1,176 matches
-
global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest articol ni se spune că zeflemeaua e un „criticism de suprafață” și „de ocazie” manifestat ̀ mpotriva instituțiilor, obiceiurilor și culturii locale și izvorât din iluzia propriei superiorități, prin aculturație, prin influențe străine. Mai aflăm din acest articol că „marea idee este bruscată sub complicitatea râsului anecdotic” și că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
metoda considerată științifică de Francis Bacon) și care confirmă, prin experiențe, o modestă axiomă, pe care o transformă într-una foarte importantă. El recomandă evitarea manevrelor de a îndrepta contradicția (dacă experimentul a dovedit-o). Apără democrația liberă și susține criticismul social în realizarea unei societăți deschise. 14 Gottfried Wilhelm von Leibniz, (1646-1716), matematician și filosof german, dezvoltă calculul infinitesimal (independent de Isac Newton). Sistemul său de notare devine una din bazele mecanicii calculatoarelor. Este inventatorul "calculatorului râșniță" (pinwheel calculator) în
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Înființate sau deputați - și-apoi, spuneam, nu e cumva și periculoasă această bruscă schimbare de traiectorie destinală?!... Nu suntem, În trecut, dar și azi, acuzați din atâtea locuri și uneori o facem chiar și noi, Într-un frumos exces de criticism, că nu avem și, mai ales că „nu suntem capabili de tradiție”?! Că „luăm mereu lucrurile de la Început”, un semn indubitabil al primitivismului unei societăți care nu e capabilă să-și integreze nu numai Tradiția, dar și valorile?!... Bine-bine, o să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inegalități»”, în Pasti V., Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, Editura Polirom, Iași. Mitchell, Juliet, 1971: Woman’s Estate, Pantheon Books, New York. Mitchell, Juliet, 1974: Psychoanalysis and Feminism, Allen Lane, London. Modleski, Tania, 1999: „Feminism Without Women. Culture and Criticism in a «Postfeminist»”Age, în Gamble, Sarah (ed.), The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism, Icon Books, Cambridge. Moller, Carol, 2002: „Marginalized Voices: Challenging Dominant Priviledge in Higher Education”, în Superson, Anita și Cudd, Ann, Theorizing Backlash. Philosophical Reflection
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
în studiile postcoloniale (inclusiv colonialismul imaginației), iar conceptual de "periferie intermediară", "in-between peripherality", a fost propus sub influența unei mari varietăți de scrieri de frontieră, "border writing", (vezi, de exemplu Paul Jay, Contingency Blues; The Search for Foundations in American Criticism, The University of Wisconsin Press, Madison, 1997); Amin Malak, "Ambivalent Affiliations and the Postcolonial Condition: The Fiction of M. G. Vassanyi", in World Literature Today, 67, 2, 1993, pp. 277-82; Anna Klobucka, "Theorizing European Periphery", în Symploke: a journal for
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
eternitate, ca prototipuri ale existenței - dar prin aceasta el le limitează; ideile lui devin realități; iar realitatea implică materialitatea. Același lucru este de observat pentru Leibniz, Hegel etc. Schopenhauer universalizează voința. El o materializează însă în forță universală. În sfârșit, Criticismul - Hume, Kant, Renovier - face un mare pas, mărginind aspirațiile metafizice la fenomenele de conștiință. Câștigul metafizic a rămas însă fără valoare. Tiparele lui Kant, de necontestat, au dat avânt cercetărilor practice, prin materializarea fenomenelor sufletești, oprind însă în loc cercetările metafizice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lămurit, înainte de toate, sub aspect definițional, dar teoriile naratologice care oferă sugestii în acest sens construiesc deocamdată definiții divergente. Pe acest fundal în care nici o tentativă de abordare nu are pretenția epuizării subiectului, Jan Christoph Meister, în Narratology beyond Literary Criticism. Mediality-Disciplinarity, formulează câteva exigențe pentru definirea adecvată a narativității în transmedialitate. El consideră că definiția narativității ar trebui să fie intuitiv adecvată, semnificativă și validă pentru media care conțin reprezentări și care pot fi calificate intuitiv ca narative, că trebuie
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
începutul secolului XX 37 D. Braharu, Alexandru I. Lapedatu. Note bio bibliografice..., p. LXIII. 38 Alexandru Lapedatu, op.cit., p.149. 39 Ion Bulei, Lumea românească la 1900, Editura “ Eminescu”, București, 1984, p. 227. 40 Alexandru Zub, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 41 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 155. 17 trebuie socotită ca o reacție la lipsa de metodă și de rigoare
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
-lea, vol III, Editura Enciclopedică, București, 2001. Teodor, Pompiliu, Incursiune în istoriografia română a secolului XX, Fundația Culturală ,,Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1995.) Zub, Alexandru, Istorie și istorici în România interbelică, Editura Junimea, Iași, 1989. Idem, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 5. Lucrări speciale Braharu, D, (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Imprimeria
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
sevele din istorie, din realitatea autohtonă, din creația populară, ea cată să fie „expresia vieții unei nații”. Prețuitor al tradiției, ideea moștenirii culturale („clironomia părintească”) apare, la el, ca o consecință firească. Pe de altă parte, precursor al junimismului prin criticismul său, scriitorul anticipează, prin șarjele împotriva „imitației necugetate” și a stricătorilor de limbă, campania pe care o va desfășura Titu Maiorescu. Cerând unui critic să aibă o „giudecată nepărtinitoare”, el refuză să admită ceea ce numește „socotințile judecătorești”. Unele chestiuni de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Sfântul Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea / 67 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire / 80 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx / 88 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea pesonajului istoric Iisus / 94 2.7. "Profeți" contemporani profeți fără duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea / 99 Capitolul 3. Rolul individului în istorie / 105 3.1. "Oamenii Mari" ca făcători de istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urcă personal pe cruce ca s-o salveze. Dovada că Iisus a existat au făcut-o deja istoricii și teologii la sfârșitul secolului trecut, o face fiecare zi de după Hristos, prezentul în care trăim. Tot căutându-l pe Iisus, partizanii criticismului istoric l-au uitat însă aproape complet pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Era și firesc, într-o lume reificată, în care orice miracol, chiar și Învierea, dacă nu are o explicație științifică, înseamnă că nu s-a întâmplat. Apostolul Toma
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
însăși viața lui Iisus Hristos undeva în illud tempus, pe tărâmul mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva criticismului istoric și de lamentabilele reconstituiri istoriografice ale personajului istoric Iisus. Dialectica celor două istorii este descrisă concis de Casserley: "Istoria terestră (secular history) este mijlocul cu care și prin care Istoria sfântă (sacred history) înaintează mereu mai mult în direcția
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost formulate de istoricul german Ernst Troeltsch la începutul secolului trecut, în eseurile Uber historische und dogmatische Methode în der Theologie și Semnificația istoricității lui Iisus pentru credință, unde conchide că imaginea tradițională a lui Hristos a fost zdruncinată de criticismul istoric. Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Methode în der Theologie și Semnificația istoricității lui Iisus pentru credință, unde conchide că imaginea tradițională a lui Hristos a fost zdruncinată de criticismul istoric. Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei euristice, filologice etc. Urmează apoi principiul analogiei, adică evaluarea posibilităților trecutului prin compararea lor cu propria experiență
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fenomene istorice decurge din aplicarea principiului corelației. Acest principiu determinist, care presupune relativitatea și contingența și care unește toate evenimentele prin raportul cauză-efect, anulează orice abatere de la normalitate și, în consecință, unicitatea, centralitatea și universalitatea tainei Întrupării. Credința creștină și criticismul istoric, spune Troeltsch, nu pot fi conciliate, deoarece concepțiile lor asupra realității sunt complet divergente 57. Aceeași viziune tranșantă, însă din cealaltă tabără, o are și von Balthasar: "Întrucât Hristos nu poate fi cuprins în normele acestei lumi, nici un acord
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Pentru profesorul american de religie Van A. Harvey, încercarea de a concilia exigențele istoriei ca disciplină cu mărturisirea de credință personală s-a concretizat în lucrarea The Historian and The Believer (1966). Teza lucrării este afirmată în chiar prefața acesteia: "Criticismul biblic, în special căutarea figurii istorice a lui Iisus, constituie scheletul din debaraua teologiei creștine, iar istoria teologiei de la începutul secolului al XIX-lea nu este decât o serie de încercări nereușite de a rezolva această problemă 61. Eroarea vine
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
din studiul istoriei, bazate pe experiență, sunt adevăruri contingente, ele putând servi ca bază pentru justificarea credinței creștine. În această logică, miracolele nu sunt o anulare a legilor naturii, ci doar o suspendare a lor în vederea unui scop mai înalt. Criticismul istoric este binevenit, deoarece el conferă suport revelației creștine. Raționamentul acesta a fost exploatat de Leibniz în lucrarea sa Teodicee, care, așa cum arată și titlul, încearcă să găsească o justificare a lui Dumnezeu pentru relele din istorie. Creatorul, spune Leibniz
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide', un roman în notă parodică la adresa lui Leibniz, reprezentat de domnul Pangloss, și a Teodiceei sale. El face o distincție clară între istoria sacră și cea profană și contestă relatările biblice cu ajutorul criticismului istoric. Critica lui se îndreaptă și împotriva lui Bossuet, infirmând orice providență în istorie, ca și rolul central al evreilor, pe care-i tratează la fel ca pe sciți sau greci. În eseul Despre manierele și mintea națiunilor, prima "filozofie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pe tărâmul mitului 103. El a apărat fervent doctrina Trinității, socotind-o centrală credinței creștine, precum și filozofiei sale. Iisus nu este doar un învățător luminat, El este Fiul lui Dumnezeu. În fața retragerii succesive a teologiei din calea atacurilor pozitivismului și criticismului istoric, Hegel își asumă rolul de avocat al acesteia, afirmând răspicat că revelația a avut loc în istorie. Odată cu Hristos lumea istorică devine, în principiu, perfectă, pentru că numai El este Dumnezeu adevărat și om adevărat. Acest principiu devine axul în jurul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
conștiinței iudaice, care s-a dovedit a fi tragic nu doar pentru istoria evreilor, ci și pentru aceea a omenirii"116. Comunismul rus, continuă filozoful rus, este versiunea cea mai secularizată a mesianismului. Ca evreu, Marx se înscrie în tradiția criticismului iudaic. Există un suflu profetic în scrierile sale, care amintește de ieremiadele biblice. Diferența dintre Marx și profeții evrei constă în faptul că cei din urmă își păstrau verticalitatea minții fără să se bazeze pe grupuri umane sau pe necesități
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
personificare dostoievskiană, Berdiaev caracterizează comunismul ca fiind "doctrina Marelui Inchizitor bazată pe căderea din domeniul libertății în acela al constrângerii, astfel încât umanitatea sa fie eliberată de povara destinului ei tragic".118 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea personajului istoric Iisus Când Nietzsche scrie "Gott ist tot", el îi denunță și pe cei care l-au ucis noi. Nu face asta dintr-o nebunie, așa cum pare la prima vedere, ci din disperarea omului care și-a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi Kaiser-ului, văzând în aceasta falimentul teologiei liberale, Barth publică în 1919 comentariul său la Epistola către Romani, unde repune pe primul plan exegeza biblică în detrimentul criticismului istoric: "Teologia este ministerium verbi divini. Nici mai mult nici mai puțin"133. Din această perspectivă kerygmatică, singurul punct de contact între ființele umane și Dumnezeu ar fi credința în Hristos. Toate încercările omului de a ajunge la Dumnezeu sunt
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Sfintelor, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, și a dobândit o veșnică răscumpărare" (Evrei 9, 12). 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg Ofensiva criticismului istoric, la sfârșitul secolului al XIX-lea, asupra textelor biblice și tentativele mai mult sau mai puțin reușite de a-l descoperi pe omul Iisus au demitizat imaginea creștină tradițională a Mântuitorului și dogma creștină în ansamblu. Atacată din toate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semnificația evenimentelor. Cum se explică atunci divergențele cu privire la revelația lui Hristos? Pannenberg răspunde cu versetul paulin: "Dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor" (II Corinteni 4, 4). Astfel, credința și cunoașterea sunt legate, iar credința asigură participarea la mântuire. Metoda criticismului istoric poate fi folosită, consideră Pannenberg, pentru a studia revelația istorică a lui Dumnezeu în Hristos. Dar pentru aceasta istoricul trebuie să-l recunoască pe Iisus ca Hristos și să accepte Învierea Domnului pentru a înțelege semnificația extraordinară a faptului
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]