780 matches
-
mai mare număr factorizat vreodată prin acest algoritm, rulat în anul 2005, de către specialiști de la Agenția Federală Germană pentru Securitatea Tehnologiei Informației, are 200 de cifre zecimale, iar reprezentarea binară a factorilor primi obținuți ocupă 663 de biți. Cheile de criptare RSA cele mai sigure au lungimi de peste 1024 de biți. Atacul RSA prin metoda forței brute, adică încercarea fiecărei chei secrete posibile, consumă chiar mai mult timp decât factorizarea. Deși securitatea algoritmului RSA constă în legătura dintre acesta și factorizarea
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
pe RSA pot fi atacate în anumite maniere care ocolesc factorizarea efectivă a modulului, atacatorul ajungând să obțină mesajul clar sau cheia secretă. În cazul atacului cu text cifrat ales, atacatorul dispune de cheia publică a entității atacate (exponentul de criptare "e" și modulul "n"), și interceptează mesaje cifrate trimise acestuia. Pentru a obține mesajul clar "m" dintr-un mesaj cifrat "c", atacatorul poate proceda, de exemplu, astfel: Atacatorul obține astfel mesajul cifrat. Există mai multe feluri de atacuri cifrate, dar
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
trimise de terți. Dacă acest lucru nu este posibil (ca de exemplu în cazul unui notar public care trebuie să semneze documente electronice prezentate de persoane străine), atunci atacul poate fi prevenit prin folosirea unei perechi diferite de chei pentru criptare și pentru semnătura electronică. De asemenea, este necesar să se folosească și un padding aleator pentru mesaj înainte de criptare sau, în cazul semnăturii, să nu se semneze mesajul clar, ci un hash al acestuia. De asemenea, atacul poate fi evitat
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
să semneze documente electronice prezentate de persoane străine), atunci atacul poate fi prevenit prin folosirea unei perechi diferite de chei pentru criptare și pentru semnătura electronică. De asemenea, este necesar să se folosească și un padding aleator pentru mesaj înainte de criptare sau, în cazul semnăturii, să nu se semneze mesajul clar, ci un hash al acestuia. De asemenea, atacul poate fi evitat și dacă se impune o anumită structură predefinită mesajelor primite spre semnare. Întrucât RSA se bazează pe ridicarea la
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
de minim 9 (deoarece "e", "p" și "q" sunt impare). Pentru a micșora numărul de astfel de părți de mesaj, este util să se folosească un exponent public "e" cât mai mic. În unele aplicații, se folosește un exponent de criptare (public) mic, de exemplu 3, pentru a mări performanța, dar și pentru a rezolva unele probleme de securitate. Dacă mai multe entități care comunică folosesc același exponent public (dar fiecare are propriul modul și deci propria cheie secretă), atunci același
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
Oricine poate pune în cutia poștală a cuiva un plic, dar la plic nu are acces decât posesorul cheii de la cutia poștală. Cripografia asimetrica se mai numește criptografie cu chei publice. Metodele criptografice în care se folosește aceeași cheie pentru criptare și decriptare fac sunt metode de criptografie simetrica sau criptografie cu chei secrete. Sistemele de criptare cu chei simetrice folosesc o singură cheie, atât pentru criptare cât și pentru decriptare. Pentru a putea folosi această metodă atât receptorul cât și
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
decât posesorul cheii de la cutia poștală. Cripografia asimetrica se mai numește criptografie cu chei publice. Metodele criptografice în care se folosește aceeași cheie pentru criptare și decriptare fac sunt metode de criptografie simetrica sau criptografie cu chei secrete. Sistemele de criptare cu chei simetrice folosesc o singură cheie, atât pentru criptare cât și pentru decriptare. Pentru a putea folosi această metodă atât receptorul cât și emițătorul ar trebui să cunoască cheia secretă. Aceasta trebuie să fie unică pentru o pereche de
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
numește criptografie cu chei publice. Metodele criptografice în care se folosește aceeași cheie pentru criptare și decriptare fac sunt metode de criptografie simetrica sau criptografie cu chei secrete. Sistemele de criptare cu chei simetrice folosesc o singură cheie, atât pentru criptare cât și pentru decriptare. Pentru a putea folosi această metodă atât receptorul cât și emițătorul ar trebui să cunoască cheia secretă. Aceasta trebuie să fie unică pentru o pereche de utilizatori, fapt care conduce la probleme din cauza gestionării unui număr
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
putea folosi această metodă atât receptorul cât și emițătorul ar trebui să cunoască cheia secretă. Aceasta trebuie să fie unică pentru o pereche de utilizatori, fapt care conduce la probleme din cauza gestionării unui număr foarte mare de chei. Sistemele de criptare asimetrice înlătura acest neajuns. De asemenea, se elimină necesitatea punerii de acord asupra unei chei comune, greu de transmis în condiții de securitate sporită între cei 2 interlocutori. Cele două mari ramuri ale criptografiei asimetrice sunt: 1.Criptarea cu cheie
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
Sistemele de criptare asimetrice înlătura acest neajuns. De asemenea, se elimină necesitatea punerii de acord asupra unei chei comune, greu de transmis în condiții de securitate sporită între cei 2 interlocutori. Cele două mari ramuri ale criptografiei asimetrice sunt: 1.Criptarea cu cheie publică - un mesaj criptat cu o cheie publică nu poate fi decodificat decât folosind cheia privată corespunzătoare. Metodă este folosită pentru a asigura confidențialitatea. 2.Semnături digitale - un mesaj semnat cu cheia privată a emițătorului poate fi verificat
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
-se autenticitatea mesajului. O analogie pentru semnăturile digitale ar fi sigilarea unui plic folosind un sigiliu personal. Plicul poate fi deschis de oricine, dar sigiliul personal este cel care verifică autenticitatea plicului. O problemă majoră în folosirea acestui tip de criptare este încrederea (dovadă) că cheia publică este corectă, autentică și nu a fost interceptata sau înlocuită de o a treia parte rău voitoare. În mod normal problema este rezolvată folosind infrastructură cu cheie publică (PKI) în care una sau mai
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
este rezolvată folosind infrastructură cu cheie publică (PKI) în care una sau mai multe persoane asigura autenticitatea cheilor pereche. O altă abordare folosită de PGP (Pretty Good Privacy) este cea a conceptului web of trust . În trecut, cheia folosită pentru criptare trebuia să fie secretă și prestabilita folosind o metodă sigură, dar nu criptica, de exemplu, o întâlnire sau un curier sigur. Totuși, această metodă impunea niște dificultăți de ordin practic. Criptarea cu cheie publică a fost creată tocmai cu scopul
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
conceptului web of trust . În trecut, cheia folosită pentru criptare trebuia să fie secretă și prestabilita folosind o metodă sigură, dar nu criptica, de exemplu, o întâlnire sau un curier sigur. Totuși, această metodă impunea niște dificultăți de ordin practic. Criptarea cu cheie publică a fost creată tocmai cu scopul de a înlătura aceste probleme - cu această metodă utilizatorii pot comunica sigur pe un canal nesigur fără să fie nevoie de o cheie prestabilita. În 1874, o carte scrisă de William
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
toți de la MIT (Massachusetts Institute of Technology). Ultimii doi autori și-au publicat studiile în 1978, iar algoritmul a devenit cunoscut sub numele de RSA. RSA folosește produsul dintre două numere prime mari pentru a cripta și decripta, făcînd atît criptarea cheiei publice cît și semnătură digitală. Securitatea acestei metode se bazează pe dificultatea descompunerii numerelor mari, o problemă la care nu a fost găsită o soluție practicabila până în prezent. Din 1970 încoace, o mulțime de metode de criptare, semnături digitale
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
făcînd atît criptarea cheiei publice cît și semnătură digitală. Securitatea acestei metode se bazează pe dificultatea descompunerii numerelor mari, o problemă la care nu a fost găsită o soluție practicabila până în prezent. Din 1970 încoace, o mulțime de metode de criptare, semnături digitale, acordul asupra cheilor și alte tehnici au fost dezvoltate în domeniul criprografiei asimetrice.
Criptografie asimetrică () [Corola-website/Science/310865_a_312194]
-
o aplicație de administrare animată, dezvoltată cu ajutorul Edje. Elpanel este un launchpad virtual către diverse alte aplicații de administrare integrate în Elpanel prin pictograme personalizate și etichetate. Elive utilizează browserul Iceweasel și clientul de mail Icedovecu extensii preconfigurate GnuPG pentru criptare și semnare digitală a emailurilor. Aceste instrumente permit utilizatorului să semneze digital, cripteze și decripteze corespondența cu un minimum de efort. Elive oferă suport pentru multimedia, prin diferite codecuri audio și video. Aceasta este o scurtă listă de aplicații esențiale
Elive () [Corola-website/Science/308790_a_310119]
-
SharePoint și partajările de fișiere Universal Naming Convention (UNC). SQL Server Compact Edition este instalat în ROM pe dispozitivele Windows Mobile 6 și are NET Compact Framework v2 SP2 preinstalat. Storage Card Encryption pentru dispozitivele Pocket PC și Smartphone suportă criptarea datelor pe carduri externe de stocare amovibile. Microsoft a anunțat Windows Mobile 6.1 pe 1 aprilie 2008 care este o mică actualizare Windows Mobile 6. Internet Explorer Mobile nu suportă Flash, dar suportă Flash Lite, H.264 și Silverlight
Windows Mobile () [Corola-website/Science/305985_a_307314]
-
aplicație de sine stătătoare, ci doar interfața între aplicații și componentele sistemelui de calcul.ex(HTTP; FTP; SNMP; SSH; NFS...) Unitatea de date: mesajul Rol: transformă datele în formate înțelese de fiecare aplicație și de calculatoarele respective, compresia datelor și criptarea. Unitatea de date: - Rol: furnizează controlul comunicației între aplicații. Stabilește, menține, gestionează și închide conexiuni (sesiuni) între aplicații. Unitatea de date: - Rol: transferul fiabil al informației între două sisteme terminale ("end points") ale unei comunicații. Furnizează controlul erorilor și controlul
Modelul OSI () [Corola-website/Science/306283_a_307612]
-
mod diferit. Funcții hash bune, în sensul originar al termenului, sunt de obicei necesare pentru a satisface anumite proprietăți enumerate mai jos. Costul de calcul a unei funcții hash trebuie să fie suficient de mic pentru a face soluția de criptare bazată pe ea mai eficientă decât alte abordări alternative. De exemplu, un arbore binar autoechilibrat poate localiza un element într-o tabelă de sortat cu n elemente efectuând "O(log n)" comparații de cheie. Prin urmare, o soluție ce are
Funcție hash () [Corola-website/Science/313149_a_314478]
-
În criptografie, un cifru pe blocuri sau un cifru bloc este un cifru care operează pe grupuri de biți de lungime fixă, denumite "blocuri". Atât algoritmii de criptare cu chei simetrice, cât și cei cu chei asimetrice pot fi cifruri pe blocuri. Din punct de vedere matematic, un cifru pe blocuri este o funcție formula 1 care are proprietatea că pentru orice formula 2, formula 3 este o funcție bijectivă definită
Cifru pe blocuri () [Corola-website/Science/313635_a_314964]
-
orice formula 2, formula 3 este o funcție bijectivă definită pe "V" cu valori în "V". Aici, "V" este mulțimea vectorilor de "n" biți, iar " K" este o mulțime a cheilor. Numărul "n" din definiție este lungimea blocului, iar funcția inversabilă de criptare este în esență o permutare pe mulțimea vectorilor de "n" biți. Dacă cheile definesc fiecare o funcție bijectivă diferită, și toate cheile sunt valide (adică formula 4), atunci numărul total de chei este formula 5. Dacă toate cheile au aceeași probabilitate de
Cifru pe blocuri () [Corola-website/Science/313635_a_314964]
-
se schimbau douăzeci de litere, reducând eficiența "bombei" și creșterea numărului de setări a crescut de o mie de ori. După ce a devenit clar că războiul era iminent și că resursele Poloniei erau insuficiente pentru a ține ritmul cu evoluția criptării mașinii Enigma (din cauza dificultăților întâmpinate de polonezi în producerea la timp a celor 60 de „foi Zygalski”), guvernul și statul major polonez au decis să împartă secretul cu aliații occidentali. Metodele poloneze au fost dezvăluite reprezentanților serviciilor de informații ai
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
este numele unei familii de mașini electromecanice criptografice cu rotoare utilizate pentru a genera cifruri pentru criptarea și decriptarea de mesaje secrete. Enigma a fost folosită comercial de la începutul anilor 1920, fiind adoptată și de armatele și serviciile guvernamentale ale mai multor țări-cel mai celebru caz fiind cel al Germaniei naziste înainte de și în timpul celui de-al
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
prin priza S conectată cu un cablu (8) la priza D, și la un alt comutator bidirecțional (9) care aprinde lampa. Schimbarea continuă a căii electrice prin unitate datorată rotației rotoarelor (care cauzează schimbarea contactelor la fiecare literă tastată) implementează criptarea polialfabetică ce îi conferea mașinii Enigma un nivel înalt de securitate. Rotoarele (numite și "roți" sau "tamburi"—"Walzen" în germană) formează inima unei mașini Enigma. De aproximativ în diametru, fiecare rotor este un disc din cauciuc tare sau din bachelită
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
electrică. Înăuntrul unui rotor, un set de 26 de fire conectează fiecare ac de pe o parte cu un contact din partea cealaltă într-un șablon complex. Cablajele diferă pentru fiecare tablou. Individual, un rotor efectuează doar un tip foarte simplu de criptare-un cifru cu substituție simplu. De exemplu, acul corespunzător literei E ar putea fi cablat cu contactul pentru litera T de pe partea opusă. Complexitatea provine de la utilizarea mai multor rotoare în serie—de regulă trei sau patru—și de mișcarea
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]