3,198 matches
-
apoi, s-au învelit cu Sena, pentru totdeauna, de prea mult frig. ,,Longchamp. Două ore după vinul vărsat’’... se chinuia poetul bucovinean, înecat la Paris. Pe- acolo, mai an, am bătut bulevardele și eu cu trei prieteni, Dangabinae, dar fără cravate.
Cravate by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/3085_a_4410]
-
Ion Pop Într-o zi de după moartea poetului, Doamna Lygia mi-a făcut un dar, cum se face, de sufletul morților, o cravată a lui Gellu Naum. Un alt confrate primise o vestă, ca din zale fragile de litere, - eu urma să port ștreangul festiv, deși citisem undeva la o pagină că « aceste cravate mă fac inuman », iar la alta, că poți deveni
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
un dar, cum se face, de sufletul morților, o cravată a lui Gellu Naum. Un alt confrate primise o vestă, ca din zale fragile de litere, - eu urma să port ștreangul festiv, deși citisem undeva la o pagină că « aceste cravate mă fac inuman », iar la alta, că poți deveni, la cea mai mică neatenție, «un popă sau o cravată». Nu l-am văzut, de altfel, niciodată pe fostul stăpân purtând-o, cum n-am citit nicăieri vreun sonet sub semnătura
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
vestă, ca din zale fragile de litere, - eu urma să port ștreangul festiv, deși citisem undeva la o pagină că « aceste cravate mă fac inuman », iar la alta, că poți deveni, la cea mai mică neatenție, «un popă sau o cravată». Nu l-am văzut, de altfel, niciodată pe fostul stăpân purtând-o, cum n-am citit nicăieri vreun sonet sub semnătura G.N., - îmi aduc mai curând aminte de niște ciorapi împuțiți ai unuia zis Drumețul Incendiar, fluturați la porțile Academiei Române
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
Hazardul obiectiv, ca și «obiectul oferit obiectiv unui obiect», a ținut să se manifeste încă o dată, iar teribila lykantropie a ipocritelor lucruri, criză fiind de aramă, și-a dat acum sângele pe față, ca un vampir numai în aparență pasiv. Cravata trăgea, nu-i așa, spre cravată, - de gâtul meu tânăr, apoi tot mai uscat, atârnaseră câteva zeci, de toate culorile, dar mai ales sobre, ca și cum le-ar fi purtat un triunghi, ori un pătrat, ori un tetraedru, erau - am spus
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
obiectiv unui obiect», a ținut să se manifeste încă o dată, iar teribila lykantropie a ipocritelor lucruri, criză fiind de aramă, și-a dat acum sângele pe față, ca un vampir numai în aparență pasiv. Cravata trăgea, nu-i așa, spre cravată, - de gâtul meu tânăr, apoi tot mai uscat, atârnaseră câteva zeci, de toate culorile, dar mai ales sobre, ca și cum le-ar fi purtat un triunghi, ori un pătrat, ori un tetraedru, erau - am spus undeva - un fel de cravate pedagogice
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
spre cravată, - de gâtul meu tânăr, apoi tot mai uscat, atârnaseră câteva zeci, de toate culorile, dar mai ales sobre, ca și cum le-ar fi purtat un triunghi, ori un pătrat, ori un tetraedru, erau - am spus undeva - un fel de cravate pedagogice. Dar au servit o dată chiar de lasouri aruncate către bezmeticele cirezi din mine, spre hergheliile speriate, împrăștiate de nu știu ce vânt, de nu știu ce mici, mari cutremure, îmbulzindu-se, încălecându-se, în nechez și muget, prin pulberea dintre punctele cardinale. (Îmi
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
gulerul, nu trebuia ca petele dinăuntru să iasă prin tencuială, ca igrasia). Dar au fost, din când în când, și capcane pentru niște hiene confuze, - o, nu, o, nu, de fapt, nu mirosea încă a mort... De-atunci, îmi pun cravata cu dungi albastre și negre doar când nu mai știu unde sunt. Când simt de pildă, că-mi fuge pământul de sub picioare, și fac câte-o piruetă neașteptată, ca un balerin șchiop ori ca o paiață, - vertebrele mele, zdravăn sudate
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
câte-o piruetă neașteptată, ca un balerin șchiop ori ca o paiață, - vertebrele mele, zdravăn sudate cândva, o iau razna ca niște zaruri, și mă cuprinde o amețeală cu alfabete amestecate în asurzitorul vacarm din jur. Tu mă salvezi atunci, cravată a lui Gellu Naum, un gât mai țeapăn printre atâtea capete moi, plecate printre atâția mușchi tatuați cu țâțe de vedete, inimi săgetate, dragoni și ancore, insigne și decorații, - bietele tălpi amorțite, genunchii ruginiți, unghiile-nvechite parcă mai prind un
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
pute. - Scuzați, o, Metafore ! Și, iată, mă poticnesc chiar acum, nu mai știu cum să-mi continuu poemul, mi s-au terminat figurile de stil, majusculele, și, oh, acea muzică, muzica, pe când năvălește de pretutindeni „Muzica! Muzica!”... Dezleagă-te, așadar, cravată cu dungi albastre, negre, nu mai pot, lasă-mă să urlu, nu mi-au mai rămas decât sinonimele urletului Și nu mai găsesc în memorie decât o antologie de gemete, în vremea asta, a noilor, vechilor asasini. Ia de la mine
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
botează-mă cu pământ, ora pro nobis pecatoribus nunc et in hora mortis nostrae amen... Aici m-ați adus, nerușinaților. Îmi vine să trântesc toate ușile, îmi vine să dau cu piatra în propria mea fereastră - să nu mai rămână, cravată a lui Gellu Naum decât cioburi și țăndări, nisip, fărâme, praful și pulberea... Și știu că voi plânge apoi, amar, cu lacrimi de sânge-o să plâng la apa aceea a Babilonului. O, voi, azur, Azot, Calciu, caliciu, Fier, fiare
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
măcar îngânat, de leagăn, sub soarele nou. Dar acum, te deznod, dezleagă-te, dezleagă-mă, lasă-mă să strig, să țip, să mugesc, să zbier, să urlu până voi răguși, să urlu până mai pot urla, - dezleagă-te, dezleagă-mă, cravată a lui Gellu Naum! Dezleagă-mă, te rog, și Tu, Doamne, să vină Dezlegarea!
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
al Lukianei) și biologie. Prea simbolic, poate, dar fără să se supere. Arhitectura e supusă, biologia aberantă. ,Module" și ,structuri" fac tot cofrajul care ține țara, în timp ce crește, crește... Deodată cu ea, cresc oameni exteriori, pentru care școala (aceea a cravatelor roșii, care te pot apăra, bunăoară, de ,rătăcirea" unei mame de-a te aduce într-o mănăstire - de citit episodul) e mai puternică decît orice familie. Ceilalți, oamenii interiori, pentru care lucrurile sînt ceva mai vii, mai entropice, mai nuanțate
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
Codrul frate cu românul...". Construcția de căi ferate de-a latul virginelor câmpii ale țării, prin codrii seculari, peste șopotitoare curgeri de ape îl exaspera, pe când se răfuia în Timpul cu niște feciori de bani gata, cu nodurile bine legate la cravate, care puneau la cale intrarea României în Europa, către finele secolului al XIX-lea. Nu chiar un secol mai târziu, în prag de adolescență, urmăream, la Bușteni, o animată conversație între tatăl meu și Radu Budișteanu, fost legionar și în
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
care o producea modul boem de viață în burgezul obișnuit care găsea inacceptabile asemenea pretenții. În secolul XX, cuvântul scandal a primit un nou set de conotații, dar, mai ales, a devenit intrinsec artistului, mai mult decât o beretă, o cravată sau o umbrelă, uneori chiar mai nelipsit decât opera însăși. Unui artist i se cerea să provoace scandal, altfel nu va fi remarcat. Impresioniștii au produs un mic scandal, Picasso și cubismul pe următorul, futuriștii și dadaiștii s-au specializat
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
nimic. Omul din popor are admirație pentru tipii sobri, siguri de sine și care vorbesc curgător, pentru că oricum nu-l interesează ce spun, totul e să aibă papagal. Politica noastră se face cu chipuri, nu cu idei. Trage-ți o cravată, o față hotărâtă și (dacă-ți permite zestrea genetică) o pereche de ochi albaștri, și vei urca în topul preferințelor cu viteza unei nave cosmice.? (p. 35). Contează mai puțin exactitatea pronosticurilor avansate de acest ?biet poet deghizat în analist
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
ternului cotidian, eram mândri că ocupăm același loc pe pământ cu acești giganți ai purului noroc. Ne spuneam că trebuie să se desprindă din mijlocul banalilor muritori persoane eroice care să poarte șosete la prețul operelor complete ale lui Shakespeare, cravate la prețul sumei de conștiințe al unei întregi instituții, cămăși, cât greutatea lor în aur. Ele fac viața mai frumoasă, furnizează visătorilor material pentru speranțe, acrilor cenzori motivul de a-și lua câmpii - tot nu-i iubeam! Un nou multimilionar
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
comodă cu veioza stinsă, am deschis capacul și melodia s-a revărsat în salon. Pe aceeași comodă se aflau înșirate toate darurile aduse de vizitatorii lui: flori, cutii cu bomboane, sticle cu băuturi, mătănii, o pereche de ciorapi înflorați, o cravată roșie (cine știe ce măgar uitase că poetul nu mai purta cravată!), un fular roșu, cărți de autori greci, englezi, francezi și italieni. Între ele și un volum de poeme ale lui Kostis Palamas, un scriitor puțin cunoscut în Europa pe-atunci
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
a revărsat în salon. Pe aceeași comodă se aflau înșirate toate darurile aduse de vizitatorii lui: flori, cutii cu bomboane, sticle cu băuturi, mătănii, o pereche de ciorapi înflorați, o cravată roșie (cine știe ce măgar uitase că poetul nu mai purta cravată!), un fular roșu, cărți de autori greci, englezi, francezi și italieni. Între ele și un volum de poeme ale lui Kostis Palamas, un scriitor puțin cunoscut în Europa pe-atunci. Foarte probabil cel care i-l adusese ignora, unu, că
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere. Cu cât se apropia mai mult cu atât agitația profesorului creștea. Își frământa mâinile tot mai mult. Când automobilul se opri, trupul Îi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
nu auzise pînă la campania electorală. Un scriitor, și nu unul care să-i aducă o bibliotecă plină de voturi singuraticului președinte, ci tot un singuratic, ca și el. Lui Mircea Cărtărescu nu-i plac ceremoniile. Nu știe să poarte cravată și sînt sigur că în garderoba lui nu există un costum de haine, această uniformă a civililor. Așa că cei care i-au reproșat că s-a dus la Cotroceni într-o costumație epatantă, de artist, spun prostii. Cărtărescu e un
Doi singuratici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10796_a_12121]
-
cu o voce dură și imperativă. Ceremonia era perfect pusă la punct și se desfășurase de mult, de multe ori, așijderea. Anton, în tot acest timp, se îmbrăca: își pusese o haină agățată în cui. Își legă de gât o cravată; cred că se ducea la bal. Îngrozit, m-am rostogolit într-o parte ajungând după colțul cabanei. În clipa aceea trecu un camion pe șosea, așa că nu mă auzi căzând. Băiatul se îndepărtă. Îmi luai și eu catrafusele. - Fără să
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
cultul impudic al vremelnicilor lideri comuniști: „Nu vedeți Cezarii moderni pe străzi/ cu pas de spînzurați, săltați la parăzi?/ Nu simțiți eroismul cum vă saltă din jilț/ și cum inima bate din palme (în șbilț),/ portretul din geam, nodul de la cravată,/ scaunul cade și mătasea scîrțîie: vată?” (Cortina). Ajunsă un șir de „latrine de crime legate’n basma”, „măreața orînduire” pune-n cumpănă conștiința omului și fărădelegea perpetuă cu care se confruntă: „Pentru crima de-a fi iubit prea mult omul
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
Express” de la începutul lui noiembrie publică un „inventar” insolit: al costumelor, băuturilor și automobilelor preferate de actorii care l-au interpretat pe James Bond în filmele dintre 1964 și prezent. Bond este un bărbat impecabil îmbrăcat, costum croit perfect și cravată, devenit smoching cu papion seara, niciodată șifonat, oricâte aventuri îi sunt date să trăiască eroului. Croitorii sunt deopotrivă de faimoși ca și personajul: Tom Ford, Brioni, Sinclair. Brioni era croitorul titrat al Vaticanului și al Hollywoodului. Eleganța vestimentară a fost
James Bond, costumele, băuturile și mașinile sale () [Corola-journal/Journalistic/4131_a_5456]
-
ofițerilor SPP la recepția de la Palatul Cotroceni. Ioan Ghișe a spus că, la recepția din 29 decembrie, a fost "luat pe sus" și a fost "scos în stradă", în afara Palatului Cotroceni, imediat după ce și-a dus mâna la nodul de la cravată. "Dacă pe un senator al României, aflat la o recepție, urmare a unei invitații oficiale, care nu a comis nicio faptă contravențională sau infracțională, Traian Băsescu îl aruncă în stradă, fără temei constituțional sau legal, atunci e ușor de înțeles
Ghișe îl dă în judecată pe Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/40739_a_42064]