3,021 matches
-
spre două păpădii, ce, printr-un miracol al uitării, rămăseseră cu umbreluțele încă deschise, privind una spre cealaltă mirate. Nici ploile, nici plapuma zăpezii nu le clintise podoabele, și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi. Se aplecau ușor una spre cealaltă, ca într-un tangou. Iar viața lor părea
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
deja mă năpădesc noțiunile. Am adorat-o, am divinizat-o, nutresc și acum o tulburătoare dragoste pentru ea, o vie în imaginația mea, amintire a ei. Avea o structură umanistică ce se transmitea. Trecea printre rânduri și ne mângâia pe creștet. Se imprima această mângâiere la nivel afectiv și inducea o predispoziție spre apropiere și familiaritate. Răzbat până azi în mintea mea aceste mângâieri, ca atingerea mâinilor mamei, reaud glasul ei, ca ecoul vorbelor mamei. În ce a constat și cum
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
fără să știe, o lecție de rezistență și demnitate. A arătat că bunul-simț și puritatea sunt arme care dau putere celor ce se tem de dușmani vremelnici. A spus răspicat, curajos și fără teamă ce gândea și simțea mângîiat pe creștet de aripa sfântă a îngerului din poezia lui Goga. Iar îngerul, dacă e să dăm crezare poetului, sigur i-a povestit Moșului „ce copil și ce purtare” a întâlnit el în clasa I, în Ajunul Crăciunului, din anul.... „Și nu
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
Ține-i Tu mai într-o parte de ce-i rău și i-ar tenta! Numai gândul și simțirea, Tu păstrează-le curate, Lasă-n viața lor iubirea, pentru Tine și-au de Toate! Vor simți o adiere, mâna Ta pe creștet, lin, Le va duce-o mângâiere înspre seară când mă-nchin, Șoptind: Doamne-n orice clipă să fii lângă puii mei, Când li-i greu, simt vreo durere, TE ROG, VINO LÂNGĂ EI! P.S. Ai plecat român sărmane să-i
LASĂ-N VIAŢA LOR IUBIREA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362407_a_363736]
-
adun pe buzele, ce coapte Stau închise între două șoapte. Șapte licurici dacă întreabă Cum de focul stins ne-a ars mocnit, Cum de fuge luna noastră-n grabă, Trupul meu în tine-a putrezit. Te port pe-al meu creștet o cunună; Șapte licurici stau într-o rană Și cu luna-n brațe, îți sunt mâna Pe iubirea noastră nestăpână. 30 iulie 2016, Constantă Sursă foto: The #Night we broke the #Moon - #Adrian #Borda #Canvas #Prinț #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii
ROZA TUTUROR TIMPURILOR de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361045_a_362374]
-
cu păsările Am învățat să zâmbesc cu ochii Am învățat să privesc oamenii așa cum sunt Am învățat cum să descopăr lumea Am învățat cum să mă bucur de bucurie Am învățat cum să plâng în necaz Am învățat să mângâi creștetul unui copil Am învățat cum să găsesc bogății în suflet Am învățat cum să descopăr măști Am învățat cum să nu mă mai doară Când nu trebuie să mă doară Am învățat că eu sunt eu indiferent de ce cred alții
AM ÎNVĂŢAT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361078_a_362407]
-
Imaginați-vă un șef de stat fotografiat cu două pălării: una pe cap și cealaltă în mînă. Bietul Clementis, văzîndu-și șeful fără pălărie pe cap, și-a luat-o pe-a lui și i-a pus-o acestuia repede pe creștet, da' n-a văzut că șeful își ținea pălăria în mînă! Orice lucru lipsit pe neașteptate de semnificația sa prezumtivă ... cine lansase acest decret? Nu era decret?! Era! Atît învățaseră văgăunenii, că lozinca este stimulatoare. Tot o lozincă transformă, credem
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
Nu mai sunt încărcat cu nuferi galbeni, nu mai cutremur o barcă. Sunt plin de mioarele oierilor, care-mi dau jertfe c-auînjurat «prin șapte ochi de flaut». Teiul sfânt: „Nu mai am flori argintii să curg «o dulce ploaie/ Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă oîndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
nepoțica ei a fost ca o steluță strălucitoare în acest strai minunat, cusut de mînuțele ei "moi" în nopți târzii de iarnă; parcă o văd cum ochii i s-au umezit de fericire și mi-a spus, alintându-mă pe creștetul capului zicându-mi: "Costumul ți-l las ție, floricica bunchii!... Să-l porți cu cinste, maică! Are să-ți aducă mult noroc în viață". (O mică umbră de tristețe a trecut peste ochii senini ai aristei Steliana Sima, a ofta și
PARTEA A I-A ÎN CETATEA CÂNTECULUI ŞI DANSULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361208_a_362537]
-
Autor: Elenă Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Dublul meu în Duh Este un alb porumbel Ce nu poate zbura singur. Scânteietoarele, mirabilele prea plinele Tale Izvoare Mă umplu, Mă învăluiesc simplu Din creștet până la picioare Și sunt la masă și la cină Ta, Doamne Amfora plină cu vinul vieții Aflată În divinele, nevăzutele Mâinile Tale. Doamne! Ai grijă, nu mă lasă Nu mă scăpa, cioburi să devin Sunt amfora Ta plină cu vin
SUNT CUPA DIN MÂINILE TALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360957_a_362286]
-
alb, ca hârtia se strânge spasmodic între degetele albe și îmbătrânite. Ecranul monitorului se desparte în cărări fosforescente. - Ați avut și durere în piept? Bătrânul dă din cap, afirmativ. Se luptă pentru fiecare respirație. Are picături translucide de transpirație pe creștet. Fața îi trădează un efort incredibil pentru fiecare gură de aer. Ochii îi sunt căprui și umezi, ușor oblici. - Încă două fiole de Furosemid! - Am fost astăzi la cumnat, la frate-su, a fost ziua lui. Seara, dintr-o dată n-
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
și un nume, Tragodas, ajunsese acum o nenorocită epavă ce nu mai era demnă decât de numele de cerșetor. Arăta ca o ființă netrebnică, cu ochii bulbucați și roșii în cap, rătăciți în adâncul orbitelor pierdute sub câlții părului de pe creștet, urâțită și de alți câlți crescuți anapoda prin barbă și pe obraji. Avea o gură știrbă, care adăpostea o limbă vicleană ce-i adusese cândva multe foloase, dar și multe ponoase. În partea de sus a gurii îi atârnau doi
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
inimii tale. Ești iubit omule ascuns. Șoapta ta bulgărele de aur mi-a lăsat-o pe colțul acelui deja vu în care, o ghindă se desparte de căciulița din care hrana vie a pământului îi atinge mângâietor sufletul, lăsându-i creștetul să lucească în bătaia vântului, în bătaia privirilor senine ale veveriței poznașe care o rostogolește neîncetat, odată cu bila rostogolită de tine, prin inima inimii mele. Referință Bibliografică: poveste o veste povești / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
peste tot, întunecat, octombrie plouă mereu, se joacă picăturile pe geamul meu, ca hoțul am luat noaptea la spinare, în zori sunt pajujul cupidon ce moare, noaptea colină mi-s pernele moi, călăii somnului mă-ngheață sloi, ploaia lovește-n creștet pe copaci, pădurea iar mă-ntreabă :ce mai faci? hai să murim, zice pădurea mea, să ne-ngropăm în flori de peruzea. tu, codrule, renaști în primăvară, eu nu mă mai pot naște a doua oară și codru-mi dă
SINGURĂTATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1022 din 18 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363204_a_364533]
-
ea se avânta!! Așa forță și bucurie n-am mai simțit, Când o imagine-n tărie m-a țintuit, Nici ocean de frumusețe n-am văzut, Că există numai în vene-ti am și crezut! O Scumpete din tălpi până-n creștet Un izvor de bucurie, niciodată veșted, Tu-mi semeni în suflet o așa putere, La așa icoana inima palpita-n creștere, Iar, râul e-n descreștere!! Referință Bibliografica: Lângă copacul secular.. / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036
LANGA COPACUL SECULAR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363199_a_364528]
-
șemineului începuseră să-și facă efectul asupra tinerei. În fața ușii deschise, o luă de după umeri și o strânse la piept, fără ca aceasta să se opună. Cum fata nu-i ajungea decât până la umeri, bărbatul se aplecă și o sărută pe creștetul capului, aproape părintește. Emanuela, care avea mâna în mâna lui, o strânse ușor, cu plăcere, ca o acceptare, privindu-l insistent în ochi. Intră imediat în baie, închizând ușa după ea. Aici trona o oglindă de mărimea unui om. Fata
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363161_a_364490]
-
MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2039 din 31 iulie 2016 Toate Articolele Autorului O cumplită teamă mi-a-mpânzit pustiul. Unde ești tu mamă să îți aperi fiul? Totul este veșted, fără căpătâi e. Mâna ta pe creștet vreau să mă mângâie. Moartea-n mine cântă și viața-mi o-ngână. Mamă, mamă sfântă ține-mă de mână! Hohotul infamei răsună pe-aproape. Doar iubirea mamei poate să mă scape. Nu mai văd ieșire din firescul scapăt. Mamă
MAMĂ, DRAGĂ MAMĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368384_a_369713]
-
îți ating cu formele-ți sculptate Sângele în flăcări pulsează... și m-alinți. Șoptești, că sunt o taină, un vis plin de lumină, Ce îți aduce mintea la limită... nebună Vrăjit de fericire cu dorul de păcate Îmi așezi pe creștet, de raze... o cunună. Mă faci a ta mireasă până departe-n moarte. Raze de-aurore prin trup mi s-au prelins Mugurii iubirii mă-mpodobesc pe seară Pe-a sufletului creangă în roșu s-au aprins... © D. Theiss Referință
IMI CRESC DIN SUFLET RAMURI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368406_a_369735]
-
primea de la ea în fiecare duminică la biserică o monedă de 50 de bani, îi rupse firul gândurilor. Îl privi de sus, cum stătea ghemuit pe treptele de piatră prăfuite ale bisericuței de lemn, se aplecă, îi ciufuli părut de pe creștet și îl făcu atent ca pe viitor să i se adreseze așa cum o făcea toată lumea cu numele ei: Fironica „de-din-deal”. Referință Bibliografică: DOAMNA FIRA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014. Drepturi
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
deoarece toate aducem speranțe și încântăm oamenii, trezindu-le bucuria vieții!”, își sfârși povestea, ghiocelul retras într-un colțișor, având căpșorul plecat, deoarce era modest din fire. Câteva momente se lăsă o tăcere, iar vântul începu a mângâia florile pe creștet, cu pălmile lui pline de raze de soare, punându-le câte o coroniță de premiant. Când ajunse la ghiocel, acesta îi puse pe căpșorul suav și aplecat o coroniță de învingător. Marina Glodici Cluj Napoca, 26 martie 2016 Referință Bibliografică: Legenda
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
unduiri ușoare se vedeau deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
el uitarea să uităm, iubind. Și ori de câte ori nu vom putea-nțelege, Că am uitat, iubind, și am iubit, uitând, Ne va fi cerul-platină și muntele un rege, Coroană depășirii se va crea oricând Din crengile balsamului, de au ajuns Pe creștet să-nflorească într-o armonie, Ce tristă e, iar leacul ei de neînvins Alungă umbra disperării și inima îmbie. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: COROANA DEPĂȘIRII / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi
COROANA DEPĂŞIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367973_a_369302]
-
ceva din părul negru de smoală despărțit de-o cărare subțire chiar pe mijloc. De undeva de sub acoperământ porneau lăsate ca niște accesorii câte două codițe lucitoare care fugeau arcuite pe sub urechi. De sub basmaua legată la lucru dinspre ceafă spre creștet atârnau alte două cozi zdravene, împletite până dincolo de firele de păr prin terminațiile câte unei panglici roșii. De urechi atârnau lucitori cercei de argint, lungi în toarte, închipuind două frunze crestate pe margini. În jurul gâtului subțirel se orânduia un șirag
SPOI’TINGIRI, PRETINO! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368049_a_369378]
-
în timiditatea pământului. Doar așa am încetat să mai înțeleg albastrul. L-am vândut pe câțiva lei la un magazin de foste culori, doar să nu îl mai simt cum îmi arde privirea. Am rămas cu îmbrățișarea umbrelor tremurate în creștetele pereților, foste amintiri, lăsate de alții de dinaintea mea. Niște răscruci întemnițate în caldarâmuri, care au uitat consistența pașilor. Drumuri, având pântecele sfâșiate de amprenta anilor prabușiți fără încetare. O ploaie de călcâie, care au încetat să își mai curgă înțelegerea
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
de râu Cu maiul bătând la rufe-n copaie, Cu sânii sub ie în ritmuri vibrând Pe umeri curgându-i cosița bălaie. Cu pulpele albe ieșind de sub poale Două lumânări de dor tremurând, În jur mlădioasă iarba se-ndoaie În creștet ascunsă flacără-arzând. Și cum se-ntâmplă să treacă bărbatul Ce lucrului tot îi dă miez, Atât vă mai spun: că-n satul Acela-n curând fu botez. 24. Poem în clepsidră Dacă aș fi clepsidră nu-i așa că ar dura
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]