5,038 matches
-
realizează acordul între subiect și predicat, iată o situație pentru care nu se poate găsi nici o scuză. Pentru erori de acest gen, chiar și elevii de școală primară sunt sancționați. Pe paginile cărții lui Alexandru Paul Moldovan am încercuit, cu creionul roșu, numeroase formulări greșite, iar după după ce am închis cartea am scris pe coperta ei nota: „4 (patru)“. Iată genul de greșeli: „Ochii lui albaștrii cuprinși în cadrul feței...“; „Eu sunt cea căruia îi vei spune mamă...“; „Copilul e prea copil
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
privirea spre lumile pierdute în haos. Rafila Radu mângâie universul ca o stăpână binevoitoare: „mângâi universul / ca pe coama unui cal“. Poeta are un fel de metafizică de poșetă. O extrage din când în când dintre un pieptene și un creion dermatograf și o folosește fără complexe, pentru a-și compune o expresie de femeie cosmică. Acest mod prozaic-dezinvolt de a realiza cosmicitatea, această familiaritate cu mari simboluri ale poeziei universale nu sunt de bun-gust. Inadecvarea strică totul. Este ca și cum cineva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un gospodar necunoscut a făcut o fîntînă cu roată și acoperiș, cum doar pe la sfintele mănăstiri mai vezi. Apa era rece ca gheața, curată și, culmea, fără nitriți, fosfați și alte otrăvuri folosite în agricultură. Pe o latură, scrisă în creion, era un soi de blestem, abia remarcabil, conceput probabil de un trecător căruia, atît apa, cît și lucrarea, i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu furtună. Vasile avea o slujbă bună, împărțea banii, darurile și veștile satului. Coletele miroseau frumos: a drojdie, detergent, biscuiți, rahat, bomboane, marmeladă, țigări, parfum... Cam atât puteau trimite tinerii de la oraș. Părinții le expediau în aceleași desage, scrise cu creion chimic, făină, zahăr, ulei, vin, țuică, carne, ouă, fructe. Petru mirosea cutiile de carton, bine sigilate cu bandă P.T.T.R., unul câte unul, și le așeza piramidă în tindă. Vasile era venetic în comună. Oamenii îl respectau, știa cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Domnule doctor, mai încearcă, uite, mă ofer cobaiul tău aceste trei zile cât mai rămân la balamuc. Luni l-ai chemat pe tata să semneze pentru mine: tu ești expeditorul, iar el destinatarul, eu un banal colet peste care, cu creion chimic, vei scrie "fragil". Mi-e milă de el, a mai fost pus la o așa încercare când m-am născut. După ce a semnat certificatul de naștere, m-a uitat cu tot cu căruț pe hol, la starea civilă. Mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El împărțea veștile împăturite pe din patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
conving pe nenea Matei să iasă. Nebunul se temea de propriul sine, de propria nestăpânire se temea nenea Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ursuză, nu îngăduia amăgiri: O să mă ierte, sigur o să mă ierte, mi-a strivit umerii, e prea grea, prea rigidă, prea apăsătoare, e stâncă, nu cruce. Cineva mi-a schimbat-o, era atât de ușoară, o purtam în penar, printre creioanele mele colorate. Acum îmi stă înțepenită pe umeri. Doamne, ai fost pironit când ți-ai sfârșit drumul, în sângele meu de ce se lăbărțează răstignirea înainte de a-mi arăta calea? O să mă ierte! Povestea asta despre viață nu a încăput niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va șterge precum amprenta desenată cu cretă pe asfalt. Știu, cărțile tale așezate cuminți în strană vorbesc despre limite, mântuirea desface paranteza pătrată: la un capăt, veșnicia pășește rar, balansând între doi umeri o cruce; la celălalt capăt, moartea ascute creioane colorate după nuanța ochilor. De mâine, în locul meu, vei găsi, stând la masă, două aparențe identice, nici o diferență între un câmp de luptă și un lan cu grâu, atâta timp cât moartea și viața își succed în egală măsură cerul. Eu, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și transferată spre transfigurare tot asupra mea, nu atît prin numărul cărților scrise de mine, cât prin multitudinea tehnicilor de scriere folosite pînă astăzi. Am ajuns să dau formă textului În scriere de mînă, cu tocul și cu cerneala, cu creioanele de diferite mine, apoi În braille-ul manual, În braille la mașina de scris, În sistemele lui Klein și Hebold (alte două metode ale orbilor), pe urmă la mașina dactilografică, prin Înregistrare vocală pe suport magnetic, la ordinator fără asistența vorbirii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
celălalt examen, nu au avut decât o veșnicie săși pregătească subiectul și na fost deloc ușor numai când se gândesc ce puțin timp au avut li se înfioară vârfurile aripilor. Dar a trecut ! Acum însă e altceva. Și-au pregătit creioanele de lumină, pămătuful de ceață pentru șters, s-au semnat pe foile de brumă și așteaptă. Când subiectul a apărut, au fost atât de mirați încât unii mai-mai ar fi vrut să dea foile de brumă albe ca la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i văd. ― Prizonierii, văzându-se „rugați” atât de insistent și simțind pumnalul la beregată, au răspuns că vor spune tot ce știu și ne interesează. Soarele și-a arătat fața În scurtă vreme. Toader a scos o hârtie și un creion. Le-a Înmânat rusului care s-a dat drept șef. Să deseneze tot ce știe despre linia frontului lor, despre gară, depozit și Împrejurimi. „Da’ credeți că se pricepe să marcheze pe hârtie ceea ce știe? - a Întrebat, neîncrezător Păpădie.. „Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poștașul, care tocmai se oprise pe podișca din fața casei și voia să intre în curte, ca să-i aducă pensia, ziarul "Scânteia" la care era abonat, și o scrisoare de la fratele său, Iorgu. La masa din chioșc, poștașul completă cu un creion chimic talonul de pensie și îi numără tacticos și cu voce tare banii. Stelian îi mai numără și el o dată, apoi îi dădu trei lei bacșiș și două creioane chimice noi, pe care poștașul le primi zâmbitor și le făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fratele său, Iorgu. La masa din chioșc, poștașul completă cu un creion chimic talonul de pensie și îi numără tacticos și cu voce tare banii. Stelian îi mai numără și el o dată, apoi îi dădu trei lei bacșiș și două creioane chimice noi, pe care poștașul le primi zâmbitor și le făcu să dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plăcere. Da, aia-i luna... și-aia e o sticlă..., încuviința Mariana, adunând de pe jos paginile rupte și împrăștiate de copil. O s-ajungi cărturar, că-ți place cartea!... îi prezicea ea râzând. Calte!... Tata-male!... repeta copilul, mâzgălind pozele cu un creion de culoare mov, căpătat tot de la bunicul său, și risipind din nou paginile rupte prin iarbă. Într-o seară, după ce sfârșiră cu cina, iar Mariana îl luă pe copil ca să-l ducă la culcare, Virgil își aprinse o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în dușumea. Banii!... Ba-aaanii!... Vreau ba-aaaaanii!... Dă-mi ba-aaaaanii!!... urla și se tânguia mititelul, printre sughițuri. Virgil îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în mâini cu o anumită curiozitate, le azvârli cât colo pe dușumele și se porni să bocească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îl mai lăsă câteva minute să se jeluiască, după care, văzând că tot nu se potolea, încercă să-l îmbuneze dându-i un creion bicolor nou-nouț și un carnețel cu multe pagini, pe care să mâzgălească, dar copilul, după ce luă creionul și carnetul și le răsuci puțin în mâini cu o anumită curiozitate, le azvârli cât colo pe dușumele și se porni să bocească și mai amarnic, cerând înapoi bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său, picat în casa lor ca musca-n lapte. Și se aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să spună nici o vorbă, îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai partidului?... Toate-s pentru oameni, domnu șeeef!!... Adică vrei să zici că pentru dumneata personal, îl corectă Stelian, numărând cu grijă niște cutii mici de culoare maronie și verificând apoi în listele de inventar. Uite, continuă el, bătând cu creionul în hârtii, văd că aici ai trecute pe stoc, deci pentru vânzare, cincizeci și trei de cutii cu nasturi de sidef și eu nu văd decât treizeci și șase. Unde sunt celelalte? Ce s-a făcut cu restul?... În acel moment, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ochi, iar în picioare ceea ce par a fi niște pâslari grosolani. Toți șapte sunt năpădiți de bărbi deși probabil sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso, tot cu creion chimic, din păcate foarte decolorat. Caută cu înfrigurare lupa și se străduiește să descifreze literele spălate de timp, reușind să presupună un nume care pare a fi "Tușino". Este precizată și data la care probabil a fost luată imaginea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
grup de bărbați. Simion le-a împachetat cu grijă și le-a pus în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto micuț, care este pe polița din iatac, un aparat nemțesc "Leica". Simion ne-a făcut o fotografie, a recuperat filmul iar aparatul ni l-a lăsat în păstrare ; dacă ar avea gură ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
omul de ce aveam nevoie chiar mai bine ca noi. După ce i-am spus că avem și doi copii de vârsta școlii a scotocit într-un raft mai înalt și mi-a întins două caiete înfoiate ca niște verze și două creioane, spunându-mi că oricum nimeni din sat nu le cumpără. Pe drum, căci ne-a condus chiar el cu atelajul lui o teleagă la care era înhămat un căluț costeliv ne-a spus că trebuie să ne gândim să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
disciplinat în cele două codițe de lungimea unui deget, purtând pe ea o cămașă grosolană și un pantalon cenușiu prea larg. La lumina galbenă a lămpii de petrol, a cărei flacără pâlpâie, este aplecată deasupra paginii de hârtie pe care creionul, nu prea bine ascuțit, o sfâșie pe alocuri. Orice, dar nu trebuie ca el, Vasili, bărbatul în devenire, să ia notă mai mare ca ea ! Într-un colț al paginii, lipită, o modestă floricică presată, o floricică de un galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru Bătrânul Călător. Drept răsplată, i-a lăsat o mulțime de cadouri ca jucării, hăinuțe, ghetuțe, dulciuri, mulțime de cărțulii, caiete și creioane colorate, dar și o minunată săniuță, iar pentru Simina, doar o duzină de Pamperși plus câteva pachete de Milupa și o păpușică, Simona. Despărțirea pricinuită de graba Moșului a fost la fel de încărcată de vrajă ca și sosirea: cu mulțumiri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]