1,109 matches
-
-i pentru mine, este pentru altcineva. Încerc să corup șoferul, dar tontul nu vrea. Aștept la rînd ca la toaletă. Mai dau un telefon și mi se spune că vine taxiul cît ai clipi. Clipesc vreo zece minute. Vecinul, un cubanez amabil, pleacă la serviciu și se oferă să mă scoată din necaz. Mulțumesc infinit, rîd și mă uit la ceas. Bătrîna Ladă pocnește voinicește și, mai ales, scoate fum. Un arc mai îndărătnic nu-i mulțumit că-l turtesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a atins pentru prima oară insula Cuba în 1492 și copleșit de frumusețea locurilor a exclamat: "es la tierra más hermosa que ojos humanos han visto"*. Avionul zumzăie monoton și gîndurile mă întorc în timp. Privesc prin hublou defilarea pămînturilor cubaneze. Curajoși din Europa uitau cuvîntul "dor" și se instalau aici pentru a construi o altă lume. Uitau pămînturile natale care nu i-au acceptat, uitau prieteni, uitau chiar soții și copii. Cu suflete împietrite, cu sentimente ucise, cu dureri înăbușite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
convivi sau se consolau cu iubirea lor. Nășteau apoi urmași nedoriți de nimeni, nici de locurile de origine, nici de cele băștinașe. Distinșii mei colegi, ambasadori din toate țările pămîntului, se aflau într-o vizită de documentare, organizată de MAE cubanez. Păstrau aceeași tăcere ca și timpurile trecute peste aceste locuri. Avionul părea a fi singura mașinărie vie care, cu o totală lipsă de fantezie, bîzîia monoton. Absurd de monoton. Peste 15 minute... Ne anunță aterizarea. Aici ne așteaptă oameni plini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gata în august, dar va asigura doar o treime din necesarul de apă. Cubanezii sînt oamenii care nu fac o tragedie din lipsurile de tot felul. Au muzica, au dansul! Ne aflăm doar în locurile lui Frank Fernández, faimosul artist cubanez inclus în catalogul mondial "Artistas Steinway" sau Faustino Oramas, "El Guayabero", cel care a desăvîrșit "la guaracha". Hoteluri de lux, locuri pentru toate gusturile, formațiunile coraliere cele mai frumoase din Cuba, plajele cu nisipuri albe, toate la un loc creează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce spuneau? sar ca ars. Nu știu, nu țin minte... Atunci, mai toarnă un pahar cu rom. Poate... În piscină, în zori În Cuba se spune că nu există nici un animal periculos pentru om, cu excepția... mulatrei, mă avertizează un amic cubanez. Cînd am auzit această afirmație făcută de un cubanez hîtru, am insistat să mi se răspundă în mod serios. Nu, nici un animal sălbatic din Cuba nu poate pune viața unui om în pericol, îmi spune din nou amicul, cît se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
minte... Atunci, mai toarnă un pahar cu rom. Poate... În piscină, în zori În Cuba se spune că nu există nici un animal periculos pentru om, cu excepția... mulatrei, mă avertizează un amic cubanez. Cînd am auzit această afirmație făcută de un cubanez hîtru, am insistat să mi se răspundă în mod serios. Nu, nici un animal sălbatic din Cuba nu poate pune viața unui om în pericol, îmi spune din nou amicul, cît se poate de serios. Vezi că voi lua de bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe apă și eu țip după altul. Înainte de Revoluție, aveai proprietăți, nu? Nici vorbă. Eram sărac lipit pămîntului pe atunci. A, deci ai făcut avere după... Cam da, răspunde enigmatic. Romul vine rapid și omul îl soarbe cu venerație. Eh, cubanez. Mai bun nu face nimeni, spune vanitos. Eu încerc să privesc în altă parte. Asta îl deranjează vădit și începe povestea. Curățam plaja, noaptea, că ziua erau turiști. Oceanul a aruncat între niște pietre două colete în plastic, legate între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pînă la podul Bacunayagua, chiar înainte de Matanzas. Plajele del Este, Bacuranao, Santa Maria del Mar și Guanabo fac parte din orașul Havana. Mai departe se află orașul istoric Matanzas înainte de a ajunge la imensa plajă Varadero, steaua necontestată a turismului cubanez. Ținta noastră se află la circa 20 km de Havana Veche, o mică stațiune turistică numită Tarará, cu plaje cochete și cu o mare nu prea furioasă mai tot timpul. Trecem pe lîngă unele construcții ce au adăpostit un Festival
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la unul din roiul imens de indivizi care o înconjurau. Dacă anturajul său n-o mulțumea, Maria și-a extins aria de căutare și a ajuns, în sfîrșit, la ce-și dorea. Era în România, în vremea aceea, un student cubanez. Era negru și cînta ca latino-americanii ăia înfocați. Cuvintele "corazón", "mi amor" și altele au făcut-o să plutească fata aceasta în al noulea cer. Obiceiurile locului natal n-au împiedicat-o să toarne două fete înainte de căsătorie. Una pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
suportat Maria. Rămasă singură, cu doi copii pe cap, Maria s-a luptat ca un erou din epopeile grecești ca să supraviețuiască. Și a reușit, oarecum. Dar tragedia are arii mai largi. Cele două fetițe, mulatre, nu-s acceptate de bunicii cubanezi și nici de întreaga familie a tatălui. De aceea s-ar întoarce cu toții în România. Visuri. Pentru pașapoartele fetelor, trebuie să le schimbați numele. Cum? întreabă Maria. Un proces, la Tribunal în România. Cine să umble pe acolo? Cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în clipă mă asigură o asistentă. Doriți o cafea? Cu plăcere, spun eu cu bonomie. Rămîn cu o fetiță de șase ani, neagră ca smoala, și cu un băiețel de tipul latinoamericanilor. Doctorița, peruană, s-a căsătorit cu un negru cubanez. Băiatul a ieșit latino-american, fetița neagră, neagră. O iau în brațe. Se lipește cum numai un copil o face. O mîngîi pe cap. Fetița mă mîngîie pe mînă. O face delicat, cu duioșie. După un timp îmi vorbește, continuînd să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dintr-o frumoasă blondă româncă și un african... El era un tinerel negru, student la medicină. Provenea din Nigeria. Nina, românca, era la cei 28 de ani ai săi, la al treilea soț. Primul soț a fost un negru atletic, cubanez. Al doilea un negru, tot atletic și tot cubanez. Al treilea era un negru din Nigeria, cum am mai spus. Nu prea înalt, cu mîinile lungi care treceau cu mult în josul genunchilor. Eu n-am văzut mîini așa de lungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era un tinerel negru, student la medicină. Provenea din Nigeria. Nina, românca, era la cei 28 de ani ai săi, la al treilea soț. Primul soț a fost un negru atletic, cubanez. Al doilea un negru, tot atletic și tot cubanez. Al treilea era un negru din Nigeria, cum am mai spus. Nu prea înalt, cu mîinile lungi care treceau cu mult în josul genunchilor. Eu n-am văzut mîini așa de lungi decît la maimuțe. Era urît ca naiba. Nina era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
propriile chei în tramvai. Exemple sînt cu nemiluita despre savanții aceștia minunați. Eu mă opresc la Veronica, o româncă frumoasă foc, care se dădea în vînt după muzica latino-americană. Și după latino-americani, bineînțeles. Guantanamera în sus, guantanamera în jos, un cubanez micuț de îți încăpea în buzunar i-a cucerit inima Veronicăi. Căsătorie, bocete, vapor și Insula apre în toată splendoarea ei. Ce nu știa biata fată este faptul că pe aici femeile gîndesc că orice bărbat este divorțabil. Dacă pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
operă, peste tot. Veronica avea doar o singură prietenă mai bună, Mioara, care, ca și ea, își creștea cu trudă copilașii româno-latino-americani. Acolo beau o cafea împreună și mai vorbeau românește și chiar își consolau sufletele chinuite. La Mioara, un cubanez repară televizorul de vreo două ore. Veronica intră volubilă. Buenos días a todos! Buenos días, Veronica, spune Mioara. Buenos días...s... (muncitorul voia să spună "señora" . Stai, strigă Veronica cît poate de tare. Întrerupt, cubanezul rămîne mirat, blocat. Veronica scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dar emană o căldură sufletească nefirească. Are riduri cu nemiluita, este ascet și contrastează cu mine țipător. Tac și aștept, îmi creez o pauză ca să tatonez puțin individul. Poate doriți să vorbim în franceză? Mi s-a spus că spaniola cubaneză vă cam irită... Tresar. O fi spus Zulueta verzi și uscate? Nu, nu am ajuns la această performanță... încă. Totuși aș prefera franceza. Se face că nu a remarcat șfichiuiala și vorbește franțuzește. Eu provin din sclavii aduși din Nigeria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de ce? În "grădina lui Fidel" n-am căutat cu dinadins și premeditare, în cele 365 de zile, urâtul, detestabilul, criticabilul, cenușiul, de întâlnit adesea în trecut și azi, ci "scânteia" de interesant, tipic, specific, original, ce face din Cuba și cubanezi entități particulare, distincte și de atracție în America Latină și Caraibe. Despre frumusețea Cubei, ce să mai vorbim! A remarcat-o Columb, la 28 octombrie 1492: Această insulă este cea mai frumoasă dintre toate cele văzute vreodată de ochi omenești", iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cele de mai sus, făcând din Amiral un joc, un puzzle, numit mai plastic în spaniolă "rompecabezas" rupe-capete, cu care după ce te-ai muncit ceva timp nu ajungi la nici un liman, nimic nelegându-se cu nimic! Spunea poetul și eroul cubanez José Marti că important în viață nu este "să stai cu popii, ci să te îmbarci pe caravelele lui Columb"! Eu m-am îmbarcat cu încredere și credință în Amiral și nu-mi pare rău. A fost o călătorie fascinantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ce au urmat, aveam să verific "pe teren" dacă cele din "Jurnal" erau adevăr sau literatură. O primă confirmare a adevărului a-vea să-mi fie dată în dimineața zilei de după sosire, într-o scurtă "inspecție" a Re-ședinței, petec de pământ cubanez, aflat însă sub jurisdicție românească: un parc generos, cu lămâi, portocali, bananieri, mangotieri, arbori de avocado și rodii, tufe de flori multicolore și parfumate, 13 palmieri imperiali uriași, de peste 20 metri, totul cufundat într-o pajiște verde-smarald, care făcea concurență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și azi considerat "patronul Havanei". Numele a fost dat și în amintirea Amiralului? Nu se știe! În Havana Veche, centru istoric inclus de UNESCO, în 1982, în Patrimoniul cultural al umanității, se înalță, impunătoare, catedrala San Cristobal. Operă a barocului cubanez, închinată se spune lui Cristofor Columb, a fost terminată la 1777. Aici aveau să fie depuse, la 1795, rămășițele Amiralului, aduse din Santo Domingo, sub o lespede cu inscripția "O restos e Imagen del Grande Colon mil siglos durad guardados
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
față să încerce să-l așeze "pe verticală", fără nici o susținere. Cum nimeni n-a reușit, Columb a ciocnit oul la bază și acesta a rămas drept! Quod erat demonstrandum! Cum a descoperit Columb tutunul După ce a pășit pe pământ cubanez, duminică, 28 octombrie 1492, amiralul, așa cum menționează în "Jurnalul" său de bord ("Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb", Editura Artemis,1992), se hotărî vineri, 2 noiembrie, "să trimită pe uscat doi spanioli, unul care se chema Rodrigo de Jerez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
tincturi, pastile, pulbere, siropuri, unguente, loțiuni, pentru tratarea colicilor intestinali, erupțiilor cutanate, epilepsiei, astmei, ciumei, fracturilor... Cam în aceeași perioadă, în Portugalia, tutunul era folosit pentru tratarea râiei, a durerilor de dinți, a amețelilor și ca cicatrizant al rănilor. Botanistul cubanez Juan Tomas Roig (1877-1971), în eruditele sale lucrări "Diccionario botanico" (1928) și "Plantas medicinales, aromaticas o venenosas de Cuba" (1945), adăuga la cele de mai sus și folosirea tutunului în tratamentele antitetanic și de paralizie a vezicii, iar eroul național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nu s-a întors la Paris "cu mâna goală", ci cu tutun, căruia avea să-i facă reclamă pentru pro-prietățile sale medicale. "Nicotiana tabacum" se pare că își are originea din "Nicotiana silvestre" "Nicotiana rustica varianta sălbatică, ruda sa nobilă cubaneză fiind "Nicotiana havanensis"! Plantă anuală, cu o înălțime de 2 metri, tulpina dreaptă, cu frunze numeroa-se și mari, lungi de până la 30 cm și lanceolate, cu flori purpurii sau roz, tutunul din Cuba avea să fie apreciat de savantul german
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
apreciat de savantul german Alexander von Humboldt (1769-1859, călător în Cuba la 1799 și 1804), în lucrarea sa "Eseu politic asupra insulei Cuba", drept "celebru în toată Europa, un-de se fumează, patria sa clasică fiind insula Cubei". Despre calitățile tutunului cubanez se pronunță și "Enciclopedia britanică", ca-re afirmă: "de mult este recunoscută superioritatea tutunului cubanez, când e vorba de gust și parfum", iar "Enciclopedia americană" menționează că: "în partea occidentală a Cubei se cultivă cel mai bun tu-tun din lume, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1804), în lucrarea sa "Eseu politic asupra insulei Cuba", drept "celebru în toată Europa, un-de se fumează, patria sa clasică fiind insula Cubei". Despre calitățile tutunului cubanez se pronunță și "Enciclopedia britanică", ca-re afirmă: "de mult este recunoscută superioritatea tutunului cubanez, când e vorba de gust și parfum", iar "Enciclopedia americană" menționează că: "în partea occidentală a Cubei se cultivă cel mai bun tu-tun din lume, fiind notoriu parfumul său special, extraordinar". La obținerea acestui tutun de excepțională calitate contribuie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]