2,381 matches
-
Serafim Duicu, „Petru Maior - un ctitor de conștiințe”, „Steaua roșie”, 1973, 271; Aurel Șorobetea, „Petru Maior- un ctitor de conștiințe”, ST, 1974, 1; Alexandru Duțu, „Petru Maior - un ctitor de conștiințe”, RSE, 1974, 2; Ioana Em. Petrescu, „Petru Maior - un ctitor de conștiințe”, SUB, Philologia, 1975, 1. A.Tr.
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
filosofia povestitorului, la aspectul de bildungsroman al unor narațiuni, la metafora (centrală) a drumului și la motivul lumii ca spectacol, la lirism și la romantismul subiacent al întregii opere. Unele afirmații sunt excesive și extravagante (Creangă ar fi „unul dintre ctitorii prozei de analiză”), iar polemismul nu se justifică întotdeauna. Istoria literaturii române este o lucrare fundamentală, conținând binevenite schimbări de accent. La capitolul despre Titu Maiorescu se insistă asupra anilor de formare și de afirmare, este subliniată pasiunea pentru psihologie
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
roman-alegorie, o parabolă cu implicații multiple, etice, filosofice, sociale, psihologice, metafizice.” S-ar putea spune că ascensiunea lui P. pe scara ierarhică a bisericii a oprit desfășurarea unui real talent literar. SCRIERI: Trei ceasuri în iad, București, 1970; Clerici ortodocși, ctitori de limbă și cultură românească, București, 1977; Dascăli de cuget și simțire românească, București, 1981; Nume și fapte din istoria culturii românești, București, 1983; Lazăr Leon Asachi în cultura românească, Sibiu, 1985; Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-ungar
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
Unele date, cum sunt acelea care privesc evenimentele de la 1821, au și implicații autobiografice. SCRIERI: Giorgiu Lazăr și școala română, București, 1871; [Discursuri pedagogice], în A. Vasculescu, Petrache Poenaru - organizatorul școalei române, București, f.a., 17-32, în George Potra, Petrache Poenaru - ctitor al învățământului în țara noastră, București, 1963, 329-364, în Gândirea pedagogică a generației de la 1848, îngr. și introd. A. Manolache, Gh.T. Dumitrescu, Gh. Pârnuță, București, 1968, 52-66. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 1-4; A. I. Odobescu, Petrache Poenaru. Cuvântare asupra vieței
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Iorga, Petrache Poenaru, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXVIII, 1905-1906; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 135-138; Ioan C. Filitti, Scrisori inedite ale lui Petrache Poenaru, Craiova, 1934; A. Vasculescu, Petrache Poenaru - organizatorul școalei române, București, f.a.; George Potra, Petrache Poenaru - ctitor al învățământului în țara noastră, București, 1963; Ist. lit., II, 295-298; Dicț. lit. 1900, 684-685. I.L.
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
Adept al unui umanism de limbă slavonă, dar scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de har, afirmând cu consecvență marile adevăruri istorice legate de limba și ființa poporului român, N. a fost unul dintre primii ctitori ai spiritualității românești moderne. SCRIERI: La prea luminata stemă a milostivilor domni Basarabi (în slavonă), în Molitvenic, 1635; reed. în Pravila mică, 1640; reed. și tr. în BRV, I, 109, IV, 181, tr. în LRV, II, 272-273; Predoslovie (în slavonă
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
în slavonă), în Evanghelie învățătoare, Govora, 1642; reed. în BRV, I, 120-123; La prealuminata stemă a prealuminatei case a măriilor lor domnilor Basarabi (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; tr. în LRV, II, 274; Predoslovie arătând cuprinsul și închinând cartea Domnului, ctitor al mănăstirii (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; reed. și tr. în BRV, I, 129-132, tr. în LRV, II, 275-277; Preacuvântare către cititori (în slavonă), în Antologhion, Câmpulung, 1643; reed. și tr. în BRV, I, 133-135; Stihuri în stema domniei
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
Leon al X-lea, dorind să devină aliat al occidentalilor în expedițiile împotriva turcilor. Domnia lui este un reper fundamental și pentru mersul alcătuirilor culturale la români. A sprijinit tiparul, scriptoriile, pe cărturari. A fost unul dintre cei mai însemnați ctitori de biserici din istoria românilor și un mare protector al ortodoxiei. Domnia lui se va transforma în model și în temei pentru edificarea mitului dinastic al Basarabilor. A murit probabil de tuberculoză și a fost înmormântat în ctitoria sa de la
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Reprezentanții acelei școli vor picta mai tîrziu, în timpul lui Radu de la Afumați, biserica mănăstirii de la Argeș. Ei zugrăvesc acolo acea remarcabilă „galerie de portrete” ale Basarabilor, tablou genealogic și dinastic cu multiple semnificații, „cronică eroică” în imagini, semn al solidarizării ctitorului cu trecutul, ansamblu proiectat de N.B. însuși. Și tot ei imaginează, alături de icoanele cu două „fețe” (una privind spre „lumea dinlăuntru”, cealaltă tinzând către cea „din afară”), celebra Coborâre de pe cruce, în care accedă să îngemăneze durerea pământească cu cea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire, locul marelui ocrotitor al creștinismului și al locurilor sfinte poate fi luat de un alt mare stăpânitor, glorificat în acest chip de Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon, unde era declarat „ctitor a toată Sfetagora”. Se poate afirma că sclipirea, spectaculoasă, din tema iconografică a lui Ștefan cel Mare (Cavalcada Sfintei Cruci pictată la Pătrăuți, reluată la Bălinești și la Arbore) și-a aflat în Învățături... o extensie profundă și mai ales
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Țara nouă”, „Revista macedoromână” (face parte și din conducerea ei), „Pământul românesc”, „Libertatea”, „Revista istorică română”, „Revista arhivelor”, „Revue des études sud-est européennes”, „Revue roumaine d’histoire” (la care a fost redactor-șef adjunct) ș.a. P. este considerat unul dintre ctitorii institutelor de studii balcanice din Peninsula Balcanică. Ca teoretician al balcanologiei, el definește principalii factori unificatori ai culturilor din acest spațiu: teritoriu de interferență și sinteză a culturilor, literaturilor și civilizațiilor, schimburi de valori spirituale între popoarele din zonă, receptarea
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
fundamentale de redactare, vol. II, Polirom, Iași, 1999, p. 46. Când trimiterea se va face la un articol apărut Într-o revistă, vom preciza: numele autorului, titlul articolului, anul de apariție, anul curent, numărul și pagina: Ilie Rad, „Aron Pumnul, ctitor al Bibliotecii Învățăceilor români gimnaziști din Cernăuți”, Codrul Cosminului, anul VIII, 1997-1998, nr. 3-4 (13-14), p. 270. Ordinea anul de apariție, anul curent, număr, ordine perfect logică, nu se respectă Întotdeauna, unii autori preferând să indice doar numărul revistei, iar
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
marcând astfel una dintre principalele realizări. Acum se pun bazele culturii umaniste din Țările Române, unde se remarcă istoriografia și sistemul de învățământ. Tot acum se înalță frumoasele construcții laice și bisericești ce vor dăinui peste veacuri. Matei Basarab este ctitor a 30 de mănăstiri, curți și biserici. Reface curtea domnească și cetatea Târgoviștei. Vasile Lupu, la îndemnul mitropolitului Varlaam, pune bazele unei academii la Iași și, tot el, se adresează mitropolitului Petru Movilă al Kievului, rugându-l să-i trimită
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
în România. Acum, urmașilor bătrânului le pare rău. Ar fi fost mai bine pentru toată familia ca moșul să fi rămas în America. Elementul anecdotic. Plasată corect și cu măsură, anecdota constituie sarea și piperul oricărui reportaj: Despre Cuviosul Agafton, ctitorul mănăstirii, se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și Gavril, deopotrivă cu îndemnul de a face o biserică din trunchiul acelui copac. „E loc sfințit
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
recenzii. Scoate, în 1923, gazeta „Conștiința românească”, unde e sprijinit de N. Iorga și Sextil Pușcariu, ține în cadrul Astrei numeroase conferințe: Valoarea culturii naționale, Sufletul latin, Scriitori și public în lumea veche ș.a. Inițiază extensiunea universitară în Transilvania. Este între ctitorii Muzeului Limbii Române (nucleul viitoarei școli lingvistice clujene) și ai Societății Etnografice. În 1920, la recomandarea lui V. Pârvan, fusese ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Analele Dobrogei”, „Cele trei Crișuri”, „Ideea europeană”, „Cugetul românesc”, „Societatea de mâine”, „Universul
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
Aspecte din viața Blajului (1942), cartea care l-a consacrat, este un memento al tradiției acestei „cetăți a românismului”, o evocare documentată și pitorească în latura specificului local. „Spiritul blăjean” unește figuri și momente istorice importante, de la „naționalismul intransigent” al ctitorului Inocențiu Micu-Klein la Petru Pavel Aaron, întemeietorul școlilor Blajului, de la apoteoza anului 1848 la misionarii cauzei naționale: Ioan Micu Moldovanu, Alex. Sterca-Șuluțiu, Augustin Bunea. În portretistica lui B., un Simion Bărnuțiu are „energia militantă” a conducătorului ce a intuit „linia
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul paralel, complotul ce-l va suprima pe Ștefăniță. Exagerarea dispoziției pioase și dărniciei ctitorului Lăpușneanu față cu propria zidire de la Slatina (e invocată și faimoasa convertire ca Pahomie monah, răstălmăcită cinic, în alt veac, drept joc duplicitar, al histrionicului personaj, cu „masca” morții în final) anticipă, retoric, nota subsecventă, în care A. dezavua pe
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
Muzeului de istorie al Moldovei. A fost și custode onorific al Casei memoriale „M. Kogălniceanu” din Iași. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, amintiri, portrete literare, articole de istorie. Debutul literar și-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herța, în „Viața românească”. Un an mai târziu îi apare în „Însemnări ieșene” povestirea Pleacă dilijansa, care va fi inclusă și în volumul Răzmerița bairamului domnesc (1943). Sub titlul Pe urmele lui Vasile Bălțatu la întrecere
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
o tristețe frustrantă la omiterea sa din proaspăt înființata Societate Literară Română (1866), ulterior Academia Română. Spre sfârșitul vieții, la 81 de ani, mai pornește într-o călătorie, aproape simbolică, la Lvov, pentru recuperarea manuscriselor lui I. Budai-Deleanu. O conștiință de ctitor animă opera scriitorului, deprins a cultiva și inventaria prolific, și uneori prolix, toate genurile și speciile literare; cele poetice - oda, imnul, elegia, sonetul, meditația, legenda și balada, satira și fabula, alături de proză și dramaturgie. O creație întinsă pe jumătate de
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
am, this is private property!”. La chestia asta am rămas crucită. Cum adică să nu intri în orice codru, pe orice plajă, pe orice munte? Habar n-aveam că un personaj ridicol, cu bundiță și burtă, senator țărănist, o să fie ctitorul aceleiași prohibiții în România lui 1999. Da’ mă rog, la noi private e cam goală de property, că pădurile se taie în disperare... Am descins în SUA după un zbor pentru care mă înarmasem cu o plasă enormă cu sandviciuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în câte o drăguță de pop-philosophy. Îmi dau seama că și eu scriu pântecocentric. Și nu mă mir. Îmi aminteam atunci ideea că, în comunism, nevoile vor fi determinate științific. Și să mă bată sfântul, chiar erau determinate. Științificul aparținea ctitorilor Planului Național Unic de Dezvoltare Economico-Socială. Trecea tovarășa prin oraș și se înfuria văzând mulțimi la coadă. Arunca securiștilor din jur câte o vorbă: „Fir-ar ei ai dracului de viermi! Nu se mai satură!”. Aceasta se traducea în principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
impersonal, am fi șarjat cu citate din literatura de specialitate, am mai fi trecut un titlu la CV... În vremea asta, ce facem noi, frate „frate, te cunosc din ’97!”? Ne scufundăm în zoaiele vieții, asta facem. Nu suntem noi „ctitorii bibliotecii naționale”, dar am suferit destul și am citit măcar pe atât cât să nu ne mai ia lumea de proști. Nu ne mai luați de proști, că dacă vrem, vă frecăm și noi la cap cu Heidegger și Derrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Carol cel Mare , a urmat păintelui sau Pepin , la tron in anul 768 . Acest prinț, deși erou a numeroase legende romantice, apare în istorie cu mult mai mare decat în ficțiune ( creație artistică ) oricum l-am privi : ca războinic, legiuitor, ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
așteptam să fie mai mare, așa cum o făurise imaginația noastră, după ilustrațiile din cărți! Înăuntru, însă, o minune! În special albastrul, care se-mbina cu aurul, ne-a făcut o impresie extraordinară! Am rămas mult în picioare, tăcuți, dinaintea mormintelor ctitorilor acestui lăcaș... Aci se odihneau fericitul Neagoe Basarab și Despina Doamna, care-și dăruise toate odoarele de preț pentru terminarea acestei zidiri! Am făcut fotografiile de rigoare și ne-am îndreptat apoi către biserica "Sfîntul Nicolae Domnesc", cea mai veche
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
portret în cuvinte al Iașului secolelor XV-XIX. Mai precis spus, el face literatură de factură istorică. Pentru ca tentativa să izbândească, Vasile Ilucă apelează și la alte ajutoare, alături de sursa documentară propriu zisă. El inventează câteva personaje, care, alături de unele reale - ctitori de biserici, domnitori, boieri ș.a. - ajută la împlinirea demersului literar. Unele din aceste personaje i-au fost fidele și în alte cărți, tot din acest ciclu: Gândul de veghe, Călugărul, Țiganca, Zâna cea bună. Ideea de bază a acestui al
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]