3,781 matches
-
mi-ai menit să fiu, Din suflet să împart lumină și veșnic litere să scriu. Să-mpart iubire și credință, să mângâi chipul întristat, Poveștile să-mi fie crezul când șlefuiesc suflet curat. Copilul să îmi fie-aproape, să-l văd crescând, aripi să-i prind, Apoi să-l las încet să zboare, doar sufletul să il cuprind... Dar deseori îmi pare, Doamne, că port pe umeri grea povară, Că nu sunt vrednic de-a Tău har, că am primit în dar
ÎN VEȘNICIE...ÎNVĂȚĂTOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371829_a_373158]
-
de ajuns pentru a simți prezența divină în lucrurile din jur și în noi înșine: “O clipă de singurătate: În liniștea adâncă din câmpie / Te-am simțit, Doamne, în lanuri fremătând! / Erai acolo, în culmea bucuriei. / Priveai în bob, pâinea crescând. // Ne vrem atât de singuri, câteodată / Și în păduri, ne-ascundem revanșard / Dar când dispare parcă, lumea toată, / Rămân doar fricile care ne ard. // Și iar și iar, luând-o de la capăt, / Pe-o ață, zilele le înșiruim. Clătind lumina
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
cadru, să te joci, să simți că trăiești în acea atmosferă naturală dată omului de la început să trăiască. Acel cadru frumos idilic al vieții de la țară îmi umplea întreaga ființă, mă copleșea cu o stare de pace, de fericire mereu crescândă, mereu proaspătă și care nu se epuiza niciodată. Iar bunicii mei din partea mamei mereu mă înconjurau cu grijă și iubirea lor duioasa. Erau imaginea autentică a acelor țărani români ce munciseră o viață iar la bătrânețe se odihneau bucurându-se
TIMPURI APUSE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347852_a_349181]
-
la un loc? Ajunge! Eu ți-am făcut pagina, eu ți-o șterg!“. Vocea i se ridicase, devenind poruncitoare. Aproape că țipa, fără să-i pese de cei jur: “ Tatăăă! Tată!! N-auzi, dă-mi parola! Pa-ro-la!!”. Reluă cu furie crescândă: “Hai odată, dă-mi parola, ce faci fițe de tot c...ul!”...”Nu înțelegi odată să-mi dai parola? Băăăi taatăă, tu, chiar vrei să mă enervezi?!?! Nu ți-am spus că sunt în tren? - aproape că zbieră vocea ei
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
face că se întâlneau destul de rar și întârziau foarte rar, seara, la vreo cofetărie ori grădină de vară. În plus, ea refuza întâlnirile în intimitate pe care încercase el de câteva ori să le obțină, ceea ce a provocat o răceală crescândă a relației. Pe de altă parte, băiatul susținea că este student la Facultatea de Agronomie, secția „Agricultură și Horticultură”, dar la Iuliana ajunseseră niște vorbe..., cum că băiatul știe să mintă frumos și că a fost student doar un semestru
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
sora tatălui, care avea trei copii de vârstă apropiată cu a ei și care cu siguranță nu erau claustrați în casă la ora prânzului pentru odihna obligatorie. Nu știa, dar avea să afle curând, că bunica o urmărea cu gelozie crescândă pe sub gene, nemulțumită că nepoatei nu-i place să stea cu ea și preferă compania verișoarelor și-a fratelui lor. Într-o zi, conflictul mocnit dintre ele, a izbucnit. Profitând de faptul că era la mătușă, când bunica Daria împreună cu
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
a mai trecut prin Sulina. Poate pentru că simțea că Sulina fără bunici, nu mai însemna nimic. Rămăsese acolo doar un petic de pământ între ape și cer unde, printre vuietul mării și șuierul subțire al vântului, se auzea foșnetul ierbii crescând. Și parcă rătăcind prin văzduh, întrebările cărora Ana încă nu era sigură că le putea răspunde cu certitudine: „De unde venim? Unde ne-ntoarcem?”. Referință Bibliografică: NISIPURI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 749, Anul III, 18 ianuarie 2013
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
persoanei. Dreptate, adevăr, frumusețe, încetează de a mai fi legi, pentru a deveni energii vitale, participare a noastră, prin umanitatea lui Iisus Hristos, la energiile divine corespunzătoare . Cărarea ce duce la Împărăție este viața teandrică, practicarea virtuții iubirii cu intensitate crescândă. În societatea omenească Domnul Iisus Hristos l-a bătut și l-a învins pe vrășmaș și potrivnic cu iubirea de oameni, oricât îl lovea acesta cu ispita durerii și a umilirii, de aceea rămânerea pe cărarea Împărăției înseamnă rămânerea în
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346859_a_348188]
-
mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... Referință Bibliografică: Nu am lacrimi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 891, Anul III, 09 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346275_a_347604]
-
mormânt se năruie... Lemn de cetină cerească Doborât și descarnat Ce continuă să crească Neștiind c-a fost tăiat... Nu am lacrimi câte riduri M-ar săpa și m-ar seca Precum iedera pe ziduri Dacă toamna ai pleca... Iederă crescând pe cruce Ca un șarpe-naripat, Ce continuă să urce Neștiind că s-a uscat... http://www.youtube.com/watch?v=z06uNDD2 Mw Referință Bibliografică: Nu am lacrimi / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 643, Anul II, 04 octombrie 2012
NU AM LACRIMI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346369_a_347698]
-
personalitate, să-i arăt cât de mult îl cunosc și cum îl văd eu, ca și mare amică a lui ce părea că-i înțelege toate angoasele. M-am urnit greu, dar odată ce m-am apucat, am constatat cu bucurie crescândă că-mi plăcea să-i scriu și, astfel, i-am scris următoarea scrisoare: „Dragul meu Lucian, Spre fericirea și desfătarea mea din ultima perioadă, mă întreb amuzată cum de ai reușit performanța asta, cum de ai ajuns la succesul fulminant
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
îmboldit Hențea să continue, fiindcă Oargă se oprise iarăși din relatare, lăsând impresia că-și evalua posibilitățile unei cât mai convingătoare evocări. „M-am dus, a confirmat el, ușor căzut pe gânduri, dar și-a urmat curând vorba cu însuflețire crescândă. Când l-am văzut, ce să-ți spun, am rămas cu aparatul de fotografiat tremurând în mâini. În față mi se înălța un megalit de proporții monumentale - Dan Berneanu mi-a atras atenția că se zice sculptură megalitică, mă rog
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
înțeleasă drept cea rezolvă anumite probleme, ce aparțin de fapt tot lumii acesteia. Părintele Profesor Ene Braniște sublinia că „Încă din veacul al șaselea înainte... observăm o oarecare stagnare în viața liturgică a Bisericii și apoi o decadență care merge crescând până în zilele noastre și care s-a accentuat în Ortodoxie, mai ales din veacul trecut încoace... Cauza? - se întreabă același ilustru dascăl de teologie liturgică - în primul rând dispariția împărtășirii generale și cu regularitate de până atunci”[31]. „Căci scăderea
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
grija pururi trează a rămas statornic în devoțiunea sa, în credința sa, urmându-și calea cu aceeași voință fermă și cu neîmpuținată râvnă. În toate situațiile a avut o impunătoare și demnă ținută, fără să-și piardă cumpătul în fața oprimării crescânde și a condițiilor grele în care povoara zilnică apăsa tot mai puternic. Ziua de 10 septembrie 1940 devine zi martirică pentru Părintele Protopop Aurel Munteanu, fiind asasinat de către hoardele ungurești, în chip barbar, în centrul urbei, căreia i-a închinat
PE URMELE MARTIRULUI AUREL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377029_a_378358]
-
-ului „Vocile Olteniei„ la Digi24 Craio- va, post regional al Digi24, doamna Cristina Bălășoiu și, ... nu în ultimul rând, domnul Bozidar Jankovic, care, actualmente trăiește în Craiova. Domnul Emil Boroghină a avut misiunea de a ne conecta la tensiunea mereu crescândă între înalții pereți ai Sălii Marin Sorescu placați cu vitri- ne de dimensiuni puțin obișnuite și „burdușite„ cu mii de cărți, recitind po- eme de o rară alcătuire poetică, sensibilizând organisme în totalitatea lor și încălzind suflete blânde chiar la
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
-se dacă Eugen o privea ca pe o fată sau numai ca pe un prieten. Nu că ar fi dorit neapărat, dar era în ea un ceva, o frământare lăuntrică, împletită cu o dorință la fel de nelămurită, amestecata cu o emoție crescândă, pe care nu o putea controla. Si, pentru că nu era sigură de nimic și încă nu-si găsea răspunsuri, nu încerca să se destăinuie și să ceara mamei sprijinul. Își lua sânii micuți în mâini, îi măsura cu privirea și
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
aud ecouri. Vântul șuiera prin crâng, Fulgera la miaza noapte, Frunzele la geam îmi plâng Palide, ca niște șoapte. Ar ploua și n-ar ploua Peste lumea nădușita, Tuna aprig undeva, Zvon de ploaie nevenită. Pe la colțuri tot mai vezi, Crescând, câte-o buruiana, Numai paie prin livezi, Nu-i otava prin poiana. Gâzele-au înnebunit, Bâzâie ca niște mig-uri, Peste tot au năpădit, Când le vezi, te ia cu friguri. Nu mai plouă nicidecum, Forfotesc degeaba, toate, Praful fâlfâie pe
AR PLOUA ȘI N-AR PLOUA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375948_a_377277]
-
împletește ghirlande de flori de noroc pe care ți le înșiră la gât sub formă de coliere strălucitoare. Mama a trăit 89 de ani, a părăsit această lume după atâția ani cu ochi înlăcrimați, după o viață de adevărată luptă crescând cu greu cei 5 copii. Timpul a trecut, însă nu mi-am putut îngropa în uitare amintirile. Mi-aduc aminte cum în timpul celui de al doilea război mondial, tata a fost luat prinzonier timp de 5 ani de zile. Mama
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
îndrăgostiți se lăfăiau în plăceri amoroase într-un palat aflat undeva pe creasta unui munte. Fusese dăruit de stăpânul lumii vampirilor fiicei sale. Contele era fericit că prințesa își găsise în sfârșit alesul inimii și aștepta să-și vadă nepotul crescând. În vremea aceasta Ursuz își tot făcea cale pe la palat unde aveau loc numeroase întâlniri nocturne și unde se organizau petreceri. Invidios pe cei din jur, încercă să-i intre contelui pe sub piele ca să câștige astfel o funcție la curtea
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
Ar fi dorit s-o strângă puternic în brațe, dar s-a temut să n-o trezească. A privit-o lung, cu mult dor și, parcă atras ca de magnet, i-a mângâiat timid pulpele plinuțe, bine formate, cu dorință crescândă. Se înfiora la fiecare atingere și se abținea cu greu să nu o sărute cu patimă și să se topească în trupul ei atât de fraged și curat. Hotărât, s-a ridicat cu grijă și s-a îndepărtat ușor. A
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PRIBEAG PRIN LUME Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1826 din 31 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi mai mult ca oricând, Simți crescând dorul de țară... Cu ochii minții, Plugușorul urând, Îl vezi la poartă ca odinioară! Ești unul dintre brazii ce n-au uitat De obiceiuri, datini din Carpați, Cu sufletul, nu te-ai mutat... Gândind din când în când la frați
PRIBEAG PRIN LUME de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375028_a_376357]
-
din motive cunoscute. Tatăl meu fusese șef de promoție la facultatea de construcții și i s-a oferit o poziție de director la Institutul de Proiectări în Construcții din Craiova. Eu m-am născut la Craiova și am văzut orașul crescând sub ochii mei. Țin minte că într-o compunere școlară am evocat amintiri despre cum mă dădeam cu sania pe derdelușul de pe muntele de pământ, ...
MILENA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/375295_a_376624]
-
că părinții miresei s-au preocupat să organizeze ceremonia la biserică de care aparțineau, încercând să respecte vechile obiceiuri care spun că orice față onorabilă trebuie să poarte rochia albă de mireasă și voalul în fața comunității care a văzut-o crescând, și să plece de acasă cu binecuvântarea preotului care a confirmat-o în religia romano-catolică. Dar catolicii au refuzat să oficieze căsătoria, deoarece nea Mitică era ortodox și din păcate, nu făceau nicio excepție de la regulă. Așa că nea Mitică și
O LECTIE DE VIATA DESPRE CE INSEAMNA SA LUPTI PENTRU IUBIREA TA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372096_a_373425]
-
Cer, Apoteoza melcului încruntă orice fier. Zideam un vânt și risipeam furtuna, Ademenind Erasmul, iubind întruna, Purtată pe aripa grea a păsării lovite, Căderea sorilor o rețineam în minte. Apoi din soare, cu el însuși, cucerind Lungi zile, impunătoare nopți, crescând Și nu mă ia de spate nici un aprig gând, Curajul l-am avut, să cânt și printre zid. Și nici o rătăcire vie, moartă, cum e ea, Nu -mi șterge ultima părere despre stea, Curajul îl trăiesc, de parcă aș muri, Și
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
umbra pragului tocit Purtând un gol imens și-nsingurat Din ziua-n care tu n-ai mai venit M-ai lăsat moartă în pulsul meu ratat M-ai lăsat peste pustiu regină Polen pribeag roșind de adevăr Pe capul de-alalabastru tot crescând tulpină Pe ochiul vindecat al singurului măr M-ai lăsat, păgână remușcare, Într-un sertar al vieții-ngrețoșat O simplă bătătură a valului de mare Peste lovita-mi lavă - vulcanul nesperat M-ai lăsat și-s moartă de-atâta viețuire În
M-AI LĂSAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372258_a_373587]