2,195 matches
-
Baia sau la Siret. În lumina faptelor obiective ajungem la concluzia că întronarea lui Dragoș a fost precedată de anumite înfăptuiri pe planul organizării formațiunilor voievodale locale. Transferul puterii politice din mâinile voievozilor autohtoni (est-carpatici) în cele ale feudalilor maramureșeni (cuceritori ?) nu este de imaginat fără împotrivirea celor înlocuiți sau destituiți, în vremea în care funcția voievodală devenise ereditară. El, Dragoș, a acționat ca împuternicit al regelui Ungariei, într-un teritoriu cu o populație potrivnică ambițiilor dominatoare ale regatelor catolice vecine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără împotrivirea celor înlocuiți sau destituiți, în vremea în care funcția voievodală devenise ereditară. El, Dragoș, a acționat ca împuternicit al regelui Ungariei, într-un teritoriu cu o populație potrivnică ambițiilor dominatoare ale regatelor catolice vecine. Grupul politic și militar cuceritor maramureșean a avut de întâmpinat și alte adversități, dar nu cunoaștem amănuntele. Dar, așa cum rezultă din legendele populare, oamenii de rând i-au primit bine pe Dragoș și grupul de nobili din jurul său.33 V. Spinei este singurul istoric cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în "catolicism", ca Margareta. La sfârșitul acestei scurte domnii, avem înaintea ochilor, nu o îngustă provincie ungurească, "strâns și fricos legată de munte", ci o țară, cu locuitorii și datinele lor, în forme deosebite de cele muntene, forme impuse de cuceritorii din același neam (Iorga). Pe de altă parte, sub Lațcu, Moldova era încă destul de firavă și nesigură, fără hotare precise: Vrancea se afla în afară, Adjud, Tg. Ocna și Bacău erau încă sub control unguresc, la răsărit, ambele maluri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavonă din București. În 1703 este ales episcop al Buzăului, iar în 1708 e numit în scaunul Episcopiei Râmnicului. Poliglot și cultivat, se remarcă prin intensa activitate de traducător, dar și prin dârzenia cu care apără drepturile românești în fața vremelnicilor cuceritori austrieci. Cele mai importante cărți traduse de el - Apostolul (1683), Orologiul (Ceaslovul) (1745), Sfânta și dumnezeiasca evanghelie (1746) - au fost tipărite în perioada 1683-1818 în șaptezeci și trei de ediții, în toate provinciile țării, fiind foarte răspândite. Limba simplă și
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
luminilor, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Maria Ioanovici); Stendhal, Nuvele, București, 1967 (în colaborare cu Dinu Albulescu); Al. Dumas, Cei patruzeci și cinci, I-II, București, 1968, Ascanio, București, 1973; Colette, Hoinara. Duo, București, 1969; Jules Verne, Robur cuceritorul. Stăpânul lumii, București, 1970; Victor Hugo, Anul 93, București, 1972. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 298-303; Piru, Panorama, 378-383; Balotă, Labirint, 378-387; Damian, Intrarea, 87-91; Cioculescu, Aspecte, 472-475; Balotă, Universul, 115-124; Cosma, Romanul, I, 239; Liviu Călin, Ovidiu Constantinescu, Toamna
CONSTANTINESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
interesantă pentru ideea umanistă a necesității cunoașterii istoriei. Graiul solului tătărăsc cătră Alexandru Machidon este traducerea unui fragment din cartea lui Quintus Curtius, De rebus Alexandri regis Macedonum. Noima fragmentului, care motivează traducerea, e confruntarea între cucerit (un înțelept) și cuceritor (forța). Îi mai sunt atribuite lui C. trei discursuri în limba latină. Apelul la mitologie, la sensurile ei alegorice utile retoricii confirmă orientarea umanistă a cărturarului. Opera lui prefigurează direcțiile durabile ale culturii române, impune un stil narativ reflexiv, continuat
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
Mona... dacă n-ar fi atât de hotărâtă să nu se radă pe picioare”) se transformă într-o amețitoare orgie vizuală, un soi de realitate virtuală cu Monica Vittti în Aventura lui Michelangelo Antonioni. Excelentul crochiu borgesian al lui Juanito cuceritorul, care visează, conchistadorial, să cucerească pământul, savuroasa îndopare cu prăjituri a fetelor (vecină cu fabulosul copilăriei din prozele lui Mircea Cărtărescu) din Bilet pentru Ninive, paginile în care apar și unele viitoare personaje din Scrisori către Monalisa (Radovan, de exemplu
BELIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285689_a_287018]
-
singur viața Împreună cu ai săi. Traian s-a Întors la Roma Încărcat cu o bogată pradă de război, iar Dacia a fost transformată În provincie romană. Încet-Încet, În timpul Îndelungatei stăpâniri romane, dacii s-au amestecat cu romanii, au Învățat limba cuceritorilor și astfel s-a născut un nou popor, poporul român, și s-a format limba română. Cuvinte: scaunul Împărăției = capitala Împărăției, locul unde stau Împărații (reședința Împăratului); Roma = capitala Imperiului Roman, azi capitala Italiei; Îmbrăcate În zale și coifuri = soldații
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
1418. Dârz apărător al pământului strămoșesc, Mircea cel Bătrân, În fruntea poporului său, a rezistat celei mai mari Împărății din vremea aceea, Împărăția turcească. Ajunși spaima popoarelor, turcii se credeau de neînvins, iar sultanii lor, plini de Îngâmfare, se visau cuceritorii lumii. Numai că, la Dunăre, s-au izbit de zidul de nepătruns ridicat În calea lor de strămoșii noștri, conduși de voievozi cu dragoste de neam și patrie. Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
frate-său [î]l vede... Vânăt iese din mormânt Și-și arată gîtul: "[Haide], vino, vino de zugrumă, Tu, ucizător de frate și zugrumător de mumă". Mohamed atunci răsare: "Iarăș visuri. Visuri, spune, Cine a crezut în visuri nu-i cuceritor de lume. Nu voiesc s-ascult dervișii ce din cărțile lor vechi Cu povestea răsplătirii ne tot cântă în urechi. Am văzut virtuți atâtea ce-au găsit a lor răsplată Într-un giulgi și patru scânduri. Pentr-o hrană - așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
caute din toate puterile a strica latinilor, fiecare în țara și la locul lui și pe socoteala lui, prin mijlocul unei dușmănii viclene și bine calculate, până ce el va fi în stare a le da ajutor cu de prisos. Norociții cuceritori latini, îndată după luarea capitalei, își întinseră mâna după provinciile apusene ale împărăției. Potrivit cu planul de împărțeală, Balduin înaintă cu oștirea sa contra orașelor presărate sporadic înlăuntrul Traciei, pe care le și sili să se supuie numaidecât. Marchionul de Montferrat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din Niceea, Trapezunt și Epir nu s-ar fi bucurat de un răgaz binevenit pentru strângerea și înmulțirea puterii lor de rezistență, nesuficiente încă, dacă știrea despre năvala bulgaro-romînă n-ar fi sosit ca un trăznet din senin, oprind brațul cuceritorului latin ridicat deja asupra Asiei și retrăgîndu-l repede în Europa. Momentul favorabil pândit de vicleanul Ioannițiu pentru a procede pe față sosise tocmai acuma, căci latinii se împrăștiaseră înlăuntrul bucățitei împărății, Enric fratele împăratului era trimis cu floarea oștirii în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
povestesc cum călăreții romei prizonieri au fost aruncați de vii cu cal cu arme cu tot în gropile pline cu cadavre, îngropați și acoperiți cu țărână. Pieirea orașelor și satelor, ruinarea întregi țări au fost barbarul monument de biruință a-sumețitului cuceritor româno-bulgar. {EminescuOpXIV 107} Campania latinilor contra lui Ioannițiu Moartea lui Balduin. Latinii tăbărâră mai întîi din precauțiune înaintea porților Adrianopolei și strămutară comunicația cu orășenii pe câmp; curând însă încheiară cu romeii i-nfrățire de arme, dădură ajutor, cât era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
existența proprie, căci Baiazid I, luând Silistra în anul 1394, resmulgînd ungurilor Nicopole, Vidinul și Șiștovul, ducând cu sine prins pe craiul Șisman și căpătând în puterea sa tot pământul de pe malul drept al Dunării, primejdia era aproape ca acest cuceritor, trecând Dunărea, să atace dintr-o dată și din două părți amândouă țările acestea și să le silească a i se supune, precum a și trimis într-adevăr grămezi de oaste cercetașă în provinciile de sud-vest ale Ungariei. Primejdia comună împăcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din senin cestiuni pe cari nu le pricep și cari nu-i ating? Ignoranța " Romînului" merge atât de departe încît compară stările de lucruri din Irlanda cu cele de la noi. Fără a cunoaște originea proprietății din Irlanda, unde un popor cuceritor și-au aprop[r]iat averea imobiliară a unui popor cucerit, fără a ținea seamă de împrejurarea că irlandezul, în țara sa proprie, nu poate deveni nicicând proprietar și e supus acelui sistem de rentă pe care-a formulat-o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în opoziție, în unele părți măcar, cu "bătrînele și bunele datini" ale țării precum zicea Matei Basarab. Cronicele amânduror țărilor ne-o spun limpede: La început tot pământul țării domnesc era" ager publicus, indiviziunea. Acest pământ se împarte între ostașii cuceritori, gentes, moșneni sau răzeși, între căpitanii lor - boieri - și restul rămâne pământ domnesc. Moșiile cari se dau boierilor li se dau cu privilegiul de-a le coloniza cu ce condiții vor putea; favoarea cea mai mare pentru colonizări era aceea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
-i opune greutatea relativ mică a națiunii române; dar atitudinea României în timpul războiului ruso-turcesc a fost un factor în mâna Congresului. Situația Rusiei în fața Congresului ar fi fost cu totul alta daca reprezentanții ei s-ar fi putut înfățișa ca cuceritori sau liberatori ai tuturor statelor balcanice. Afară de - asta cabinetul din San - petersburg n-a renunțat la dorința și la scopul de-a forma un stat federativ 186 {EminescuOpXIII 187} din țările balcanice, ci urmărește și acum acest scop cu toate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vedea lucrurile în culori negre și sunt atinse de pesimism. Salvianus, un preot din Marsilia născut pe la 390, care a scris tractatul, ce se păstrează încă, De Gubernatione Dei, toată viața sa a afirmat cu multă elocuență teza că "barbarii cuceritori sunt însărcinați de Dumnezeu să pedepesască viciile și nedreptățile lumii romane". Acest pesimist al timpului său observă în cartea sa (V, 8) că romanii fug la goți și că nu se tem de nimic mai mult decât ca să redevie romani
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de oameni în detrimentul țării întregi e o stare permanentă de revoluție. Putrezit-au îndestul mărul acestei țări pentru a cădea în poalele unei puteri străine? Face acest guvern lovitura sa de stat cu ucideri, intimidări și corupțiune în folosul vreunui cuceritor? Iată cestiunea ce ni se impune cu necesitate. Precupeți de hotare și de sânge omenesc, samsari vânzători intereselor țării cătră regele Stroussberg și cătră toți străinii, roșii pot afirma c-au adus țara aceasta la apogeul corupțiunii, destrăbălării, orgiei guvernamentale
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru că funcționarii emit și cheltuiesc din nou biletele confiscate. Astfel, în vârtejul luptei de control, probitatea nu poate exista. Chiar Petru cel Mare, cu energia lui estraordinară, n-a putut să-i puie capăt corupțiunii administrative, cum n-a putut cuceritorul Bizanțului. Mohamed II, când se convinse de venalitatea unui cadiu, puse să-l execute și să-i tragă pielea peste scaunul judecătoriei, pentru a-l preveni pe succesor. Totuși pașalele se grămădeau după acest post și rămăseseră, ca și mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
natural, oraș și sat, negru și verde, trecător și peren, lemn și plastic etc. Combinații nedefinite care dau retoricii sacre a blestemului antitehnologic ("prăpastia nihilistă în care se afundă marile transcendențe...") seducătoarea măgulire a calității. La polul opus, optimist și cuceritor, trecutul schimbă locul cu viitorul, ca lăcașuri ale Binelui și Răului întru preamărirea "transformării omului de azi". Tehnica joacă rolul mîntuirii, salvarea vine prin computer, are loc nașterea "cosmantropului" și a "iconantropului". Omul nou, promis nouă odată cu apariția căii ferate
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acționeze asupra realității. Este ceea ce a făcut ca vestul continentului european să fie voluntar și inventiv, până la a-și extinde dominația terestră grație unei dezvoltări științifice și tehnice intensificate de concurența dintre națiuni. Ca o prefigurare a acestei drame a cuceritorilor, Discursul asupra metodei al lui Descartes Își propunea să contribuie la a-l face pe om „stăpân și posesor al naturii”. Dar Între puterea tehnologică a umanității din vremea lui și cea a geniului genetic, a energiei nucleare și a
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
explorat originile latine ale limbii române pentru a arăta continuitatea românilor În Transilvania și faptul că ei erau cei mai vechi locuitori ai regiunii și urmașii unei mari civilizații, Imperiul Roman 88. Arheologii au atras atenția asupra artefactelor lăsate de cuceritorii romani În regiune, folosindu-le ca dovezi ale legăturii directe dintre poporul român și această mare civilizație. Pe parcursul secolului al XIX-lea, naționalismul românesc s-a dezvoltat În Încercarea de a apăra aceste argumente lingvistico-istorice, care erau contestate la fiecare
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
A dispărut însă fără a avea urmași. Diversele aristocrații romane au dispărut și ele. Aristocrațiile barbare au dispărut. Unde sunt, în Franța, urmașii francilor? Genealogiile lorzilor englezi sunt foarte exacte: mai subzistă foarte puține familii coborâtoare din gentilomii lui Wilhelm Cuceritorul, celelalte au dispărut. În Germania, aristocrația actuală este în mare parte constituită din descendenți ai vasalilor vechilor seniori. Populația statelor europene a crescut enorm în ultimele secole. Or, cert este că, proporțional, aristocrațiile n-au crescut deloc. Vilfredo Pareto, Traité
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Adică un anumit specific psihologic individual, care dă culoare „atitudinii” sau „creației”: „CÎnd Întîmpini un stil natural, te simți uimit și Încîntat, căci te aștepți să vezi un autor, și găsești un om” (B. Pascal). Acest specific psihologic individual este cuceritor cînd exprimă o anumită eleganță a atitudinii, adică acea discreție și Îngăduință a bunului-simț. * „Poți să te instruiești cu alții, dar nu poți să te entuziasmezi decît singur.” (J.W. Goethe) Pentru că „entuziasmarea” este o reacție subiectivă individuală, care nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]