11,264 matches
-
cu o idee decît dacă ești pregătit să suferi pentru ea. De pildă, dacă dăm deoparte viața lui Iisus și să ne străduim să privim doctrina creștină ca pe un mănunchi de cunoștințe ce propun o anumită viziune asupra vieții, creștinismul ar semăna cu o colecție fadă de apoftegme răsuflate. Căci, separate de ființa celui care, aducîndu-le pe lume, a fost dispus să moară pentru ele, adevărurile creștine ar suferi de o serbezime stupefiantă și inertă, fiind cu totul lipsite de
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
nu recunoaștem că, astăzi, islamul este religia cea mai expansivă din lume. Chiar dacă pe creștini lucrul acesta nu are cum să-i bucure, deoarece o religie care și-a pierdut forța misionară e totodată o religie pe cale de dispariție - iar creștinismul dă toate semnele că a obosit să mai lupte cu ideologiile secularizante -, chiar dacă așadar suntem oarecum siliți să privim cum Europa creștină începe să fie punctată de vîrful tot mai multor minarete, putem totuși sesiza că forța acestei religii nu
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
texte și legende, pe care Constantin Întâiul i-a poruncit lui Eusebiu din Cezareea, turiferarul lui, să le trieze și să le distribuie sub forma unui corpus coerent principalelor biserici din nou creștinatul imperiu? Mă raliez opiniei lui Raoul Vaneigem: creștinismul „a încetat așadar să mai fie creștin în anul 325“ (La résistance au christianisme, 1993). * Când adevărul începe să ți se deschidă în viață, realizezi cât de fără poveste este acest adevăr; și că viața e o poveste a neadevărului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Am reușit să terfelim, să compromitem iremediabil tot ce ni s-a dat ca revelație care să ne sugereze spiritual originea sau destinația, care să ne indice ieșirea din marasm sau măcar cine suntem. După Constantin împăratul, care a oficializat creștinismul fără să fie creștin, creștinismul nu a mai fost nici el creștin. Împlinirea amintirii lui Hristos este Uniunea Europeană, paradisul în care Biserica oficiază cu jumătate de gură o morală slugarnică. * Blestemul fundamental al omului nu pare să fie culpa originară
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
compromitem iremediabil tot ce ni s-a dat ca revelație care să ne sugereze spiritual originea sau destinația, care să ne indice ieșirea din marasm sau măcar cine suntem. După Constantin împăratul, care a oficializat creștinismul fără să fie creștin, creștinismul nu a mai fost nici el creștin. Împlinirea amintirii lui Hristos este Uniunea Europeană, paradisul în care Biserica oficiază cu jumătate de gură o morală slugarnică. * Blestemul fundamental al omului nu pare să fie culpa originară, ci obsesia de a-și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
iar eternul infern pentru om va fi sărăcia. * Împăratul avea nevoie de stabilitate, politica lui subtilă era aceea de a potoli sălbăticia maselor, care se sfâșiau între ele pe criterii religioase mai cu seamă. A triumfat, în cele din urmă, creștinismul popular, propagat între alții de însuși Tertulian, al cărui prestigiu la vremea aceea era imens. Iar episcopii și puterea bisericească au uzat de aceleași metode barbare folosite cândva împotriva coreligionarilor lor de către romani. Dacă în luptele acerbe care se dădeau
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mort viu - iată un mort fericit. Trăiesc cu tristețea că mă vor citi ca pe unul care nu condamnă nimic. * Dacă ne-am fi limitat de la început să spunem „cât timp îl am pe Hristos totul e bine în viață“, creștinismul nu ar fi devenit o teologie. Suspectând însă totul, l-a amestecat într-atât pe Hristos în toată această afacere, încât l-a potcovit cu o poziție oficială, de care însuși Dumnezeu Tatăl fuge. „Salvați-l pe Hristos din mâinile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu o poziție oficială, de care însuși Dumnezeu Tatăl fuge. „Salvați-l pe Hristos din mâinile preoților“ ar fi o lozincă prea dură, așa că nu ne mai rămâne să zicem decât: „Dacă reușesc să ni-l ia pe Hristos, atunci creștinismul va triumfa.“ * Domină convingerea că prin efort spiritual ajungem „undeva“, că urcăm spre un punct de orizont care și-ar dezvălui peisajul transfigurat, plaja lunară cu pagini pe care vântul le răsfoiește pentru inițiați... Nu evoluezi, de fapt, nici nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
deocamdată, vechimea ortodoxismului lui Paul Sterian, se cuvine să adăugăm aici și un cuvînt despre profunzimea lui. În Memoriile sale, Mircea Eliade mărturisește: "Abia stînd de vorbă cu Mircea Vulcănescu și Paul Sterian, am înțeles cît eram de ignorant în ce privește creștinismul răsăritean și tradițiile religioase românești..."18 Să fi avut loc aceste discuții în intervalul dintre întoarcerea celor doi de la studii și plecarea lui Eliade în India ori după revenirea acestuia în țară? Cert este că Paul Sterian publica în noiembrie
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
cosmosului?" "Apărarea" e dezvoltată mai departe astfel: "Domnule Duh, să am iertare, dar dacă recunoști unitatea metafizică a inspirației noastre literare, nu înțeleg cum nu poți vedea obiectiv, unitatea spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului. Ce altceva înseamnă paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în vecinic război cu lumea, naturalețea prăpastiei înfiorătoare, jocul și candoarea unui suflet aspru, tensiunea tăcută, dar teribilă metafizică, halucinația obiectivă a duhului, apocalispul într-
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
epocii, dominat de tehnică, de jurnalismul pernicios și de degradarea limbii ( "O lume în care oamenii își pierd adevărata lor relație cu limba, devenind sclavii computerului."- p. 192 ), se declară iritat de biologism și de valul comunismului bolșevic, constată declinul creștinismului și sfîrșitul metafizicii occidentale, iar peste toate acestea, cu un ton de sumbră previziune istorică, își rostește voalat crezul într-o providență care și-a întors fața de la destinul Germaniei ("Am înțeles de multă vreme, din tot ceea ce am trăit
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
College de France și specialist în istoria mentalităților, și Arlette Farge, director de cercetare la CNRS, istoric, specialistă în secolul al XVIII-lea. Cum fiecare tratează tema fericirii din interiorul domeniului în care excelează - filozofia în cazul lui André Comte-Sponville, creștinismul în cazul lui Jean Delumeau și idealurile politice ale Revoluției Franceze în cazul lui Arlette Farge - să ne îndreptăm atenția nu atît asupra cunoștințelor vehiculate în carte, ci asupra convingerilor autorilor înșiși. Așadar, nu ce spun despre fericire, ci ce
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
închinată lui Nietzsche, care-și propune a insista "în principal asupra elementelor de filosofia culturii", așa cum apar în opera în cauză. O intenție de căpetenie a gînditorului german a fost cea de-a denunța teza filosofiei platonice, dar și a creștinismului, vizînd separarea lumilor prin opoziția dintre viață și transcendența ideilor inteligibile sau a divinității, în încercarea de-a reabilita viața sensibilă ca și cea corporală, depreciate în beneficiul unor adevăruri socotite superioare. Adevăruri care sînt și cele ale științei pozitive
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
Karamazov, un dionisiac fără margini. Dostoievski a fost, bineînțeles, un creștin ortodox, dar el căuta o credință adevărată, oscila chiar, într-un timp, între credință și necredință, creînd opere despre și pentru om, pentru omenire, fără deosebire de apartenență confesională. Creștinismul lui Dostoievski nu a fost unul exclusivist, iată de ce nu încetez să repet că în Japonia, de exemplu, scriitorul este receptat în mod specific, dar nu mai puțin profund decît în Rusia. În centrul secției Destinul scriitorului: biografie și istorie
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
a sfârși (adică pentru a se întrupa) într-una din lumile posibile. Dulcineea din Toboso poate fi îmbrățișată de Don Quijote mai ardent, mai carnal, decât își îmbrățișează Emma Bovary amanții. Poți păcătui nu numai cu trupul, ci și cu gândul. (Creștinismul legiferează și imaginarul păcatului.) Dar, pentru personajele lui Mircea Horia Simionescu, gândul, adică posibilul, e chiar trupul romanului. Jocul cu ficțiunea cea mai vaporoasă e sinonim perfect al jocului cu cea mai ternă realitate. Orice ficțiune e tangibilă și accesibilă
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
o țină pentru el însuși, vrea s-o împărtășească semenilor, tulburîndu-le seninătatea trăirii și desfigurîndu-le icoana pe care tradiția le-a înrădăcinat-o în minte. Rezultatul va fi un dicționar al eresurilor și gafelor pe care cartea de căpătîi a creștinismului le conține în litera ei. Avem de-a face cu genul de erudiție periculoasă prin care un teolog caută să-și ascundă adînca inapetență față de natura revelată a cunoștințelor biblice. Cam în acest fel ar gîndi un credincios răsfoind lucrarea
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
și le declară. Nu se poate așadar să nu aibă pornirea involuntară de a se întreba ce hram poartă autorul și ce intenții are. Căci ce om bine intenționat, scriind o astfel de antologie, ar nutri o simpatie inalterată față de creștinism? Și apoi cum să mai fii legat de o învățătură căreia nu te sfiești să-i urmărești contra-dicțiile cu lupa? De altfel, într-o epocă în care e la modă să arăți cît de găunos este spiritul acestei religii și
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
cu degetul obtuzitatea învățăturii biblice, într-o asemenea epocă, oficina propagandei împotriva lui Hristos capătă gir academic și laurii patalamalei doctorale. Aproape că nu te mai poți număra printre intelectualii rafinați dacă nu plătești tributul obedienței față de curentul dominant: denigrarea creștinismului și înveșmîntarea lui Hristos în zdrențele unui profet lovit de sminteală. De aceea, sub unghiul respectului față de dogme, lexiconul lui Langbein cîntărește cît o blasfemie: în rîndurile lui întîlnești nesocotirea unor înțelesuri a căror valabilitate descinde din tradiția Bisericii. Dacă
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
împărtășesc aceeași stare ca el. În schimb, pentru un credincios autentic, lexiconul va fi cel mult un florilegiu de curiozități exotice a căror temeinicie nu poate clinti dogoarea unui sentiment. Toate vor fi puse în seama conjurației actuale îndreptate împotriva creștinismului și, dintr-un gest spontan de răzbunare simbolică, Langbein va fi privit cu compătimirea cuvenită celor care vor fi pedepsiți aspru la Judecata de Apoi. Ceea ce sare în ochi este dăruirea cu care teologul își vinde sufletul rațiunii. Zeul lui
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
nu-i ușoară. E de văzut în amănunt cum a comentat presa franceză romanul, pe ce a pus accentul. Conspectul succesului publicistic trebuie neapărat făcut. E de presupus că, într-o Europă încă bolnavă după război, au contat pledoaria pentru creștinism și opțiunea pentru respiritua-lizarea omului. Romanului i-a fost acordat Premiul Goncourt. I-a fost acordat, dar nu i-a mai fost decernat, datorită acuzelor aduse scriitorului (acuze orchestrate din țară) că a fost simpatizant legionar (ceea ce era, din păcate
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
politeismul antic la monoteismul creștin. Surprinzător e să descoperim că lumea dacică, trăind în cultul zeului unic, Zamolxe, era mai pregătită pentru această transformare decât Roma politeistă. Se vede că e un roman cu o miză copleșitor de mare (nașterea creștinismului și răspândirea lui în Dacia), obligându-l pe autor la explicații didactice (rezumatul evangheliilor despre viața și misiunea lui Isus) și chiar la rezolvări schematice. Jurnalul lui Ovidiu e un seismograf prea fin și prea limitat pentru a înregistra un
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
pe Mesia, crede în Mântuitor. E puțin prea mult și se întâmplă prea repede această convertire, chiar dacă jurnalul lui Ovidiu transcrie opt ani de exil. Scriitorul temperează un astfel de elan al credinței noi, făcându-l pe Ovidiu să presimtă creștinismul, nu și să-l adopte imediat. Febra acestei așteptări, la răscruce de lumi, de civilizații, de mentalități și de religii alcătuiește partea cea mai interesantă a jurnalului fictiv al lui Ovidiu. Decăderea Romei (o societate înrăită de presiunile dictaturii, cu
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
Întrucît ambele au un caracter de "nonuniversabilitate", e benefică o colaborare între ele, în spiritul interculturalității, ca "dimensiune indispensabilă în dezbaterea referitoare la chestiunile fundamentale care privesc ființarea omului, care nu mai poate fi purtată de exclusivitate nici în sînul creștinismului și nici doar în cadrul tradiției occidentale a rațiunii". Să adăugăm că, potrivit unui comentator, papa Ioan Paul al II-lea s-ar fi poziționat "de partea postmodernismului", grație atacului său împotriva marxismului și a liberalismului secular, pentru că "filosofiile secolului XX
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
de Vasile Blaga, interesantă, despre faptul că este eticheta generală pentru că suntem creștini, nu ține. Ea este valabilă doar acolo unde creștinii se confruntă cu musulmanii sau alte religii. În Europa particulă creștin trimite la creștin-democrație, partide de dreapta, iar creștinismul din politica se asociază cu catolicismul sau bisericile protestante sau cele neoprotestante. În acest caz, orice echipa de campanie va avea Victor Ponta nu va scăpa momentul și va aduce Biserică Ortodoxă la lupta politică, o luptă (inegala) între o
Vasile Dâncu, convins că Victor Ponta va apela la Biserica Ortodoxa Română în campania prezidențială by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77450_a_78775]
-
toate compartimentele și funcțiile organismului social. Repede instaurat ca stăpîn peste trupuri, cu oasele cărora a albit geografia și istoria, nu a părăsit niciodată visul de a poseda cu aceeași tărie sufletele și conștiințele. însușindu-și în detaliu toate traseele creștinismului, cu ordinea, instituțiile și ceremonialurile sale, comunismul a resuscitat ideea mesianică și a reformulat promisiunea Edenului. Locul înaintemergătorilor și al profeților a fost preluat de către Marx și Engels și de către toți creatorii de utopii sociale de la Campanella și pînă la
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]