4,763 matches
-
lira mea, cât am să fiu, cânta-va De lacul tău, de codrii și de tei S-or scurge ani și lumea-o să se schimbe Dar tu rămâi, un geniu printre zei... De dragul tău, mai des mă urc pe creste Privind ades luceafărul din cer Prin gândul meu, te plimb până la ziuă Și-adorm uimit, de stelele ce pier... Și tot de drag, îmi port cu cinste lira Și cânt și eu, de dragoste prin vânt Dar cât voi fi
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
Ploiești, apa cea de toate zilele. Doi ani s-au tot străduit constructorii să se lupte cu muntele, ridicând un alt munte din oțel și beton, înalt de peste o sută de metri, în calea apelor ce se tot scurgeau de pe creste, nu numai din izvoarele naturale, ci și din ploile torențiale sau din topirea zăpezilor căzute cu dărnicie în această parte a țării. Lucrarea era numită și „barajul de la Paltinul”, după lacul pe care îl zăgăzuia. Acest baraj schimbase fața muntelui
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
ca un gigantic zeu antic, cu brațele larg deschise în măreția sa. Erau lungi de peste patru sute cincizeci de metri, iar zeul pregătit să întâmpine cu pieptul lui puternic miile de metri cub de apă, ce se tot rostogoleau năvalnic de pe creste, din inima munților Gârbova, atât ale râului Doftana, cat și ale râului Gârbova. Soseau tocmai de la granița cu județul Brașov, printre stânci golașe sau zone pline de vegetație sălbatică, speriind trecătorii ocazionali prin zgomotul lor asurzitor la întâlnirea obstacolelor de
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 906 din 24 iunie 2013 Toate Articolele Autorului „Munții noștri aur poartă Noi cerșim din poartă-n poartă” O.Goga Avem plaiuri minunate începând de la Marea Neagră cu litoralul său, Delta Dunării și până la crestele Carpaților care se desfășoară în interiorul României ca zidurile unei cetăți, ca un simbol al unirii, prin zidurile sale, al celor trei principate românești, Regatul lui Mircea, Țara lui Ștefan și Țara de peste munți a lui Avram Iancu. Divinitatea ne-a
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
este dor să le revăd. Dar sunt și zone prin care am trecut de multe ori și tot nu m-am săturat să le admir priveliștile încântătoare oferite de mama natură. Cu toate acestea mi-au rămas străine multe ținuturi, creste de munți, lacuri, peșteri... Uneori anii trec prea repede și-n vâltoarea luptei pentru supremație a marilor puteri ce a cuprins planeta, a luptei pentru existență, a degradării și desconsiderării ființei umane, omenirea se trezește îmbătrânită prea devreme, atât fizic
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
Ajunși pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant devine golul alpin. Case răzlețe, căpițe cu fân, țarcuri, cai pășunând în voie, întregesc tabloul din ținutul moților. Iubitorii de natură, aici în ținutul populat pe crestele Carpaților Apuseni, își pot monta corturile și petrece o zi, o noapte sau mai multe în aerul curat, reconfortant, în liniștea deplină din mijlocul naturii departe de tumultul citadin. Este un loc sfânt de meditație spirituală și relaxare trupească. De
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
înalță frumusețea expresiei, pentru că poartă în ea informația permanenței etnice. Călușarii Auzi cum trec, coboară dinspre daci Cu pașii lor împletiți in memoria ierbii Cu glasurile lor cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet ... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceața din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlanțuie dansul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu bâtele lor
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
la șireturi, nasturii la nasturi, ațica la ațică și fermoarele la fermoare. Acele la ace. Pipotele la pipote, ficații de pasăre la ficați, inimile la inimi, aripile la aripi, ciocănelele la ciocănele, capetele de pasăre la capete cu sau fără creste, etc.” Sinu realiză într-un târziu, că în loc să ajungă la supermarket, reveni la mașină, pentru că-și uitase cardul. ” - Hai să zicem - auzea Sinu vocea fostului coleg de spital, venind din adâncurile lui insondabile - că din acest punct de vedere, supermarketul
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
în bârlogul tăcerii, mă înfășor în mantii de cumpătare să-mi pot echilibra pașii. Învăț rotirea în baletul vieții și urc spre cer într-o hipnotică îmblânzire a scindărilor. Îmi ocup timpul cu trasarea de priorități, testarea temeliilor, urcușul pe creste fragile , cu înotul între tâmplele gemene, în oceanul inimii. Îmi ocup timpul cu anotimpurile, cu schiatul pe cărările curcubeului. Privesc cu simpatie pământul.E blindat de vise. Mi se-așterne înainte până la tine, până la margine, până la cutremur, până la rod. Cu
PREOCUPĂRI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362946_a_364275]
-
se fac auzite versurile marelui poet Henrich Heine: Eu nu știu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melodie Un basm din zilele vechi Se-ntunecă fără de vedte Lin apele Rinului curg Și cresc ale munților creste Marea strălucind în amurg 2 Îmi scăldam privirea din zorii zilei și adeseori nu-mi permiteam să adorm când peste întinderile nemărginite se lăsa covorul negru al nopții.Stlele și luna îți luminau șălile ondulate,liniștite ,sclipitoare. Tu,îți vedeai
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
-n floare, Sub cerul cu bolta sfântă Și o doină veche cântă. Vulturul din aripi bate Munți albaștri de străbate. Este cald, e zi de vară, Vântul urcă și coboară, Se-nnegresc încet la soare Afinele rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și în astă zi frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori Pe coasta plină de flori, Cântă și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
Bâlea și străbate muntele vezi versantul sudic absolut în pielea goală. Serpentinele deosebit de severe sunt vizibile în întregime până la poalele masivului de unde reîncep pădurile. Nu omul a defrișat o eventuală pădure ci soarele, vânturile și ploile care au spălat semețele creste de orice vegetație. Am impresia că cei doi versanți pe care se întinde Transfăgărășeanul pot simboliza cultura omului de rând, precum Badea Cârțan, din regiunile respective. Chiar și clerul celor două regiuni despărțite de masivul Carpatin este diferit. De-o
BADEA CÂRŢAN ŞI SUTANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362973_a_364302]
-
de Conte! Este Palatul Fiicei lui Dracula! PALOȘ:(glumeț) Și ca să ajungem acolo, iar te transformi în „iapă”!? PRINȚESA:(îi zâmbește cu subînțeles) Te-ai învățat cu călăritul?... (îl sărută scurt pe buze) Vom plana ca doi vulturi pleșuvi peste crestele dantelate ale munților până pe stânca agățată de toarta cerului! Îl prinde de mână și aleargă ușor patru-cinci pași și se transformă în doi vulturi care se ridică peste vârfurile stejarilor și se îndreaptă către munții care se conturează la orizontul
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
ușor patru-cinci pași și se transformă în doi vulturi care se ridică peste vârfurile stejarilor și se îndreaptă către munții care se conturează la orizontul îndepărtat. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / ZI Este dimineață. Soarele apare cu razele sale strălucitoare peste crestele munților. Pe un pinten de stâncă se află o construcție impozantă. Este palatul fiicei lui Dracula. Următoarele imagini prezintă un asfințit de soare pe scena munților și reflexele aurii care înconjoară palatul. INT./ DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE Este o încăpere cu
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
drept ca la o magie și sunt înfășurați, fiecare, în câte o mantie neagră, apoi dispar prin plafonul încăperii. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Prin misterele nopții deasupra turnului celui mare al palatului tinerii își rotesc privirile de jur împrejur. Crestele munților se ridică misterioase din adâncuri către aștrii ce licăre neîncetat. PRINȚESA: Scumpule, vezi orizontul dinspre răsărit!? PALOȘ: Unde parcă munții nu se mai sfârșesc? PRINȚESA: Dincolo de crestele lor se află castelul contelui. În zborul nostru vei avea ocazia să
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
turnului celui mare al palatului tinerii își rotesc privirile de jur împrejur. Crestele munților se ridică misterioase din adâncuri către aștrii ce licăre neîncetat. PRINȚESA: Scumpule, vezi orizontul dinspre răsărit!? PALOȘ: Unde parcă munții nu se mai sfârșesc? PRINȚESA: Dincolo de crestele lor se află castelul contelui. În zborul nostru vei avea ocazia să asculți glasul vântului și vocea munților. Vei zări la lumina lunii văi adânci și munți înalți, păduri de brad, dar și vârfuri pleșuve, râuri, cascade și prăpăstii fără de
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Dar dacă nepoțelul meu nu se naște cât mai curând, vă voi închide în temnițele cele mai întunecate din subsolul castelului! PRINȚESA: (fericită) Precum îți este voia, tată! Tinerii își desfășoară mantiile negre și dispar pe fereastră, în noapte, peste crestele Carpaților. - Va continua - Referință Bibliografică: REGATUL LUI DRACULA (I) (Scenariu film) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1068, Anul III, 03 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Pare-mi-se de-arsenic, Și atâți în iad văpaia, Și de asta, și de aia, Și de una, și de alta, Dar la mine-nchisă-i poarta, Căci sculpez iubiri feline, Din cuvinte alcaline... Nu Ce luna !... zăpada pe creste îmi face cu ochiul perdeaua de umbre încinge iar jocul pe vârfuri în cercuri largi strig nu mai vreau virtual! Referință Bibliografică: Iubiri feline / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1050, Anul III, 15 noiembrie 2013. Drepturi de
IUBIRI FELINE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363093_a_364422]
-
râu se întinde Țara Loviștei cu istorica bătălie de la Posada când Basarab I a zdrobit oastea austriacă. De la confluența Lotrului cu Oltul, către apus, se desfășoară o vale mirifică. Orașul Brezoi este înconjurat, ca într-o căldare, de munți cu crestele frumos dantelate și pinteni ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra orașului din cele patru orizonturi, iar alteori cu frunțile pleșuve lucesc cu cenușiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălțimilor lumină și căldură. În acest orășel
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
până la stațiunea Rânca. Zona pitorească încântă privirile și călătoria continuă pe Transalpina spre Obârșia Lotrului. Transalpina este drumul cu altitudinea cea mai mare din țară, de peste două mii de metri. Spectacolul oferit de priveliștea ce se desfășoară de la această înălțime pe deasupra crestelor, dar și hăurile care se deschid sub drum îți farmecă privirea. Peisaje deosebite ale golului alpin descoperi la această cotă în care parcă te simți mai aproape de cer. Călătorul se oprește adesea să facă fotografii, să filmeze spectacolul oferit de
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
parfumează cu smirna și cu mosc, Un pic mai palida și dezgolita Tânjește încă, după tot ce-a fost. Pe brațe are roșii crizanteme Să-i dea curaj în iernile ce vin, Mai e un pic de verde sus pe creste Iubirile înalte ne mai țin ! E fastuoasa într-o rochie de seară Brodata din frunze, tufănele, rosmarin Concertul ei de prim solista, Mai are’un act, sau poate mai puțin. Și la final își pune pelerina Și dă baghetă altui
TOAMNA LA PLECARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363514_a_364843]
-
sprâncenele ei negre și lungi. - Corina, știi că acest câmp de zăpadă seamănă cu blana unui urs alb uriaș? - Poate mai degrabă cu blănița moale și albă a unui iepure de rasă!... - ... Aleasă?... Da, cea mai aleasă!... Urcăm sus spre creasta muntelui, răzbind cu greu prin omăt, călcând pe acolo pe unde ar fi trebuit să fie cărarea. -Tăticule! Ce sunt urmele astea?... Astea?... Hm!... Trebuie să fie niște urme de iepure. Uite cele două lăbuțe din față, iată-le și
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
cu trup sidefiu, Zâmbesc în somn marinării. Cand în adâncuri te știu. Frumusetea-ți nepămantescă; Și cântecul mângâietor; Atrage din veac muritorii, Si suflete candide mor. Te-aș admira, minunato, Ți-aș ridică piedestal, Și-am străbate oceane, Plutind pe creste de val. M-ai ascunde surorilor tale, Păstrandu-mă doar pentru tine. Împreună am coborî în adâncuri Și ai rămâne cu mine! Te-am visat o viață întreagă, Sirenă a nopților mele. Splendida regina a mării, Sub ploaia de stele ... Referință
FATA DIN VIS de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363578_a_364907]
-
mea e arsă! Mă fură gândul, ce sublim obol, Spre Apusenii cei rămași Acasă. Când sorb din ea lumina cu nesaț Aud cum curge-n mine o poveste, Prin Munții mei cu tulnicul la braț Mă văd copchilul Moților pe creste. Și-acolo, într-o peșteră cu nume Ce mi-a fost dat să-mi fie de mireasă, Să îmi ascund tăcerile din lume Și Dorul din Poemul ce m-apasă. E-atâta arșiță acum când scriu! Prin tot ce sunt
ROUA APUSENILOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362349_a_363678]
-
să-i privească frumusețile pe care apoi le-a transpus cu multă sensibilitate în această carte. Drum bun călătorului în această călătorie prin lumea basmelor fără de seamăn, însoțit de oameni cu suflet curat și luminat cum sunt zorii care spală crestele acestor munți. Drum bun, cititorule! Emilian Marcu BIBLIOGRAFIE 1. Mihai Iacobescu - „Din istoria Bucovinei”, Vol. I (1774-1862) - De la administrația militară la autonomia provincială - Ed. Academiei Române, București, 1993. 2. I. Nistor - „Românii și rutenii din Bucovina” - Studiu istoric și statistic - Ed.
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]