3,585 matches
-
și un sfert de timp mușcă din partea lor curată, din ele însele, din anotimp. Tabloul trei Trupurile olărind se ridică modelate de iarba-pământ, nepurtând ură sau pică nici unui cuvânt. Tablul patru Pornesc la drum în cerc întâi, pe lângă apă apoi, croiesc doar ei știu cum starea de sângeros război. Tablul cinci Corpurile cele trei au ombilicul comun, sunt din lut corifei pământului din drum. Tabloul șase De efort cade trupul masculului târându-se-n genunchi, toropit, în fața lutoaselor statui e un
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
în pat, se văzu cu moșul Ene taman spre zori. Sărise ca un nemernic peste porția de postări selectate pentru el de bunică-sa pe Facebook, așa ca să se binedispună nepotul polițist, cine-știe, cumva stresat de la muncă! Nu putuse adormi, croind la planuri privind cazul. Se minuna singur cum, în orice direcție construia varianta de cercetare, Pelerina își găsea locul. Oare de ce? * În ziua următoare, fu la datorie devreme-devreme, înseilându-și un plan de acțiune bazat pe noile elemente apărute: Pelerina și
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
repejor. O bucată de bordură mi se oferă drept scaun. Ce somn mă cuprinde! Și-aud parcă șoapte! Mă furnică-n urechi și mintea îmi cheamă. Să le-adun mă îndeamnă. Cuvânt potrivit să-nseileze cineva din ele, o nadă să croiască! S-ajute! Pe cine...?! * Întors la Secție, Antonel realiză că literele din desene își cereau dreptul unei înșiruiri logice, cu sens. Și-ncepu jocul, dacă joc era canonul ăsta al anagramării! Dar pentru că-și mișca degetele mâinii stângi în ritmul
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai în brațe, Rănile din suflet dispăreau, pe rând. Tiptil, alizeul venea să agațe Noaptea strecurată pe cărări de gând. Dusă-i amintirea și cu ea-mpreună, Palida tristețe pentru-al meu trecut. Azi plâng
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
două ferestre din acel zid despărțitor îi aparțin, dar nu o văzusem în interior. Perdelele bogate în falduri și florile de pe pervaz nu ne-au permis. Am intrat în atmosfera încărcată de larma copilăroasă a prietenilor noștri și ne-am croit drum spre masa cea mai îndepărtată, singura la care erau locuri libere. Erau trei mese lungi, grele, din lemn masiv la fel ca și scaunele, așezate la perete în acea sală cu plafonul susținut de traverse fixate prin bare încastrate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
coșmaruri noaptea, numai și numai prin voia proprie nicidecum prin pedepsirea de către bunul Dumnezeu. Îmi reamintesc că, la moartea tatălui meu de religie protestantă, preotul mi-a cerut în prealabil înmormântării date asupra activității profesionale și sociale spre a-și croi predica pe care a ținut-o la mormânt. Cu totul alta a fost starea sufletească a participanților care au fost convinși că a fost chemat la ceruri un om bun, muncitor, conducător activ al unei familii Ortodoxe prin religia mamei
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
lui trebuie să poarte ceva din Omul Păianjen, Superman sau Batman. Au mai rămas Cezara și Antonia. Cele două fete stau una în fața celeilalte și își zâmbesc. Ambele au opt ani și par să împartă aceleași gânduri. Ca o păpușă croită din porțelanul cel mai fin, Cezara se ridică de la masă și face câțiva pași printre pernele roz, în formă de inimă, împrăștiate pe covor: - Mărțișorul perfect. Vine ziua de 8 Martie, dar nici prin cap nu-mi trece ce să
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
am pierdut orice virtute! Zadarnic în dimineață, Soarele îmi dă avânt, să-naripez voință pe sanctuar, spre steaua mea. De-mi pun visuri și speranțe tăinuite în cuvânt, îndată sunt spulberate ca frunze de vreme rea. Cu raza privirii stinse croiesc idei din cuvânt, în toamna vieții să las rodul gândurilor scrise. În candela sufletului țin flacăra pâlpâind, izbânda visului real să-mi văd sub pleoape-nchise. Prin noaptea veșniciei cu Cer, Luceafăr și Lună, îmi duc visuri cuibărite în firavă
RODUL GÂNDURILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384098_a_385427]
-
loc labele de încântare și se puse pe-așteptare. Nu trecu prea mult și iată din tufișuri se arată mielușelul însoțit de-un câine neliniștit. O luă lupul la goană, nu cumva să-i vină-o toană nebunească câinelui să croiască-n blana lui. Referință Bibliografică: MIELUȘELUL CEL ISTEȚ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
MIELUŞELUL CEL ISTEŢ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383326_a_384655]
-
În Țările Române, oamenii simpli (săraci), se îmbrăcau cu haine confecționate de aceștia din în, cânepă, lâna și piele. Oamenii nobili (bogați) adoptau modă bizantina, iar spre sfârșit Evul Mediu, cea din Apus. În Evul Mediu Feudal, țăranii purtau haine croite din pânză groasă, lâna și piele. Ei purtau că încălțăminte saboți din lemn sau umblau desculți. Hainele nobililor erau elegante, făcute din materiale mult mai scumpe (mătase, stofă subțire) și purtau ghete din piele grosa sau cizme înalte. Din anii
VESTIMENTATIA EVULUI MEDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383403_a_384732]
-
van Beethoven 13 decembrie 2016, în statul Carolina de Nord, a fost o zi în care toamna plecase, lăsând iarna să-și readucă regatul, cu frigul și cu surprizele ei. Redescoperisem în aceste zile farmecul lunii decembrie, lună care își croiește drumul spre puritate, în așteptarea frigului, a fulgilor de zăpadă și a celor mai frumoase sărbători ale anului. Mașina gonea și prin mintea mea treceau versurile poetului român George Bacovia, cel care mărturisea că mai întâi a făcut muzică și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
van Beethoven 13 decembrie 2016, în statul Carolina de Nord, a fost o zi în care toamna plecase, lăsând iarna să-și readucă regatul, cu frigul și cu surprizele ei. Redescoperisem în aceste zile farmecul lunii decembrie, lună care își croiește drumul spre puritate, în așteptarea frigului, a fulgilor de zăpadă și a celor mai frumoase sărbători ale anului.Mașina gonea și prin mintea mea treceau versurile poetului român George Bacovia, cel care mărturisea că mai întâi a făcut muzică și
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
călătorii lungi, pentru că riscul de a rămâne blocați pe șosele era mare. A doua zi după ce începuse să cearnă cerul, în sat la noi zăpada depășise cu mult un metru și pe alocuri ajunsese la streșini. Oamenii prin curți își croiau pârtii cu lopețile pentru a putea ajunge la grajduri, în oborul păsărilor și la drum. Cu două zile înaintea sărbătorii Ignatului socrii lui Vulpe au tăiat porcul iar el și Magdalena au fost invitați la pomana porcului așa cum e datina
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
în brațe cu sfârcurile reci, Să ne iubim cu foc în clipele pierdute Prin puful ce-o să ardă sub noi pe ghețuri seci, În jurul nostru neaua să se transforme-n scrum, Să ningă peste lume cu dragoste curată, Să ne croim prin viață și moarte-același drum, Să nu ne fie iarna...crăiasă renegată... Să nu ne fie iarna...crăiasă renegată... Să ne croim prin viață și moarte-același drum, Să ningă peste lume cu dragoste curată, În jurul nostru neaua să se transforme
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
seci, În jurul nostru neaua să se transforme-n scrum, Să ningă peste lume cu dragoste curată, Să ne croim prin viață și moarte-același drum, Să nu ne fie iarna...crăiasă renegată... Să nu ne fie iarna...crăiasă renegată... Să ne croim prin viață și moarte-același drum, Să ningă peste lume cu dragoste curată, În jurul nostru neaua să se transforme-n scrum. Referință Bibliografică: Misterele iubirii / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul VII, 29 ianuarie 2017. Drepturi de
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
Pe bibliotecă poți să te bazezi Îți va deschide porțile vorbirii Secretele-i ascunse,-ai să le vezi. Copilul meu, privește către stele Alege locul cel mai potrivit De nu te lași cuprins în joc de iele Ai să-ți croiești un drum prin infinit Eu nu îți voi stopa defel parcursul Tu poți accede spre orice dorești Dar pune-ți la picioare Universul Prin tot ce scrii, și ceea ce citești Ești singurul ce poate să aleagă La drumul care este
CĂTRE STELE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383036_a_384365]
-
culturale a poporului român”. În „Amintiri”, Ioan Slavici mărturisește: „George Coșbuc, înzestrat din belșug de către firea cea darnică, s-ar fi ridicat, în toate împrejurările, deasupra contemporanilor săi, n-ar fi ieșit ceea ce a fost, dacă nu și-ar fi croit lucrarea vieții în mijlocul acestor oameni cu cultură generală, care toți erau scriitori...” De reținut că „anii petrecuți în redacția «Tribunei» (1887-1889), alături de Ioan Slavici, vor culmina cu apariția poemului «Nunta Zamfirei», „un poem-spectacol admirabil, care l-a impresionat chiar și
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
epigonilor: ,, Îmi ceri un sfat?... Evită teatralul/ În ritmul său; să nu pui rime slabe -/ Cizelator, alege-le nababe,/ Catrenelor să le-ntărești finalul.’’ -, Theodor Răpan se încumetă a-i răspunde astfel: ,,Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.’’. În cele două terține din finalul artei sale poetice, Victor Eftimiu devine cvasi-sentențios: Să fie cald sonetul - dar veșmântu-i/ Să-l făurești din cea mai rece formă:/ Să
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
prestigioasa revistă Roumanie d’aujourd’hui, pentru ca, de la 30 la 33 de ani, vârsta christică, să fie redactor la hebdomadarul Uniunii Scriitorilor din România: Luceafărul. Modernizarea și românizarea (de-sovietizarea) editurilor din țara noastră îi oferă marea răspundere de a croi destinul nou înființatei Edituri Eminescu (la vârsta de 38-39 de ani: 1970-1971), unde, printre altele, lansează colecția de mare notorietate ,,Romanul de dragoste”. De aici, face transbordarea în lumea filmului artistic de lung metraj: director al Casei de Filme 4
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
și birocratice, a specializării și tipizării excesive, a subsumării față de lumea virtuală. Se profilează și primejdia robotizării și a pierderii prin aceasta a însușirilor umane. Cu toate acestea, sunt un incorigibil optimist. Cred în forța omului de a a-și croi drum mai departe și de a rezolva probleme aparent insolubile. De asemenea, deși privesc cu tristețe și strângere de inimă starea națiunii noastre - devenită din ce în ce o populație! - am încredere într-o trezire a românilor și în reactivarea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
au dezis de el de cum și-au dat seama că este un criminal și pentru ei este timp să redevină oameni cinstiți, așa cum este românul de felul lui. Alții însă nu aveau mamă, nu aveau tată. Se spune că a croit de fapt o trupă personală de asemenea nemernici pentru care expresia este valabilă la propriu. Dintre ei și-au crescut dulăii, mai feroci decât cele două javre de lux care-l însoțeau tot timpul. Dulăi cu două picioare și fără
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
Pe bibliotecă poți să te bazezi Îți va deschide porțile vorbirii Secretele-i ascunse,-ai să le vezi. Copilul meu, privește către stele Alege locul cel mai potrivit De nu te lași cuprins în joc de iele Ai să-ți croiești un drum prin infinit Eu nu îți voi stopa defel parcursul Tu poți accede spre orice dorești Dar pune-ți la picioare Universul Prin tot ce scrii, și ceea ce citești ... Citește mai mult CĂTRE STELECopilul meu, privește către steleAlege-ți
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
să nu fugi de tainele citiriiPe bibliotecă poți să te bazeziîți va deschide porțile vorbiriiSecretele-i ascunse,-ai să le vezi.Copilul meu, privește către steleAlege locul cel mai potrivitDe nu te lași cuprins în joc de ieleAi să-ți croiești un drum prin infinitEu nu îți voi stopa defel parcursulTu poți accede spre orice doreștiDar pune-ți la picioare UniversulPrin tot ce scrii, și ceea ce citești... XXV. DIN SECRETE ..., de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2171 din 10
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
niște gospodari. Precis că părintele Băluță a crezut că a luat foc școala. Așa ne-am pomenit cu dumnealui în clasă, având în mână un strujan gros de floarea soarelui Când a văzut care e pricina “cataclismului”, a început să croiască în dreapta și în stânga cu strujanul, de sărea miezul din el. Iar noi? Ca niște guzgani opăriți săream peste bănci, pe sub bănci, așezându-ne smeriți, cu mâinile la spate, fiecare la locul lui, ca și când în poziția asta de nemișcare am împietrit
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
întins mâna spre “mămica” de pe catedră, care-i zâmbea batjocoritor. Cred că i-a răspuns triumfătoare: “În sfârșit, cucoană, ai înțeles ce ai de făcut cu jivinele astea obraznice, care ți s-au urcat în cap!” A început să-l croiască pe nefericitul Dică, pe spinare, pe brațe, pe cap, iar el țipa ca disperatul: - Nu da! Nu mai da! Eu am spus doar “uite păsărica! Dac-ai ști cum a zis nea Mitică... - Cum a spus? A întrebat coana preoteasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]