1,492 matches
-
părți dintre ei, sunt de o autoritate de neînvins, reprezentând, de fapt, doctrina Bisericii celei una. Scriitorii din epoca patristică au, de atunci, acest privilegiu, foarte rar pentru cei care îi urmează, de a se bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte<footnote F. Cayré, A. A. Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
șase secole. Lucrarea cuprinde jertfa și strădania unor autentici misionari și teologi care s-au născut sau au trăit în spațiul danubiano-pontic și care și-au consacrat întreaga lor viață slujirii lui Hristos și slujirii științei teologice în folosul întregii creștinătăți. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei lor, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care le-a caracterizat viața, pentru sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sau prin promovarea unei simbioze de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o maximă intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării Fiului lui Dumnezeu, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină (la Dionisie Exiguul), respectul contemporanilor care îi socoteau sfinți, elogiile istoricilor din toate timpurile, constituie câteva argumente pentru care Părintele Nechita Runcan s-a hotărât
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noi. Folosind o expresie metaforizată, putem spune că în acel moment „Răsăritul și Apusul Europei erau împreună”. Pe de altă parte, cei doi prieteni erau și oameni de litere. Discuțiile lor s-au îndreptat și asupra problemelor teologice care frământau creștinătatea în vremea aceea precum și asupra unor lucrări de teologie (Viața Sfântului Martin, scrisă de Sulpiciu Sever; Dialogurile aceluiași autor etc.) care circulau în provincia Illyricului și chiar la Roma. În felul acesta, Niceta a avut un mare rol ca element
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Tine, Doamne, Te mărturisim. Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul te cinstește... Pe Tine, Sfânta Biserică Te mărturisește pe întregul pământ, Tată al nesfârșitei măriri”. După cum reiese din aceste versuri, Sfântul Niceta reușește să cuprindă într-o viziune ecumenică toată creștinătatea răspândită pe întregul pământ, unită în imnul de laudă adresat Părintelui ceresc, toate puterile cerești care slăvesc neîncetat pe Dumnezeu împreună cu cetele proorocilor, apostolilor și mucenicilor. Se poate spune că Sfântul Niceta a realizat un tablou sugestiv al solidarității umane
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și unică familie spirituală. Învățătura despre comuniunea sfinților va fi reluată de Sfântul Niceta și în imnul Te Deum laudamus și astfel se va răspândi odată cu acest imn în Apusul creștin. Episcopul misionar din Remesiana este primul care a dat creștinătății ideea despre unirea strânsă a Bisericii de pe pământ cu Biserica cerească, din veac și până în veac, expusă clar și concis în expresia „communio sanctorum”. Această învățătură dezvăluie perspectiva cu adevărat ecumenică a Bisericii. Creștinul nu este singur, nu se simte
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se declară pe veci legat de poporul lui Dumnezeu de la Constantinopol și, de asemeni, ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Specialiștii consideră că supranumele de Ioan și l-a însușit Sfântul Ioan Cassian ca omagiu adus marelui orator al creștinătății. Faptul că Ioan Gură de Aur l-a hirotonit diacon pe Cassian dovedește meritele deosebite, reale ale acestuia din urmă, știindu-se că marele patriarh era extrem de sever în privința hirotonirii și a comportamentului clerului. După hirotonie, el a funcționat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din Răsărit. Hirotonit ca diacon la Constantinopol de însuși Sfântul Ioan Gură de Aur și cunoscător nemijlocit al vieții eremiților din Palestina și Egipt, călător care a cunoscut oamenii duhovnicești din Scythia Minor și din cele două mari centre ale creștinătății, Constantinopol și Roma, Cassian devine instrumentul perfect ce va sluji Biserica secolelor IV-V d. Hr. prin dimensiunea ecumenică (universală) a operei lăsate. Bogatul conținut de idei, probleme, sugestii și frământări fac lucrările sale actuale și pertinente. Ele au o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
moșteniți împărăția ce-a pregătit-o vouă de la întemeierea lumii”. Problema predestinației în Ortodoxie implică libertatea omului de a colabora cu harul și chemarea tuturor oamenilor la mântuire, iar la baza ei stă preștiința lui Dumnezeu. Asemenea doctrinei ortodoxe și creștinătatea ecumenică afirmă, combătând pelagianismul și semipelagianismul, că începutul mântuirii îl face harul. Nu se poate spune că omul face începutul mântuirii doar pentru că, în virtutea libertății, colaborează cu harul sau nu. Se poate vorbi mai degrabă de dorul sau nostalgia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui religioase, creând o tradiție nouă în monahismul creștin. Cu o experiență bogată de zeci de ani în pustiul Egiptului și cu o pătrundere psihologică excepțională, trăind în lumea marilor sfinți creștini ai epocii sale, Sfântul Cassian a putut oferi creștinătății o hartă a urcușului fericit al sufletului spre zările luminoase ale împărăției cerești în rugăciune neîntreruptă și lumină dumnezeiască. În afara mănăstirilor, el a fost din ce în ce mai mult privit ca maestrul prin excelență al căilor ascetice și mistice. Lucrările sale au exercitat
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Apusul într-o situație antagonică din punct de vedere teologic. În ortodoxie, problema predestinației implică libertatea omului de a colabora cu harul și chemarea tuturor oamenilor la mântuire, iar la baza ei stă preștiința lui Dumnezeu. Asemenea doctrinei ortodoxe și creștinătatea ecumenică afirmă, combătând pelagianismul și semipelagianismul, că începutul mântuirii îl face harul. Teologia ortodoxă asimilează doctrina lui Cassian ca pe a ei proprie pentru că evită atât exagerările lui Augustin, care nega libertatea omului ajungând la predestinaționismul absolut, cât și exagerările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cea de a doua mare deosebire dintre calendarul roman păgân și cel creștin, pe lângă alte rânduieli în legătură cu praznicele, pomenirile și posturile bisericești. În primele veacuri creștine, a existat ca preocupare de bază întocmirea tabelelor pascale..0 Sărbătoarea cea mare a creștinătății era retrăită anual de către credincioșii de atunci, ca și în zilele noastre, cu sentimentul evidenței divinității Mântuitorului și al așteptării învierii din morți a celor răposați. În secolul I însă, ca punct de orientare sigură în această privință, ei nu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a sinopticilor, iar adversarii lor pe cea a Sfântului Ioan, ceea ce a încercat să lămurească Claudius Apolinaris”. La acest dezacord privind data sărbătoririi Paștilor, se adăuga durata postului premergător praznicului Învierii. Acesta avea o anumită durată într-o parte a creștinătății și alta mai lungă în restul lumii creștine. În secolele al II-lea și al III-lea viața Bisericii era umbrită de controverse și divergențe pascale creștine avându-i în frunte, pe de-o parte, pe episcopul Victor al Romei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de la Niceea, din anul 325. Cercetătorii de astăzi au constatat că nu s-a stabilit atunci nici un canon care să reglementeze tehnica aflării zilei Paștelui. Biserica Alexandriei a fost însărcinată de Sinodul I ecumenic să comunice anual episcopilor din întreaga creștinătate data pascală. Datorită reputației științifice în domeniul astronomiei, Patriarhia din Alexandria comunica, pe de-o parte, data Paștilor prin enciclici speciale, iar pe de alta, începerea postului. Sfântul Ioan Cassian precizează că momentul răsăritului soarelui avea un mare rol în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
astronomice decât în secolul al XX-lea. „Acest ciclu - al lui Dionisie - este codicele datei Paștelui după prescripțiile Bisericii Orientale, ciclu care, începând cu anul 345 d.Hr., se repetă neîncetat. Marele ciclu pascal a fost în uz în toată creștinătatea, până la reforma calendarului iulian în 1582. Din acest an, Biserica Occidentală a părăsit, odată cu calendarul iulian, vechile reguli și a creat altele noi, cu totul deosebite. Dar Biserica Orientală a rămas la calendarul iulian și la vechile calcule”. Așa
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
fundalul realităților astronomice juste de atunci pe care la aveau în vedere, evidențiau rădăcina credinței creștine, în revelația dată poporului evreu. Începută prin reglementarea pascaliei, continuată prin colecțiile de canoane ale Sinoadelor ecumenice, inițiativa unificatoare a celor două părți ale creștinătății dezbinate de mai multe decenii se împlinea în impunerea unui sistem universal de comput pascal și de numărare a anilor. Conciliată astfel progresiv în problemele de credință ortodoxă, Europa de după anul 525 dobândea germenii solidarității ei și sub raport moral
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
creștinii și necreștinii au rămas uniți de un sistem care poartă ca efigie Nașterea Mântuitorului lumii. Păstrând ferm criteriul Învierii și al Nașterii Domnului, statornicit de către Sfinții Părinți, Dionisie Exiguul a contribuit la încetarea dezbinărilor dintre cele două părți ale creștinătății pe care le provocase schisma acachiană. De asemenea, el a făcut ca Olimpiadele, anii activității consulilor, ca însăși data miticei întemeieri a Romei să înceteze să mai țină în stăpânire spiritele oamenilor până într-atât încât să devină criteriu cronologic
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și cea apuseană sau prin promovarea unei împletiri de elemente spirituale între cele două vaste arii europene. Credința creștină militantă, trăită cu o mare intensitate duhovnicească, linia ortodoxă desăvârșită în problema Întrupării, promovarea valorilor ecumenice ale dreptei-credințe cu scopul unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină, respectul contemporanilor care îl socoteau un sfânt apărut în generația lor, elogiile cercetătorilor din toate timpurile, care îl apreciază drept un învățat și evlavios teolog
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
extrage vitalitatea din trezirea spiritului religios de la începutul secolului al XIX-lea: fervoarea cucerniciei populare, amploarea pelerinajelor, înflorirea ordinelor și a congregațiilor religioase, înmulțirea acțiunilor care implicau un militantism laic foarte dezvoltat în unele regiuni unde se putea vorbi de creștinătate. Acesta se bazează, de asemenea, pe evoluția liberalismului care tindea să se înăsprească, în timp ce în Europa apăreau mișcările socialiste și se răspîndea principiul regimului reprezentativ, după 1848, în ciuda reacției autoritare din anii 1849-1850. Această înăsprire se manifesta sub forma anticlericalismului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
il meraviglioso connubio della Chiesa cattolica colla Democrazia cristiana"6 (căsătoria minunată a Bisericii catolice cu Democrația creștină) și chiar dacă secretarul său de stat, cardinalul Rampolla, era de partea acestor partide. În dorința lui de a pune bazele unei noi creștinătăți, Leon al XIII-lea i-a invitat pe catolici să fie prezenți în viața politică și în instituții, dar nu neapărat să creeze partide confesionale. Astfel, în Franța, încercarea lui Albert de Mun, provenit din sînul catolicismului social intransigent, de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fi introdus germenii unei diviziuni scandaloase. Istoricul italian Daniele Menozzi scria: "Avem impresia că Pius al X-lea se folosește de hotărîrea lui de a lichida doctrinele moderniste (...) pentru a înmormînta definitiv încercările de a pune în discuție privilegiul rezervat creștinătății medievale de a stabili relațiile Bisericii cu progresul societății"8. Modernismul avea să fie condamnat prin enciclica Pascendi dominici gregis din 8 septembrie 1907. Diversitatea experințelor naționale Franța iese în evidență prin absența unui partid catolic puternic. În această țară
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
directă a autorității ecleziastice asupra spiritualului și puterea indirectă a acesteia (influența morală) asupra temporalului. Mai tîrziu, în Umanismul integral (10 ani după condamnarea pontificală a Acțiunii Franceze, avînd importanța unei crize eliberatoare pentru catolici), el definea idealul unei "noi creștinătăți", organizarea societății inspirată din creștinism. În felul acesta, el propovăduia prioritatea persoanei față de Statul văzut ca un amsablu de mijloace și nimic mai mult, într-un moment cînd sistemele "sclavagiste" totalitare se impuneau în Europa (tema a fost reluată după
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
era o a treia condiție intrinsecă a demersului creștin-democrat. Europa constituia pentru Robert Schuman forma cea mai desăvîrșită a modelului democratic. De Gasperi scotea în față valorile umaniste, pluralismul, laicitatea, drepturile omului, într-o formă lipsită de orice nostalgie pentru creștinătate, deschisă tuturor curentelor ideologice democratice, ceea ce a permis cu adevărat acestora din urmă să susțină și ei construcția europeană și să se angajeze din ce în ce mai mult în această acțiune. Principiul democratic este acela pe care trebuie să-l apărăm în Europa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să suporte suferințele și sacrificiile 3. Războiul a oferit ocazia de a sublinia legătura dintre religie și patrie, de a reduce polemicile vechi cu Statul liberal, de a spera în desăvîrșirea Unificării grație revenirii regiunilor Trentino și Frioul, pămînturi ale creștinătății. În 1916, Filippo Meda a intrat în guvern ca reprezentant al uniunii naționale. Dar ostilitatea Sfîntului Scaun, mai întîi față de intrarea Italiei în război, apoi față de participarea lui Meda la guvernare, nu putea decît să întărească autonomia catolicilor în plan
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din ACI. În 1948, cu 48,5% din voturi, DC obținea majoritatea absolută în Camera Deputaților. În cadrul democrației parlamentare se afirma astfel "hegemonia catolică". Putea fi considerat 18 aprilie punctul de plecare sperat de atîția episcopi? Permitea el făurirea "noii creștinătăți" datorită puterii politice indirecte a Bisericii? De fapt victoria era ambiguă fiindcă, datorită formidabilei mobilizări a Bisericii, ea revenea de fapt unui partid ai cărui conducători nu doreau să rămînă un simplu instrument. Preocupat să evite o clericalizare a regimului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]