3,251 matches
-
Acasa > Stihuri > Nuante > CĂUTĂRI DE SINE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului Și-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés, oamenii închideau în cuști hipopotami inocenți, departe de pășunile lor africane de răsăriturile lor splendide în timp ce oglinzile vechi de China se înnorează puțin cîte puțin cu senzația că nu mai e loc pentru suflet cînd cobori în infern. Și e cel mai ușor să
CĂUTĂRI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353579_a_354908]
-
Fragmente > TALCIOC Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului talcioc În talcioc vin hingherii după câini vagabonzi, cu suflet bătrân sau mai tânăr, bruneți, rubiconzi sau mai blonzi. Vin cu lasouri și cuști ferecate, târgul e plin de lătrături, de vechituri aruncate și de umbrele vechi printre lume uitate. La roata norocului am câștigat, un cal costeliv, vai de lume, geambașii strigau: care mai vine? care mai ia? iar lumea năvălea, nu știu
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LIBERTATE? Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului am făcut praf cușca de fier sunt liberă-n sfârșit de-aș fi simțit mai de demult chemarea de dincolo de gratii în cele patru zări văzduhul s-ar fi încins de-atâta soare și-atâtea căi mi s-ar fi arătat spre-un munte
LIBERTATE? de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347213_a_348542]
-
fi încins de-atâta soare și-atâtea căi mi s-ar fi arătat spre-un munte sfânt sau poate spre o mare care să-mi dea o oarecare priveliște de neuitat o noimă oarecare păcat că viața-mi petrecută-n cușcă mă face să rămân și-acum aici unde picioarele îmi sunt atât de grele de pământ e prea târziu pentru orice Referință Bibliografică: Libertate? Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1052, Anul III, 17 noiembrie 2013. Drepturi de
LIBERTATE? de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347213_a_348542]
-
un nebun și până nu-mi fura căciula sau mănușile, nu se astâmpăra. În fiecare an de Crăciun avea și el un cadou care, adesea, era un os mare de porc la care rodea mai multe zile în șir în cușca lui. Iarna, mami ne tricota, la toți din curte, șosete și mănuși din lâna adusă de tataie de la țară. Cum erau prin casă mai multe vechituri din lână, a hotărât să-i facă, în iarna aceea și lui Cartuș o
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
se achite de datorie. Înarmați cu instrumentele lor, niște crose speciale (care nu sunt altceva decât niste bețe lungi cu lațuri la capete), rând pe rând - acesti meseriași ingrați - prindeau câinii vagabonzi și îi introduceau în mașina prevăzută cu două cuști din oțel. O bătrânică tocmai trecea prin preajmă, cu o sacoșă plină de verdeață, venind de la piață. ”Așa maică, așa, duceți-i că nu pot ieși cu nepotul la plimbare. Pe un vecin l-a mușcat chiar aseară”. În timpul acesta
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
de după un arbust plin cu flori galbene. Ducea în bot un cațeluș. A nimerit chiar în față unui hingher. Acesta a întins lațul crosei să i-l introducă pe cap ca apoi s-o tragă și s-o urce în cușca din mașină. Simțind că-i este amenințat puiul, cățeaua l-a lăsat din gură și s-a repezit la omul care, cu instrumentul de tortură în mână, a făcut câțiva pași înapoi. Văzându-și colegul în primejdie, un hingher din
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
vrea să lase nimic să se piardă, ci totul trebuie să se transforme dintr-o formă în alta, cățelușul cauta cu febrilitate țâța mamei. Laptele, încă, mai era cald... Afară se așternuse o liniște ca de priveghi. În mașină, din cuștile pline, tăcerea condamna această primăvară care venise parcă... prea târziu! Referință Bibliografică: O primăvară târzie / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 514, Anul II, 28 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
O PRIMĂVARĂ TÂRZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357434_a_358763]
-
luminii și întunericului din noi scenografia grației vieții se întinde deasupră-mi în și prin mine tac rotunjesc buzele într-o esență de cuvânt nerostit îi las hamul undeva la călcâiul dorului de a fi el este liber eu rămân în cușca necunoașterii până când... până când de pe ramul necunoașterii rodul gândului cade devine bila din centrul privirii noastre de ce Doamne mărul se împarte în patru când frica noastră răscolește amurgul vieții vieților Te-ai înălțat Doamne Te privesc în tăcere printre gratiile necunoașterii
RAMUL NECUNOAŞTERII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357470_a_358799]
-
mai spunem că, financiar, uneori, nu e mereu cea mai bună alegere ... tot un bugetar. Acum vedeam mulți bărbați singuri. Ingineri, profesori ... retrași, adânciți în preocupările lor ... stângaci în conversațiile libere, ori, dimpotrivă, exagerat de volubili, ca leii scăpați din cușcă. Sindicatul cuprindea toate categoriile de personal ... de la coordonatori de lucrări, la femeia de serviciu. Îmbrăcați de vacanță, era greu să distingi/ să intuiești cine ce hram poartă. Doar conversația/vocabularul reușea să facă, în cele mai multe cazuri, distincția. Prima pauză, de
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
în martie 1865 să se alăture iar trupei de teatru. Trupa se afla în iunie 1865 la Brașov și Eminescu făcea parte din rândul actorilor. De data acesta nu mai era un simplu „admirator”, ci un profesionist. El a ocupat cușca suflerului și cu o memorie prodicioasă a învățat pe de rost pasaje întregi, pe care le recita pe scenă. Au urmat apoi anii de peregrinare cu actorii din teatrul Ștefaniei Tardini, care au avut o mare însemnătate în viața poetului
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
și comedii. De asemenea și copierea textelor pentru artiști o făcea tot el. Tânărul de optsprezece ani năzuia să scrie și piese, precum „Ariel”, „Faust” „Un don Juan românesc” Evolski, un actor al timpului, spune despre poet: „Adeseori, sufla din cușca lui îmbrăcat în diferite costume speciale trupelor provinciale, compuse dintr-o haină Louis IV, pantalon bufanți Henric IV și chivără de carton aurit„ a la Misterele inchizițiilor”. Trupa având artiști puțini, adeseori îl foloseau și pe Eminescu ca actor . „ Ochiul
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
îl măsură din cap până în picioare, “inculpata”, în total dezacord cu numele, considerând că ursitoarele făcuseră mișto de viața lui. -Vă rog, ascult! Femeia se apropie de agent, șoptind conspirativ: -Domnule general ... p-ăștia doi să-i puneți în aceeasi cușcă, să-i tranchilizați! Mușcă.. Au turbare. Ssst..e secret! Soacra a sărit să o păruiască. Paradoxal, soțul se dorea un împăciuitor, mai mult de frica amenzii sau a legii. Depășit de situație, polițistul Plopu trânti cu șapca de pământ. -Pentru
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
Strofe > Creatie > MEANDRE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 505 din 19 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache am rămas copil, cu gândul incomplet. mă plimb prin geometriile vieții și-mi umplu zilele. e o cușcă fără gratii unde ideile sunt coroană de spini care rănesc. linia și punctul uimirii se înfig adânc. în meandrele parcurse, repetiția mă omoară lent. greșesc? întrebarea macină încrederea. îmi privesc fața. zâmbesc sau mimez? Referință Bibliografică: meandre / Anne Marie Bejliu
MEANDRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358690_a_360019]
-
în jur, dacă vrei să întorci spatele. Cine se împiedică de adevăr, e destinat mersului în genunchi. Pasul piticului nu ajută la săritura în înălțime. Când se încaieră conștiința și cariera, nefericitul purtător al celor două e prins într-o cușcă. Cine ar putea, cu vorbe bune, să dea jos din copac o pisică, n-ar mai avea nicio neliniște. Pace și bunăvoință. Oameni mărunți pentru vremuri mărunte. Sforari înhămați la șareta clovnului. Nu mai stau îngerii de pază la palatul
TAINE, TÂLCURI, ÎNVÂRTELI... de DONA TUDOR în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359014_a_360343]
-
viitorul. Nici macar prezentul. Puterea de la Palatul Victoria, pare de o cumsecădenie funciară. E o lipsă de elan politic egală cu lipsa apei din sol. Parcă au venit la guvernare uselistii, obosiți. Premierul nu se învârte că un leu furios în cușcă. Vitezele sunt că la moldoveni: încet, încetișor și pi loc. Muncitorii de la Oltchim știu cum e să vii la muncă și să nu ai bani nici de pâine. Micul Titulescu nu cred că știe. Sumbră aură. Dovadă jafului interpartinic, stă
TIRI ... TIRI ... TIRIBOMBA de DONA TUDOR în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359013_a_360342]
-
Articolele Autorului Grilaje de fier ne sunt clipele Trecutul cade blocat de grele zăvoare Ce e acum, deja-i o veșteda secundă O efemera particulă sortită să dispară. Acolo rotindu-se încet un nimb În spirală orbitoare a eonului timp. Cuști de oțel suntem noi . Stăm singuri mereu pe stâncă durerii Și ale noastre gânduri prizoniere Se zbat în ceasuri tăcute și reci. Ce luna albă în ochi se scufundă Ce viforâta zăpadă în mine mai strigă. Ce albă e banchiza
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
stele, adânc de pulberi Dintr-a eternității coasta, Descompuși,diformi și parcă moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți și goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul clipelor letale Prizonieri ai propriilor noastre teorii. Captivi ai iluziilor moi ,reale. Inexorabile buldozere care împing Totul din calea lor. Inclusiv Adevărul cel mare Care ne scăpa mereu. Referință Bibliografica: INSTABILITATEA
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
ori „amicul” adormise înainte de-a onora cererea vreunei pretendente la amor fierbinte. Hai și fii înțelegător, nu te grăbi. Ai răbdare că o să fie bine și de tine, Gogule, și de mine... ha-ha-ha! Acum e timpul să treci în „cușcă” și... să așteptăm, băiatule. Făcu stânga împrejur și, furat de un gând fugar, era cât pe-aci să fie înhățat de Corbea (dar lungimea lanțului nu-i permise să-l ajungă) care-l sperie așa de tare că-i trecu
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RÂD. A URLET RÂD Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 697 din 27 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului an de an mă strigi din cușca aurită. mă-ndemni încet să las din mine conturul lacrimii și patima măruntă... râd des de mine. patetismul e la modă. nu mă prinde. râd...urlu-n zid. la piept nu îl cuprind. nu seamănă căldurii tale, sărutului mărunt, nici
RÂD. A URLET RÂD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359400_a_360729]
-
poleite cu înțelegere, milă... grețoasa milă omenească. căpăstru îți pun... vorbesc acum cu tine necuprins. năroadă am rămas și sunt o întrebare transformată în răspuns tu ești jocul aprofundat și fals văzut de nepătruns an de an mă chemi în cușca aurită. te aud, râd. a urlet râd. Referință Bibliografică: râd. a urlet râd / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 697, Anul II, 27 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
RÂD. A URLET RÂD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359400_a_360729]
-
să apară, închidea ochii și se lăsa legănată de imaginea unui câmp plin de morcovi, locul unde ea și Iepurilă visau să-și clădească, în viitor, o familie numeroasă. Abia după o săptămână, când tatăl Georgianei i-a adus în cușcă cinci rățuște ce rămăsese fără mamă, începu să comunice și să mănânce iar. Poate pentru a le convinge pe noile prietene din adăpostul său că este important pentru creștere să se hrănească, poate că instinctul o îndemna să le protejeze
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
de cauză părții vătămate și a dispus evacuarea agresorului Câinele a rămas fără locuință iar stăpânul lui neputând deține conform legii două proprietăți și aflat sub presiunea opiniei publice, a cedat locuința sa patrupedului, iar el s-a mutat în cușca acestuia de unde mârâie și latră fără discernământ la absolut toată lumea Referință Bibliografică: Unde dai și unde crapă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360351_a_361680]
-
mine. De ce, de exemplu, moș Ilarion a trebuit să lupte de partea austriecilor, tocmai pe coastele Dalmației... Pentru ca apoi să trăiască și să muncească, doar cu o singură mână, rămas și singur, în bordeiul lui mohorât și strâmt ca o cușcă de dulău... Sau, de ce vântul trebuie să întoarcă fumul înapoi, pe horn, în odaie, înroșind ochii copiilor și îmbătrânind icoanele, și așa sărace, ale oamenilor nevoiași... Sau, de ce zăpada e mai mare când e mai puțin fân în stog, sau
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
sărute ca nu cumva atunci când s-ar opri din plimbare, fata să nu-și dea seama că sunt urmăriți de cei doi, să se sperie și să fugă. Ajunși în dreptul porții grădinii zoologice, când să intre a văzut că era cușca tigrilor larg deschisă și aceștia se plimbau liberi prin gradină. Un mascul s-a apropiat de gard și a început să-l privească cu dușmănie arătându-și colții, gata să se repeadă spre el. Prezența fiarelor libere prin curtea grădinii
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]