3,019 matches
-
știut să se desprindă la timp, pentru că nu se atașase de spațiul viciilor, ci se folosea de el la nevoie. Personaj kitsch pentru Angelo Mitchievici ( în Mateiu I. Caragiale. Fizionomii decadente), dar salvat de către Matei Călinescu în eseul său dedicat Crailor, Pirgu este victoria realului asupra aparențelor pe care le cultivă aceștia. Povestitorul ajunge la un moment dat la o asemenea apreciere a lui Pirgu, încât îl plasează în sfera creatorilor: ar fi putut ajunge un mare scriitor, cu experiențele pe
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
nicicând astfel încât să trădeze că vrea să facă o favoare. Acest personaj, "bufonul abject", nu e un simplu element de contrast, ci reprezintă o adâncă echilibrare a tonului și a ritmului romanului. Nicolae Manolescu pledează pentru un Pirgu inclus printre crai, văzând în el un personaj cu un rol mult mai important decât se socotește îndeobște: Am stăruit pe observația că nu originea nobilă (și cu atât mai puțin pretenția ei) legitimează titlul de crai, ci altceva, acel donjuanism referitor la
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
pledează pentru un Pirgu inclus printre crai, văzând în el un personaj cu un rol mult mai important decât se socotește îndeobște: Am stăruit pe observația că nu originea nobilă (și cu atât mai puțin pretenția ei) legitimează titlul de crai, ci altceva, acel donjuanism referitor la viața boemă și ușuratică, pe care, Ťoameni fără căpătâiť, personajele o duc: și dacă ei doar se deghizează în crai, la fel cu mahalagiii lui Melamos din anecdota lui Fotino, nefiind cu alte cuvinte
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
că nu originea nobilă (și cu atât mai puțin pretenția ei) legitimează titlul de crai, ci altceva, acel donjuanism referitor la viața boemă și ușuratică, pe care, Ťoameni fără căpătâiť, personajele o duc: și dacă ei doar se deghizează în crai, la fel cu mahalagiii lui Melamos din anecdota lui Fotino, nefiind cu alte cuvinte decât niște uzurpatori ai acestui titlu, nu văd motivul pentru care l-am exclude pe Pirgu din rândul lor. Cu atât mai mult cu cât, în
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
cel mai frumos din întreaga mea viață", cum îl consideră, reprezintă imaginea sistematizată a întregii sale relatări care constituie romanul, punându-și pecetea și asupra urmărilor imediate lui: Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei prea-senine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. ș...ț Și plecam tustrei pe un pod aruncat spre soare-apune, peste bolți din ce în ce mai uriașe în gol. Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
Înaintea noastră, în port bălțat de măscărici, scălămbăindu-se și schimonosindu-se, țopăia de-a-ndaratele, fluturând o năframă neagră, Pirgu. Și ne topeam în purpura asfințitului..." Unii critici (cum este Vladimir Streinu) au considerat acest vis ca fiind dovada grăitoare pentru triada crailor, număr care îl exclude pe Pirgu, dar îl include pe Povestitor. Alții l-au ignorat pe acesta din urmă, oferindu-i locul lui Pirgu. Nicolae Manolescu preferă varianta quartetului. O observație prea puțin băgată în seamă de critică este următoarea
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
următoarea: cam tot ce zice Pirgu se împlinește la un moment dat. Este un bun profet sau, măcar, este un excelent manipulator. Modul în care insistă cu vizitele la adevărații Arnoteni nu trădează o nerăbdare, ci o metodă: le repetă crailor numele acestei case a plăcerilor și a jocului ca pe un lucru peste care nu se poate trece sau amintește necontenit de ceva ce nu are cum să fie amânat mult timp. Ceea ce face el este să-și dea toată
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
pe un lucru peste care nu se poate trece sau amintește necontenit de ceva ce nu are cum să fie amânat mult timp. Ceea ce face el este să-și dea toată silința de a-i reda societății pe cei doi crai, de a-i face vizibili, așa cum trebuie să fie un adevărat dandy, iar atu-ul său cel mai important este casa adevăraților Arnoteni (loc care exista și în realitate, în Bucureștiul epocii). Pirgu ar putea fi bănuit că are premoniția
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
porților Orientului, unde nu se ia nimic în serios. Citatul din Raymond Poincaré, "Que voulez-vous, nous sommes ici au portes de l' Orient, ou tout est pris a la légere...", pe care Mateiu Caragiale îl plasează ca motto la începutul Crailor de Curtea-Veche - intrat de mult în circuitul oral și colectiv - reapare în text ca scuză pentru toate lucrurile de care se miră Povestitorul. Este explicația cea mai bună pentru tot ceea ce se petrece cu Craii în Bucureștiul nocturn. Pașadia și
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
plasează ca motto la începutul Crailor de Curtea-Veche - intrat de mult în circuitul oral și colectiv - reapare în text ca scuză pentru toate lucrurile de care se miră Povestitorul. Este explicația cea mai bună pentru tot ceea ce se petrece cu Craii în Bucureștiul nocturn. Pașadia și Pantazi nu supraviețuiesc pentru că ei se comportă ca niște străini, neputându-se adapta la scara valorilor morale de aici și, deci, luând totul prea în serios, nu a la légere. Pașadia recunoaște că educația pe
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
un vin mai ușor, "vreo poșircă mucegăită și tulbure". irgu se îndepărtează cu totul și în mod iremediabil de modelul dandy prin destin. Aflăm, în treacăt, de la Povestitor, ce devine Pirgu. Partea bună a morții lui Pașadia este că acest crai între crai n-a mai apucat să fie contrariat văzându-l pe Pirgu "de mai multe zeci de ori milionar; însurat cu zestre și despărțit cu filodormă, pe Pirgu prefect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, prezidând o subcomisie de cooperare intelectuală
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
mai ușor, "vreo poșircă mucegăită și tulbure". irgu se îndepărtează cu totul și în mod iremediabil de modelul dandy prin destin. Aflăm, în treacăt, de la Povestitor, ce devine Pirgu. Partea bună a morții lui Pașadia este că acest crai între crai n-a mai apucat să fie contrariat văzându-l pe Pirgu "de mai multe zeci de ori milionar; însurat cu zestre și despărțit cu filodormă, pe Pirgu prefect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, prezidând o subcomisie de cooperare intelectuală la Liga
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
confunda ca să-și poată apoi rosti minunata filipică împotriva uscăciunii învățăturii din cărți. [...] Cel care vorbește aici nu e un ignorant stupid, ci un om care folosește conștient o anumită tehnică a persuasiunii în vederea atingerii unui scop precis". În romanul Craii de Curtea-Veche, nu se povestește nimic decât după ce a devenit de mult trecut și, totodată, numai dacă există o taină, astfel că viitorul lui Pirgu nu interesează și nu se încadrează în poetica romanului. Mateiu Caragiale nu are de ce să
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
încadrează în poetica romanului. Mateiu Caragiale nu are de ce să ofere nici alte explicații, nici alte detalii privindu-l pe Pirgu de aici înainte: ajuns bine, avut, cu funcții importante, fostul bufon Gorică (cel care nu le provoca propriu-zis râs crailor, ci mai degrabă o ironie rece) nu mai are nici un haz. Dar asta ar fi spus-o Caragiale-tatăl.
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
breslelor: croitorii, cizmarii, măcelarii. Și zorile vin. Și soarele răsare dând foc turnului. Scot capul printr-un crenel. Ciorile, hereții se năpustesc afară printr-o tăietură a zidului, fâlfâind, atingându-mă cu aripile. O dimineață limpede... Piatra mare, Postăvarul, Piatra Craiului, Bucegii. Verdele curat al pășunii se așterne ca un covor. Brașovul curgând la vale înspre Tâmpa și Warthe, pe lângă arca de piatră a Bisericii negre...
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
bărbat, mai ales la mâna dreaptă, reprezintă un indicator fiabil al dozei de testosteron la care embrionul a fost expus în timpul sarcinii. Astfel, omul de Neanderthal, dispărut în urmă cu circa 28.000 de ani, ar fi fost un "mare crai", care avea numeroase partenere sexuale, potrivit unui studiu publicat în 2010. Savanții au ajuns la această concluzie comparând lungimea degetului arătător la omul modern, omul de Neanderthal și străvechii hominizi. În noul studiu, publicat în Journal Biological Sciences, editat de
Ce au în comun bărbaţii cu degetele lungi () [Corola-journal/Journalistic/70260_a_71585]
-
studii, articole, licențe și teze de doctorat. E vorba de titlurile preamărite în simpozioane, de cele care ocupă un loc proeminent în panteonul literelor naționale. Trecând în revistă operele "canonice", n-am nici o ezitare să-mi afirm profunda antipatie față de Craii de Curtea Veche. Multă vreme, am preluat pe nemestecare judecățile ce făceau din producția mateină o carte tabu. Cum să pui, licean fără lecturi, sub semnul dubiului analizele lui Vianu? Cum să te fi îndoit, ulterior, de judecata de gust
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
rândul tău, nu ai mai fi citit vreodată o carte cu adevărat bună. Ceea ce nu e, firește, cazul lui Negoițescu. Afirmațiile sale rămân însă lipsite de conținut, simple scamatorii prin care criticul încearcă să dea consistență vidului: "La data publicării, Craii de Curtea Veche au șsic!ț apărut ca o operă bizară, fascinantă, rău construită. Azi, Ťreaua construcțieť ni s-ar părea ca atare modernă, dacă n-am descoperi în roman ascunsa lui construcție și desigur, tocmai fiindcă își admiră secreta
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
am citit, cu noduri, și pe elucubrantul Vasile Lovinescu!). Negoițescu, bărbat al finețurilor ultime, nu consideră necesar să-și argumenteze afirmațiile. Spirit plebeu, mă resemnez cu gândul că există lucruri la care nu am acces. Între ele, "structura secretă" a Crailor! Pe de altă parte, nu știu cum ar putea deveni "modernă", prin simpla trecere a anilor, o construcție care încă din momentul nașterii era binișor datată. N-are rost să-l comparăm pe Mateiu cu Barbey d'Aurévilly și nici cu Villiers
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
tot soiul, cum se învoiseră cu toții să-l îngroape sub tăcere!" Romantismul sentimentaloid al acestor descrieri, psihologia ce amintește frapant de calamitățile în serie ale celor Două orfeline arată nivelul deplorabil la care evoluează Mateiu Caragiale. Ca profunzime și credibilitate, Craii reprezintă varianta pentru un public năuc a filmelor lui Bernard Borderie, un fel de Angelica, marchiza esteților. La orice pagină ai deschide, dai peste construcții gramaticale și situații naratoriale care n-au de-a face nici măcar cu strategiile romanului popular
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
corespondența cu Nicolae A. Boicescu și în poemele din Pajere. Cantabile, acceptabile din punctul de vedere al tehnicii, spectaculoase imaginar ele constituie, eventual, un pansament pe mintea înfierbântată a celor care și-au făcut din kitsch-ul cu pretenții numit Craii de Curtea Veche un fel de Mekka de celuloză căreia i se închină de li se zdrelesc genunchii. Ah, și ar mai fi ceva: viața autorului însuși. Aici, da, găsim semnele capodoperei. Fantasmele bolnăvicioase, ura viscerală față de tată, aspirațiile nobiliare
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
plăcere a scufundării în interstițiile lumii mărunte, plină de hachițe, fandacsii, ighemonicoane complicate își face loc în textele sale, invitând la o meditație profundă despre rostul lumii și al vieții. În egală măsură, Andrei Pleșu vine însă și din lumea "Crailor" mateini. E de-ajuns să asculți cele patru CD-uri ce conțin textul pentru a-ți da seama cât de dinamice sunt vasele comunicante care-l leagă de lumea Penei Corcodușa, a "adevăraților Arnoteni" și-a păcatelor scufundate în hăuri
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
MIHAELA APOSTOL. Mihaela Apostol, fostă jucătoarea a echipei naționale de handbal a României, a murit la doar 43 de ani. MIHAELA APOSTOL. Alexandru (Sandu) Boc, fost fundaș al naționalei României, a trăit o frumoasă poveste de dragoste cu Mihaela Apostol. "Craiul din fotbalul românesc", așa cum a fost numit, a iubit-o enorm pe Mihaela Apostol, dar povestea lor s-a terminat după câțiva ani de relație. MIHAELA APOSTOL. Mihaela Apostol, sportiva care a evoluat la Rapid, la Oltchim și în echipa
Mihaela Apostol A MURIT. "M-ai dezamăgit profund!" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/73960_a_75285]
-
micile ecrane din America într-o notă tragi-comică, prezentând ceremonia de înmormântare a personajului jucat de Charlie Sheen. Cele mai importante ființe din viața lui Charlie Harper, personajul interpretat de Charlie Sheen, au luat parte la ceremonia de înmormântare a craiului american. Nu au lipsit de la funeralii mama lui Charlie, fratele și nepotul acestuia, menajear, dar și o armată de foste iubite furioase. Producătorul serialului, Chuck Lorre, a avut grijă ca "ieșirea din scenă" a actorului să fie una comică, așa că
Vezi înmormântarea lui Charlie Sheen, în „Doi bărbaţi şi jumătate“ - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68915_a_70240]
-
revelat o experiență cu totul nouă a ceea ce înseamnă înțelegerea unei cărți, dar și mai mult decât atât, un alt fel a percepe timpul: nuvela lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici citită de Victor Rebengiuc și romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea Veche, în lectura lui Andrei Pleșu 1. Le citisem cândva, însă întâlnirea cu ele în noua formulă a avut un efect cu totul neașteptat. Fiecare cuvânt rostit dobândește în astfel de momente o atât de percutantă materialitate, încât
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]