este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
admonestarea și implorarea lui Patrocles, începe să cedeze, chiar dacă nu de tot: îl trimite pe el. În momentul acesta, Ahile este cuprins pentru o clipă, sub forma unei rugi adresate lui Zeus, de o visare intensă și atroce, de viziunea crâncenei apoteoze a unei prietenii: ei doi, Ahile și Patrocles, doar ei singuri, cucerind Troia, după ce restul războinicilor, troieni și ahei deopotrivă, vor fi pierit în luptă. Nici într-o altă parte sufletul excesiv al lui Ahile nu ajunge atât de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și-și amintește cum odinioară îi făgăduise, zadarnic, lui Menoitios că se va întoarce cu fiul lui biruitor al Troiei. Acum știa că amândoi, pe rând, fuseseră sortiți să ude cu sângele lor câmpia aceea funestă și îi făgăduiește mortului crâncenă răzbunare. Până atunci îl lasă să fie jelit de captivele pe care le cuceriseră ei doi, demult, pe când pustiau împreună bogate cetăți de departe. După o vreme, Tetis îi aduce noile, nemaivăzutele arme divine. Ahile le primește cu bucurie, le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate și din stânga de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie pentru Plevna a început!... încleștarea de fier și carne... a fost crâncenă. Și, nu numai în prima zi... A urmat peste o lună de lupte înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu s-au dat înfrânte, până în dimineața zilei de 30 august... când... Gazetele nu mai dovedeau cu știri de război... Ploaia nu mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-i tremure a plâns, mai trase o țigară, sucită cu foiță subțire, pe limbă și buză. Tot atunci, la primul asalt, a fost doborât și dom‟ maior Șonțu, comandantul batalionului 1 reg. 10 Dorobanți. Bătălia a fost așa de crâncenă că nici nu s-a băgat de seamă când trei batalioane de Vânători, au fost aproape date gata... În ceardac se făcu din nou tăcere, o tăcere ca de mormânt. Și greierul de sub tufa de liliac tăcu. Nu se auzea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă care ucide, așa cum i-a poruncid Dumnezeu... Și, gândul îl purtă în urmă cu peste un an, în ziua aceea geroasă a Bobotezei, când a împușcat lupoaica și i s-a părut că a citit în ochii ei... „el ți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
însă, căruia îi lipsea curajul jderului, îl evită căci foamea încă nu-i dăduse și lui îndrazneală. Astfel cele două animale de pradă, trecură unul prin dreptul celuilalt, simțind că în curând avea să vină vremea când vor ajunge dușmani crânceni. Jderul evită înălțimile deschise unde ar fi fost lipsit de apărare în fața lupilor. Viscolul lovea necruțător... troienele de zăpezi creșteau înalte. Vârtejuri de zăpadă șuierau acoperind urmele... îngreunând jderului de a le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răspunse Darcey. Glezna e de un milion de ori mai bine și mâine îmi schimb bandajul de la mână cu unul mai ușor. —Trebuie să fi fost groaznic să ți se întâmple asta atât de departe de casă. — Durerea a fost crâncenă, fu de acord Darcey. Însă tratamentul a fost minunat. —Și am auzit că ai adus o mulțime de fonduri noi. Lucrurile au mers destul de bine, dădu ea din cap. Cred că ești genială, îi mărturisi Sally. De fapt, ești modelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
al ușii)... Țin minte că, atunci când încă o fată a băgat capul pe ușă, am recitat în gura mare, ca un actor cabotin, cu un zâmbet "amar'' și privind-o în ochi: "Mi-am stăpânit pornirea idolatră/ Cu o voință crâncenă și rece/ Căci somnul tău nu trebuia să-nece/ Sufletul meu, de piscuri mari de piatră." M-am sculat din pat și am fugit la oglinda de deasupra chiuvetei pentru că-mi dăduseră lacrimile și vroiam să mă văd plângând. Știam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nevoie de mâinile și de ochii lui, Ultimele însemnări din caietul lui Theo, nu-mi vine să cred că am ajuns la sfârșitul lor, mai sunt încă pagini albe, ar mai fi putut, dar durerile de ochi erau atât de crâncene încât a trebuit să se opereze în vara aceea, a plecat pe la sfârșitul lui august din câte îmi amintesc, părintele stareț nu se împăcase cu ideea că nu sfințește biserica de ziua crucii, n-a mai apucat să facă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
discute cu el. Iar când se întorcea, Lee arăta mai mereu oarecum speriat. Individul pe care îl sfidase odinioară era cel mai influent gangster de pe Coasta de Vest, era iute la mânie și i se dusese vestea pentru răzbunările lui crâncene. Dar de regulă Lee primea ponturi pentru cursele de cai, iar caii pe care îi recomanda Siegel de obicei câștigau. Așa a trecut toamna aceea. Bătrânul primi liber de Crăciun și l-am dus la cină acasă la ei. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Concepuse o strategie disperată și riscantă - să-i adune pe cei rămași, să-i îmbarce pe corăbiile sale puține și să ducă războiul, pe mare, până în Italia. Nu spuse că hotărârea aceea fusese luată după multe nopți nedormite și beții crâncene, precum și după obsedantele neliniști ale clarvăzătoarei Cleopatra. Zise în schimb: — Flota lui Augustus l-a prins în capcană la ieșirea din golf. Era a doua zi din septembrie. Marinarii lui Augustus s-au revoltat fiindcă nu-și primiseră simbriile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa au fost făcute de cel ce le-a numit. Ciudățenii ale formelor ce nu le pricep Mă fac pe mine altul În mersul de la ochi spre timpanul urechii Sugrumat de cercul prea strâmt, nu pot fi același E o crâncenă alergare a lucrurilor Dinspre originea lor indiferentă, inertă, Către afirmarea autoreflexivă În alții. Prea se vântură atâtea gesturi tandre dinspre mine spre pulpele femeii Și buruienile rodesc altfel când le scarpini cu un pic de perfecțiune Mă Învățasem din cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el, la Marinică, făcea cercuri În locul nostru, al meu și al lui, cum puteam eu să-i spun: pleacă, lasă-mă să mă antrenez, nu mai pot fi cu tine? NU! De mii de ori nu! A fost o luptă crâncenă, chiar Începusem să fac figurile cerute la campionat, Marin mă privea. Am vrut la un moment dat să stau cu Marin azi, ultima oară. Luasem această hotărâre și căutam să gust orice clipă, eram sigură că ea nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu maniere galante, mai degrabă făceam scut cu corpurile noastre s-o ferim de orice intrus, de orice intenție vulgară venind din partea cuiva; așa se face că orice atenție din partea-i, către oricare dintre noi, se transforma În motiv de crâncenă invidie, dacă nu mai mult; astfel se explică exaltarea ce m-a cuprins când am Înțeles că nu-i sunt chiar indiferent, că mă preferă Între ceilalți pretendenți la atenția ei; primul simptom În acest sens mi s-a Întipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]