1,631 matches
-
o cană cu apă, o stropi puțin și punându-i În gura Între-deschisă câteva picături. O mai frecționă puțin pe frunte după care Îi arse câteva palme penetrante, timp În care femeia Își reveni. O dojeni cu voce calmă. “Bine cucoană, om serios ești dumneata...? Dece nu consulți un doctor, inima e cam pe tânjeală. Vezi, În ce situație m’ai pus...? Efectiv, nu mai știu ce hotărâre să iau...! În timp ce populația țării ne urăște de moarte, fugind de noi ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mânca, iar dumnealor fac imense stocuri de alimente...!!” Se Întoarse agresiv către Atena, ridicând tonul. „Dece Madam, nu ai predat stocul de alimente magazinului...? Carevasăzică, voi ignorați Decretul de Lege emis de Președintele țăriii, tovarășul Nicolae Ceaușescu...? Te asigur eu cucoană, În pușcărie e locul vostru...!!” Făcu o pauză, privind aprobator la gașca lui, apoi silabisi. „Poți să-mi spui și mie cucoană, cum se face de ai În casă un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alimente magazinului...? Carevasăzică, voi ignorați Decretul de Lege emis de Președintele țăriii, tovarășul Nicolae Ceaușescu...? Te asigur eu cucoană, În pușcărie e locul vostru...!!” Făcu o pauză, privind aprobator la gașca lui, apoi silabisi. „Poți să-mi spui și mie cucoană, cum se face de ai În casă un stoc de douzeci de suluri hârtie igienică, În timp ce În magazinele statului nu se mai găsește acest produs de ani de zile...? Iar aceste lame de bărbierit „Gillette” plus apa de colonie franțuzească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mi-ar plăcea să rămânem toate aici, a zis Irene. Abia a-nceput să ne fie bine. O să ne-ntoarcem, a asigurat-o Jina. Cui îi trebuie sushi ? O să întemeiem clubul somonilor. Clubul celei de-a doua șanse. O să fim cucoanele râului. Mary s-a uitat la Drew, care încă mai stătea cu fața spre est, spre incendii, spre cabana Red Salmon. Jina știa că orice veste, în afara celei mai bune, avea să nu fie luată în considerare. Drew n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
strălucit, dar aveam nevoie de adeverință că nu-s gravidă de la ginecologul de care aparțineam cu serviciul. M-am dus la policlinica Titan și mi-am zis că nu-mi strică un control. Da’ dumnealui, medicul care va să zică, mi-a replicat: - Cucoană, vino matale în timpul ciclului, că altfel te apuci să o faci fără grijă și dup-aia ceri aprobare de chiuretaj. M-am dus în timpul ciclului. M-a vârât după paravan și mi s-a uitat în vata din chiloți. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alte Ane, este o nostalgică a acelei vremi, bărbatul ei e chiar mai nostalgic decât ea. Să luăm acest caz, cel al Vetei. În ’89 nu era menajera nimănui, cu alte cuvinte, nu depindea de nici o decizie arbitrară, de nici o cucoană privată, care, uite, atunci când pleacă la Oxford o roagă să-i ia cățelul la ea câteva zile. La vremea aceea, noi două eram destul de omogenizate. Tovarășul, în atotcuprinzătoarea sa înțelepciune, anunțase de fapt la Congres că poate cea mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu i-am tras una peste ochi când a dat cu o dâră de praf pe obrazul unei colege care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cei 70 de adolescenți, întregi și nevătămați. Era greu, fiindcă autoritățile nu ne mai lăsau să ieșim din cabană. Mergeam zilnic cu un coleg tare căcăcios (mă lua de guler când auzea pocnituri de bici pe stradă și îmi spunea: „Cucoană, mă târăști după tine ca să mor, firea-i a dracului!”), cu câte două rucsace fiecare, să cumpărăm conserve de la magazinul mixt din comună. Poate că cel mai ciudat spectacol al devenirii noastre întru media ca substitut de viață a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zis nimica; numai a făcut crâșmarului semn. Dar boierul Dumitrașcu, răsfirându-și în degete frumoasa-i barbă căruntă, mă întrebă cu seriozitate: — Pe drumul acesta e hanul Boului? De ce nu mi-ați spus? Ne opream acolo. Ba s-avem iertare, cucoane Dumitrașcu, răspunsei eu, punându-i un pahar în mână; pe drumul acesta a fost hanul Boului... A fost odată... cucoane Dumitrașcu... Acuma, în locul acela a rămas un dâmb și pe dâmb crește iarbă mare. A ars hanul, cucoane Dumitrașcule... —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu seriozitate: — Pe drumul acesta e hanul Boului? De ce nu mi-ați spus? Ne opream acolo. Ba s-avem iertare, cucoane Dumitrașcu, răspunsei eu, punându-i un pahar în mână; pe drumul acesta a fost hanul Boului... A fost odată... cucoane Dumitrașcu... Acuma, în locul acela a rămas un dâmb și pe dâmb crește iarbă mare. A ars hanul, cucoane Dumitrașcule... —A ars? rosti boierul, pe gânduri; de mult a ars? Ei, de mult! Eu numai am auzit că acolo a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avem iertare, cucoane Dumitrașcu, răspunsei eu, punându-i un pahar în mână; pe drumul acesta a fost hanul Boului... A fost odată... cucoane Dumitrașcu... Acuma, în locul acela a rămas un dâmb și pe dâmb crește iarbă mare. A ars hanul, cucoane Dumitrașcule... —A ars? rosti boierul, pe gânduri; de mult a ars? Ei, de mult! Eu numai am auzit că acolo a fost hanul Boului, dar nu l-am apucat când am venit prin părțile acestea. Boierul Dumitrașcu tăcu, își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de ani, în toamna asta... Aici boierul Dumitrașcu se opri, mai dădu de dușcă un palici de vin și-și mai răsuci o țigară; după aceea își trecu degetele prin frumoasa-i barbă căruntă și rămase gânditor. Eu întrebai: —Ei, cucoane Dumitrașcu? pe urmă? Cum, pe urmă? zise boierul cu un zâmbet blajin; numaidecât să-ți spun ce-a fost pe urmă? Mai bine hai să bem și paharul acesta și pe cai, că întârziem! Am ieșit afară, am încălecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din sate și de glasurile precupeților, șapte zile din săptămână o ducea, mai ales vara, într-un fel de moleșală, ca un om care de-abia stă de somn. Doar spre sară, când slujbașii trebuiau să se întoarcă de pe la canțelerii, cucoanele cu treburile și mâncările isprăvite îndrăzneau să înainteze pe la porți, și acolo puneau la cale politica târgului așteptându-și soții. Erau și copii puțini, fiindcă familiile se înțelegeau asupra punctului că „astăzi, dragă, viața e grea, nu mai e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
femeie grasă și voinică, era destul de vrednică și spăla, cu ziua, toate rufele murdare ale boierilor din strada Prefecturii. Cel mai cu vază locuitor sălășluia de bună samă în casa cea mai mare. Cuconul Vasile Teodoreanu, polițaiul. Trăia numai cu cucoana Adela, erau singuri, fără copii, și amândoi mărturiseau că sunt foarte fericiți. Dumnealui era scurt și gros, chel, cu un nas mare pornit în jos, cătră barba și mustățile cărunte; dumneaei era uscată, cu obrajii supți și cu un nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și amândoi mărturiseau că sunt foarte fericiți. Dumnealui era scurt și gros, chel, cu un nas mare pornit în jos, cătră barba și mustățile cărunte; dumneaei era uscată, cu obrajii supți și cu un nas lung, care privea spre cer. Cucoana Adela avea o pisică roșă, Floricica; cuconul Vasile, un copoi mare, Osman; și când Osman lua la goană lătrând pe Floricica, care fugea de-și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cucoana Adela avea o pisică roșă, Floricica; cuconul Vasile, un copoi mare, Osman; și când Osman lua la goană lătrând pe Floricica, care fugea de-și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana ridica țipând ascuțit mânile și nasul cătră cer, boierul înjura gros cu nasul întors amenințător spre pământ. Pe urmă se împăcau și dădeau vecinilor lămuriri: Ce să facem? dacă n-avem copii... Dintre vecini, prietinul de aproape al polițaiului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cucoși și de găini. Ograda lui era plină de tot soiul de cobăi, și dimineața domnul Horga se scula cel dintăi, ca să vadă bătăliile dintre cucoși. Peste zi povestea prietinilor asalturile și vitejiile împintenaților săi, cu amănunte și înflorituri. Cucoana Caliopi era acuma sură pe la tâmple și tot nu se mai săturase de dragoste. Cetea romane și cânta, sara, cu glas tremurat, melodii arzătoare; când vorbea, întorcea ochii pe dos, dădea din cap, își umfla nările și își subția buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că umblă după muieri și se tânguia tuturora de necredința lui Todere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai mărunți și mai neînsemnați slujbași. Toți trăiau într-o liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer, Horga ațâțându-și cucoșii, cucoana Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
liniște și o înțelegere desăvârșită,în casele curate, împrejmuite de grădini și livezi. De multă vreme o duceau așa - Dorobanțu aprinzând și stângând felinarele, Teodorescu repezindu-și nasul în pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer, Horga ațâțându-și cucoșii, cucoana Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pământ, cucoana Adela înălțându-l spre cer, Horga ațâțându-și cucoșii, cucoana Caliopi spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spăriind cu cântecele ei vietățile împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împrejurimilor - și se simțeau foarte la locul lor. Dar într-un rând o spaimă mare a burzuluit toate sufletele. Era într-amurgul. Cucoana Frosa stătea la zăbrea, frumos pieptănată și privea gânditoare la rarii trecători; cucoana Adela era în balcon; cucoana Caliopi la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea valuri, târându-și botinele. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la poartă, privind în lungul drumului și așteptându-și odrasla cea mai mare, trimeasă la pitărie după pâne. Băiatul, Costică, venea încet cu pânea la subsuoară, privind cu luare-aminte pulberea pe care o stârnea valuri, târându-și botinele. Din balcon, cucoana Adela își înălța nasul și întrebă: —Ai mai ieșit la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce și trecu arsă pe alături. Băiatul răcni o dată ascuțit și se plecă spre picioare, boierii îl împresurară cu întrebări felurite, iar cucoana Caliopi din poartă lăsă să-i scape un țipăt ascuțit: —Haah! l-a mușcat cânele!... Din balcon, cucoana Adela începu a striga cu nasul spre cer: —Vasile! Vasile! ieși afară! un câne turbat pe uliță! A mușcat pe Osman! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]