3,263 matches
-
molton, pichet flaușat, batist, poplin, in topit, damasc, stambă, canafas, etamină, coton, șifon, olandină, zefir, borangic, finet, doc, tercot, cașmir, pînză-sac, dantele (mii de sorturi!, de studiat mari enciclopedii!), batic, tripluvoal, mătăsării infinite etc. etc. etc... Ce cururi bombate, definitiv crăpate-n două buci, ar căpăta „eroinele” lui Turgheniev băgate-n blugi! Degeaba s-ar mai strădui, săracul, să ne facă să credem că totul e o gingașă poveste de iubire-n muselină! * (Să procur blugi pentru prăvălioară, da, e o
Pe stradă, femei cu sînii intoxicați de privirile noastre demente by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13508_a_14833]
-
Cultura (cu majusculă) trebuie salvată. Dar în rest, aforismele sînt delectabile surîsuri migdalate: "de la Demostene încoace, niciodată nu știm ce au oratorii în gură", "secolul al XX-lea s-a spălat pe mîini de toate naivitățile noastre", "nu s-a crăpat încă de ziuă în capul tuturor", "fiecare popor își scrie istoria pe care crede că ar fi meritat să o aibă", "din omul contemporan nu a rămas decît un pumn de enigme". Să bem vin, să spargem nuci Antologia de
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
mama mare la intrarea blocului e mai ferit are și paratrăznet auzi dacă-ți spun m-a sunat la 12 azi noapte ce mă mănîncă aici pe gît ia vezi am ceva turbez că a murit și nu i-am crăpat eu capul parcă’s vrăjiți nu-i găsesc decît calități una e neagră și ciolănoasă alta blondă și durdulie ți-e necaz că nu ești în locul ei pe cine crezi c-am cunoscut la expoziție pe frumosul ăla care a
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
și niciodată nu știu să răspund la ele. Există câteva variante de răspuns, care mai de care mai nefericită: 1. Varianta cea mai banală: “Bine”. E cea mai la îndemână, dar sună atât de stereotip și de penibil încât îmi crapă obrazul de fiecare dată când o folosesc. Îmi aduce invariabil aminte de niște întâlniri pe care le aveam, acum mai mulți ani, pe culoarele unei instituții, cu o colegă (de la un alt “departament”) cu care nu aveam nimic în comun
“Ce faci?”. “Uite, tocmai am făcut caca”. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19181_a_20506]
-
a lovit doamna iarnă c-un front atmosferic, de au mai apucat s-o roiască înapoi în țările calde doar alea care n-au înghețat în zbor. Și a fost iarăși iarnă grea, de ne-au înghețat mucii și au crăpat izmenele pe noi, de atâta ger. Dar a venit iarăși primăvara. Iuhuuuuuu! Ghioceii înfloresc iarăși, streșinile se scurg în capul nostru, soarele încălzește, iarba încolțește, păsările călătoare iarăși s-au încolonat și așteaptă ca proastele la vamă, înfiebântate de dor
Ce ziceţi de primăvara asta? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19370_a_20695]
-
da”, “nu”, “bună ziua”, “bună seara”, “mulțumesc”, “la revedere” gen? Cum vi se pare gen chestia asta gen? Mie mi se pare, într-o primă instanță, amuzantă gen, da’ cred că, după primele 800 de “genuri” mi-ar cam veni să crăp capete gen. “Gen” ăsta cred că e un fel de “fată” gen, doar că-l folosesc și reprezentanții sexului forțos gen, când se duc ei la Bamboo gen, la spart în figuri și agățat gen. Cu toate astea gen, am
Salut gen, ce mai faceţi gen, bine sănătoşi gen? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19455_a_20780]
-
casei. Se numeau, doamna Eleolora Stratulat, cea mai în vârstă și sora ei cu câțiva ani mai tânără, doamna Sanda Rotaru amândouă văduve. Intrarea în apartamentul lor, se făcea din curte, în partea de la stradă, pe o scară de ciment, crăpată pe alocuri și tocită de scurgerea vremii. Scara făcea un unghi drept și alături de intrarea principală, pe latura dreaptă a unghiului, era intrarea în camera unde locuiau în chirie cei doi frați, Gioni și eu, Ingrid cea de odinioară. Camera
INGRID (3)FRAGMENT de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385254_a_386583]
-
și geamul se făcu țăndări. Cei doi săriră în picioare îngroziți. Un mârtan mieună în odaia cealaltă și răsturnă oala cu lapte. - Ai uitat motanul înăuntru? - întrebă Elena înspăimântată. Dar nu termină întrebarea că ușa de la intrare sări din balamale crăpându-se în două de peretele opus. La o secundă, o flacără ca un fulger lovi perdeaua prin geamul spart. - Huuu!... se sperie femeia. Pătrule, ăsta-i diavolul! Elena în culmea disperării, smulse din perete icoana cu Maica Domnului în brațe
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
restul de bani de care mai are nevoie pentru a intra în posesia acelui nenorocit de trabant, dar mi-e că într-o zi o să i-l fure, o să i se pună pe inimă și o să moară. Că va mai crăpa un drac n-ar fi o nenorocire prea mare, dar cred că, asemenea lui Akaki Akaievici, se va transforma într-o fantomă și va bântui pe la ferestrele mele” (p.46). Nu s-ar putea afirma că mama răniților, născută în
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
cazul săptămânii Jaf la benzinărie În data de 5 septembrie, când se crăpa de ziuă, a fost semnalată la stația de carburanți Petrotyl de pe strada Ialomița din Timișoara o tâlhărie cu un mod de operare deosebit: trei indivizi, dintre care unul mascat, au năvălit peste doi angajați și au luat banii proveniți din
Agenda2005-37-05-util ptr dvs () [Corola-journal/Journalistic/284194_a_285523]
-
le înțeleagă concetățenii noștri. Ne doare sufletul ca Români că ne-a fost dat să vedem sala plină la concertele lui Milstein, Rubinstein și alți «stein»-i și la Enescu de abia s-a complectat Parterul. Ar trebui să ne crape obrazul de rușine! C. Bumbaru-Basu, „Vestul“, 16 decembrie 1936); „Anul trecut, în Decemvrie, Timișoara a fost onorată de trei concerte consecutive ale Maestrului. Cine a fost atunci își aduce aminte de penibila impresie dela cele dintâi două: sala era numai
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
cât mai sincer". Rezultatul e divorțul cu lumea, eliberarea de filistinismul mulțimii, după constatarea că în conștiință "se zbat dorințe, idei, neputințe" (p. 169). Stările extreme se succed alternativ. O dată e dezolat: "tristețea mă roade furioasă, că-mi vine să crăp" (p. 169). Altă dată se află la polul opus: "Un tânăr la vârsta mea are altceva de gândit. He, splendidă viață! O dragoste nedeslușită mă consumă pentru ceva care e miezul ei", concluzia fiind neliniștitoare ca ieșire din aceste oscilații
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
fluturi, firavul ghiocel săruta zăpezile, cele câte au fost, lăcrimându-le în izvoare. Miroase a primăvară, a speranța, a nevoie de încredere, a nevoie de iubire, a dor... Peste tot se simt noi începuturi. Undeva, în colțul inimii, stă să crăpe mugurul de taină al unei iubiri, un răsărit de luna nouă pe bolta sentimentelor. Din volumul FERESTRE COLORATE, de Rodica Elenă LUPU, Editura ANAMAROL, București, ISBN: 978-606-640-105-0, Bibliotecă Națională a României http://cugetdeciexis.blogspot.ro/2015/04/primavara-versuri-montaj-rodica-elena.html Referință
PRIMĂVARA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384841_a_386170]
-
colț de lacrimă, o privire senină de mălin și fuiori de cuvinte El avea mâinile de lemn și degetele cuie și toate stelele au aprins cartierul iar seara ne-a pus masa unde am mâncat pâine cu vin până au crăpat zorii El a luat candela și vorbele ardeau aerul în cimitirul, la capătul nopții pe brațele Lui întinse urcă scara cu rugăciuni șoptite unul câte unul cerurile Ionuț Țene Ionuț Țene Referință Bibliografică: Poezii de Ionuț Țene / Al Florin Țene
POEZII DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384921_a_386250]
-
Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei - Își scutură parfumul de poame și de miere. Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă, Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi - Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă. Citește mai mult TABLOU DE SEPTEMBRIEde Nicolaie Tony DINCĂCiorchinii copți, în vie, se lăfăie la soare,Visând cu jind la Raiul în care vin s-or face;Cocori și alte păsări fac planuri de
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Sub cerul de alamă - în nuanțele piritei -Își scutură parfumul de poame și de miere.Dacă-ți așezi, cu grijă, urechea pe pământuri, Auzi cum se frământă, plângând că se usucă,Noianul rădăcinii - crescută-n patru vânturi -Și chiar cum crapă-n ramuri, furiș, coaja pe nucă.... Abonare la articolele scrise de nicolaie dincă
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
o moarte stupidă este mai puțin trist decât a avea o viață stupidă. Nu poți aprecia frumusețea interioară a unui om, dacă nu o exteriorizează (Beatrice Vaisman). Când viața nu-ți zâmbește, gâdil-o (int). Unde trebuie să dai ca să crape exact unde vrei? • Miracolele dispar când începem să le înțelegem. • E mai bine să râdem împreună, decât să plângem singuri (Vasile Gogea). Unele mituri au ajuns lozinci, unele lozinci au devenit mituri. ZILE DIFICILE • Creierul obosește și de prea multă
ZICERI (237/238) – LOZINCI & ZILE DIFICILE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384953_a_386282]
-
sursa internet... XVII. DE DOR..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. (Poem dedicat Alexiei -Teodora) Iarna îmbrăcată în fulgi de zăpadă S-a pornit la drum oamenii s-o vadă Clopote răsună liniștea se crapă A înghețat pământul într-un strop de apă... Zarva se-ntețește când pe derdeluș, Sania e trasă de însuși Lăbuș. Teodora strigă într-un fel anume, Fericirea asta are și un nume! S-au întors copii cu Iarna acasă, Clipa
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
de multe Și nu știe sau nu poate De Cuvânt să mai asculte. Un Păstor ridică mâna Sus în cer la rugăciune, Jertfa sfântă zămislește Neâncetat altă minune! Un Păstor adună îngeri În strană la rugăciune, Fapta bună-l însoțește Crapă răul de prin lume! Un Păstor pune nădejde ... Citește mai mult Un Păstor adună turmaLupi flămânzi mereu atacăTrece muntele de sare,Când e lumea mai posacă.Un Păstor înalță rugaDe iertare și nădejde,Cu toiagul biruințeiToate-n viață par mai
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
fum... Un naufragiu parcă-n ceață Se rupe firul scurt de ață... În mijlocul acestui drum... Deșertăciuni cu gust de miere Mi-au dat avânt și chiar putere... Îmi par că sunt acuma scrum... Pământul tot de sub picioare Simt cum se crapă și mă doare! Doar rugăciunea vreau s-o spun. O lacrimă ușor pierdută Trezește clipa cea durută! Din mii de cioburi mă adun... Și lumea pare mai frumoasă, Când mă întorc din nou “acasă”! Senină-i zare și-al meu
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
Perdeaua clipelor de fum...Un naufragiu parcă-n ceațăSe rupe firul scurt de ață...În mijlocul acestui drum...Deșertăciuni cu gust de miereMi-au dat avânt și chiar putere... Îmi par că sunt acuma scrum...Pământul tot de sub picioareSimt cum se crapă și mă doare!Doar rugăciunea vreau s-o spun.O lacrimă ușor pierdută Trezește clipa cea durută! Din mii de cioburi mă adun...Și lumea pare mai frumoasă,Când mă întorc din nou “acasă”!Senină-i zare și-al meu
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
nici ciur umplut cu apă... N-am să car în valea seacă. Am să prind în palme floarea Ce îmi mângâie destinul Nu strigați prea tare totuși Că se sperie declinul... Și nu dați cu pietre-n geam Mi se crapă dimineața, Toamna printre riduri cată Să-mi arate iarăși viața! Chiar de plouă cu regrete Printre rânduri și în mine, Uneori prin visul ăsta Mă ridic și-mi este bine... Vă mirați prea mult îmi pare Că sunt om și
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
-s snobi (orbi) Și nici ciur umplut cu apă...N-am să car în valea seacă.Am să prind în palme floareaCe îmi mângâie destinulNu strigați prea tare totușiCă se sperie declinul...Și nu dați cu pietre-n geamMi se crapă dimineața,Toamna printre riduri catăSă-mi arate iarăși viața!Chiar de plouă cu regretePrintre rânduri și în mine,Uneori prin visul ăstaMă ridic și-mi este bine...Vă mirați prea mult îmi pareCă sunt om și mă mai doare...Cratima
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
colțul cu pricina. Ca să ajung la șezătoarea din Găujani, satul unde m-am născut și mi-am lăsat o parte din mine, trebuia să străbat cale de 8 km. prin zăpada așternută bogat peste văile munților, pe un frig de crăpau și pietrile, da* aveam sticla cu „încălzitor” la subsuoară, din prună curată „întors” de două ori, din care „trăgeam câte o dușcă” fără să o iau însă pe calea lui Gargantua, ci doar să nu-mi înghețe oasele. Urlau lupii
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
noapte, pentru zi, Felinarul nostru? Zi! Trece anul, treci și tu. Între noi e da și nu. De la geam văd cum apare Valul mării, cât mai mare, Ce se varsă iar în mare. Și e frig, e iarnă grea, Gerul crapă-n fulgi de nea, Înăuntru-mi tot mă doare, Gândul către tine-mi sare Și pe rană îmi pun sare. Plouă des, plouă mărunt; Luna martie,-n pământ, Udă floarea de bujor Din obrajii care dor De singurătăți și dor
CALE-N DAR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385221_a_386550]