55,283 matches
-
ziarului "Frankfurter Allgemeine Zeitung" care a declanșat controversele pe marginea romanului său acid, virulent, nu la adresa unui evreu, ci a unui critic literar. Una din frazele centrale ale romanului, "mass-media este imună la adevăr", e rostită de Andre Ehrl König, critic literar și, din întîmplare, evreu. Unii observatori întrevăd în acest detaliu nevoia traumatică a unei societăți de a-și inventa evreii, pentru a putea verifica, prin ei, dacă mai este sau nu animată de sentimente antisemite. Cel puțin aceasta era
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
dacă mai este sau nu animată de sentimente antisemite. Cel puțin aceasta era una din părerile emise de semnatarul unui adevărat studiu publicat în "Die Zeit", consacrat lui Martin Walser, "specialist în echivocuri". Studiul se subintitulează "De ce romanul Moartea unui critic nu este antisemit dar de ce, totuși, ar fi fost mai bine să nu fi fost scris"... "Isterizarea societății" și "procesul scandalizării" După ce Editura Suhrkamp s-a decis să publice romanul, Martin Walser a făcut noi declarații presei. Într-un interviu
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
arhetipal al rivalității dintre critici și autor: Bodo Kirchoff, un scriitor mult mai tînăr și mai puțin celebru decît Martin Walser, a scris o carte intitulată Schundroman (Un roman de trei parale) în care este vorba tot de moartea unui critic, Louis Freytag, în spatele căruia s-ar ascunde nimeni altul decît tot Marcel Reich-Ranicki. Numai că Freytag este ucis din întîmplare, în aglomerația Tîrgului de carte de la Frankfurt pe Main. Opinia publică însă este înclinată să creadă că reputatul critic a
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
unui critic, Louis Freytag, în spatele căruia s-ar ascunde nimeni altul decît tot Marcel Reich-Ranicki. Numai că Freytag este ucis din întîmplare, în aglomerația Tîrgului de carte de la Frankfurt pe Main. Opinia publică însă este înclinată să creadă că reputatul critic a fost asasinat. Bănuiți sunt doi scriitori ușor identificabili cu doi autori reali: Martin Walser și Günter Grass (laureatul Premiului Nobel pentru Literatură fusese și el victima lui Marcel Reich-Ranicki care-i "sfîșiase" romanul O poveste lungă, fapt ce a
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
provocat de discursul rostit cu prilejul decernării Premiului Păcii acordat de către Asociația Librarilor Germani în 1998. Elogiul lui Martin Walser îl făcuse atunci nimeni altul decît Frank Schirrmacher, redactorul șef al prestigiosului "Frankfurter Allgemeine Zeitung", care a respins Moartea unui critic. Critica pe care Martin Walser o făcea în urmă cu patru ani modului stereotip în care mass-media evocă ororile Holocaustului era neîndemînatic articulată, ambiguă. Impresia lăsată era aceea că scriitorul ar fi pledat pentru o eliberare de sub presiunea unui trecut
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
înseamnă că studiul de față ignoră sursele vechi, clasicizate, canonul bibliografic al oricărui specialist în domeniu, cum e binecunoscuta lucrare a lui Simion Florea Marian, prima asupra acestei teme. O analiză a principalelor lucrări dedicate nașterii e oferită, sintetic și critic, în Preliminariile studiului, iar informația de arhivă, mai nouă sau mai veche, este prezentă din abundență în cartea Narcisei Alexandra Știucă. Perspectiva e, prin urmare, una diacronică. Lumea albă e lumea în care omul pătrunde din momentul nașterii, iar denumirea
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
contextualismul. Ovidiu vorbește cu propria carte pe care o trimite la Roma în locul lui: "Urmîndu-mi chiar povața, și tot vei fi hulită,/ Mai jos te-or crede poate decît al meu talent./ Dar scrisul după vremuri să-l judece un critic:/ Aceasta de-o va face, vei fi la adăpost." Pentru cei care spun că Eminescu ar fi fost același indiferent de condițiile obiective, Ovidiu are o vorbă: "Chiar pe Omer cu-atîtea primejdii împresoară-l/ Și vei vedea că seacă talentul
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
și altul din Cluj, Oradea, Alba Iulia, Satu Mare, Baia Mare, Chișinău, Timișoara, Brașov etc. etc. Sunt deosebiri doar de talent, cultură, stil, viziune, forță expresivă, adică doar de natură scriitoricească. Restul e competiție (cel mai adesea surdă) de acces la receptare critică, premii, clasamente, burse, călătorii peste hotare, amiciții loby-stice pentru cine știe ce funcție în organe de conducere etc. în ce mă privește, oriunde am viețuit (și scris) - la Cluj, la Baia Sprie, la Baia Mare, la Oradea (din primăvara lui 1989 și până
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
puțin, alcătuirea unei antologii din propria creație e un prilej mai mult de întristare decât de exultare. Nu e tocmai înveselitor să te întorci în, cum ar zice poetul, �regiuni de odinioară" și să prevalezi fragmente pe care ochiul tău critic, cu atât mai mult ochiul critic al celuilalt, le privește cu o detașare adesea mohorâtă. Sigur, pe ici-pe colo, sunt și momente (și schițe) de mulțumire. Antologiile sunt bune mai ales pentru cei care ar dori să te prindă critic
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
creație e un prilej mai mult de întristare decât de exultare. Nu e tocmai înveselitor să te întorci în, cum ar zice poetul, �regiuni de odinioară" și să prevalezi fragmente pe care ochiul tău critic, cu atât mai mult ochiul critic al celuilalt, le privește cu o detașare adesea mohorâtă. Sigur, pe ici-pe colo, sunt și momente (și schițe) de mulțumire. Antologiile sunt bune mai ales pentru cei care ar dori să te prindă critic în devenirea ta. Poate că titlul
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
critic, cu atât mai mult ochiul critic al celuilalt, le privește cu o detașare adesea mohorâtă. Sigur, pe ici-pe colo, sunt și momente (și schițe) de mulțumire. Antologiile sunt bune mai ales pentru cei care ar dori să te prindă critic în devenirea ta. Poate că titlul celei de-a doua, care preia sintagma dintr-un vers ( Am doar o uitare de texte" ) sugerează ce înseamnă pentru mine o antologie-două antologii. După O uitare de texte ați publicat o carte nouă
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
debutat și el, nu demult, la fel, cu o carte de poezie. Ce înseamnă asta pentru un tată care e și el poet? Este o mare bucurie, cu atât mai mult cu cât, atâta cât sentimentul patern îi permite spiritului critic din formatul poetic ce îl reprezint să se exprime, socotesc că Rareș este un poet autentic și că debutul său cu Seara artificierului este unul de valoare. Bucuria mea va spori atunci când cel de-al doilea fiu al meu, Vlad
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Bucuria mea va spori atunci când cel de-al doilea fiu al meu, Vlad (în prezent student la Filozofie în Cluj), va debuta și el în volum. Or, ca să nu fiu acuzat de subiectivism, să-l citez pe Alexandru Cistelecan, cunoscutul critic de poezie, care, atunci când a citit poeziile lui Rareș a spus că el este adevăratul poet Moldovan, în schimb, citind și poeme de Vlad, a spus că el - Vlad, adică - este poetul Moldovan adevărat. Așa că am ajuns pe un onorabil
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
C. Rogozanu Culegerea de cronici și studii critice �Texte și viață" a lui Ion Pop a fost premiată anul acesta de către Uniunea Scriitorilor. Fenomenul merită comentat mai ales din perspectivă editorială - pentru că aceste alegeri ale juriului US spun multe despre mersul criticii românești contemporane. în primul rînd, este
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
de articole. Apoi, a fost premiată o carte care nu stă sub semnul unitarului - textele sînt adunate din periodice și singurele elemente coagulante sînt cuvintele cheie �memorialistică" și �poezie". Concluzia este simplă: este apreciată în acest fel prezența publică a criticului și nu neapărat cartea sa. O culegere de articole înseamnă o existență agresivă în plan cultural a criticului cu pricina. Deși numai de �agresivitate" nu poate fi suspectat Ion Pop. Textele adunate în această carte alcătuiesc un soi de �exerciții
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
periodice și singurele elemente coagulante sînt cuvintele cheie �memorialistică" și �poezie". Concluzia este simplă: este apreciată în acest fel prezența publică a criticului și nu neapărat cartea sa. O culegere de articole înseamnă o existență agresivă în plan cultural a criticului cu pricina. Deși numai de �agresivitate" nu poate fi suspectat Ion Pop. Textele adunate în această carte alcătuiesc un soi de �exerciții de admirație". Iată, deci, o altă trăsătură importantă - juriul US a apreciat �lista de valori" propusă de Ion
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
autopromovării, într-o epocă a listelor. Criticul intuiește că este necesară (re)propunerea literaturii cu tot ce are ea mai bun - o atitudine pozitivă într-o mare de pesimism penibil al cărei slogan este de obicei întrebarea-clișeu �literatura încotro?". Viziunea critică apocaliptică, dar foarte bine camuflată, este prezentă și în cartea lui Ion Pop. Ea merge mînă în mînă cu o viziune tradiționalistă asupra literaturii. Ion Pop, recunoscut specialist în avangardă, a reușit să evite spiritul rebel, novator al materialului analizat
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
scrierile memorialistice. Cînd Gabriel Liiceanu se arată indiferent la aprecierile stilistice ale Jurnalului de la Păltiniș, el pune automat accentul pe latura veridicității jurnalului (adică o autentificare autoritară a propriilor impresii diaristice). Altfel spus, ar fi urmat o chestionare dură din partea criticului: dacă nu ai dorit să faci literatură, atunci care este mesajul tău? însă problematica este abandonată rapid de criticul nostru. în rest, precauția, tonul egal sînt cele care domină. Critica lui Ion Pop este una de tip defensiv, este protectoare
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
o schimbare a mentalității �creatoare" a scriitorului care, totuși, n-ar trebui să funcționeze ca o moară stricată și care ar fi un producător de literatură marginală de-a gata și de uniuni de creație. Este apoi oarecum derutantă dorința criticului de (re)organizare în grupuri și societăți - trecerea este totuși prea bruscă, de la scriitorul singuratic, din turnul de fildeș, la scriitorul-membru... în partea a doua a cărții sînt strînse cîteva zeci de cronici de poezie. Se știe, Ion Pop este
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
probabil că acea "emfază a literaturii în fața vieții" se va atenua, cel puțin pentru o vreme". Nici o clipă nu se pune problema schimbării radicale a poeziei, în condițiile în care impactul acestui gen este din ce în ce mai slab... Ion Pop rămîne un critic de încredere, serios, cu o informație bine verificată și folosită atent. Rămîne însă o anumită emfază a criticii în fața vieții pentru care cititorii, cred, vor avea din ce 'n ce mai puțină înțelegere. Ion Pop, Viață și texte, Editura Dacia
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
personal. Ca editor, Barbu Cioculescu, își respectă ideea totalității, literatură și orice, ca adevărate vase comunicante, fac să respire opera: Jurnal, agende, studii heraldice, note istorice, antume și postume, corespondența emanată de la scriitor, acte și documente, Note și variante, dosar critic și Bibliografie. O îndelungată dimensiune a cunoașterii, în cele mai variate domenii, străbate această punere în scenă a ediției. Barbu Cioculescu organizează și disciplinează informația. Cuprinderea lui este atât de mare, încât s-ar putea crede că întreaga lume ajunge
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
domenii, străbate această punere în scenă a ediției. Barbu Cioculescu organizează și disciplinează informația. Cuprinderea lui este atât de mare, încât s-ar putea crede că întreaga lume ajunge să fie implicată în demersul său, numit adesea de el "ritual critic" sau "distanțări critice". Relația cu bunicul matern al poetului Constant Tonegaru cu o ficțiune pătrunsă și 'n corespondență; gafa lui Pirgu de a duce cuțitul în gură, care îi amintește de dineul abatelui Cosson din Roșu și negru; o Iñes
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
punere în scenă a ediției. Barbu Cioculescu organizează și disciplinează informația. Cuprinderea lui este atât de mare, încât s-ar putea crede că întreaga lume ajunge să fie implicată în demersul său, numit adesea de el "ritual critic" sau "distanțări critice". Relația cu bunicul matern al poetului Constant Tonegaru cu o ficțiune pătrunsă și 'n corespondență; gafa lui Pirgu de a duce cuțitul în gură, care îi amintește de dineul abatelui Cosson din Roșu și negru; o Iñes de Castro, sugestiv
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
un preambul, dar n-a avut la altele, tot așa de importante, dacă nu cumva chiar mai importante, și anume la cele ale ale informatorilor și colaboratorilor, din inaccesibilul încă Fond Z. Așa se face, între altele, că "un cunoscut critic literar", menționat de mai multe ori pentru rapoartele sale (în Cartea Albă, volumul V, el le semna sub nume de cod!), nu are fișă, deși trăiește de peste două decenii în străinătate. Ba chiar, într-un rînd, d-lui Pelin îi
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]
-
mă refer la ce anume înțelegea raportorul din atitudinea acestor oameni. Adjectivele cele mai frecvente, prin care rapoartele defineau această atitudine, sînt dușmănos, în anii '50-'60, ostil, după aceea. Chiar cînd contau pe interpretarea și pe sugestiile vreunui "cunoscut critic literar", securiștii nu știau ce să scoată din ele. Lectura Opis-ului a fost pentru mine, în-tr-un anume fel, frustrantă: ehe, să fi știut noi, pe vremea trecutului regim, cu ce proști făcuți grămadă avem de-a face... Teama noastră
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]