881 matches
-
Era începutul unei nopți răcoroase, ușor încețoșate chiar, o ultimă luptă a primăverii, când răsuflările încă mai scoteau mici fire de abur în aer și paltoanele groase, de care nici bine nu te despărțiseși, fuseseră din nou date jos din cuiere. Era aproape zece seara și o beznă de abia vedeai pe unde mergi se așternuse deja peste slab luminata Barieră a Vergului, în capătul de est al Bucureștiului. Și numai câinii deranjau liniștea din jur, aproape ca moartea, și pașii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ani în urmă. - Da, cred că astronaut e cel mai bine, zise el - Bine, așa tare, am zis. Cred că e o idee bună de costum. Atunci am remarcat casca de astronaut de pe pat și costumul portocaliu NASA agățat în cuier. - Ne vedem jos, tinere. Robby mă urmări cu privirea până ce am ieșit pe ușă, apoi o încuie în urma mea. Am tresărit când am auzit zăvorul. O aplică pâlpâi când am trecut pe lângă ea. 8 h a l l o w
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de hârtie și un creion. Apoi se îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul în care se așează de fiecare dată... Se ascultă Bach, Ravel, Beethoven, George
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
spitale. Fiind pe vremuri într-un spital, am primit vizita unei prietene cu suflet de aur, care mi-a adus o ramură de brad cu o lumânare, un glob colorat și trei bomboane, pe care a așezat-o fumos pe cuierul pentru halate al camerei de spital. Chiar și acuma, dupa mulți zeci de ani, îmi dau lacrimile când îmi amintesc de gingășia și semnificația profundă a acelui dar de Crăciun, primit în atmosfera grea de boală, de neliniște și de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
După spânzurarea prietenului meu, m-am uitat cu alți ochi la tot ce aduce a laț. Mă feresc până în ziua de azi de orice laț, în autobuz nu mă ating de curelele de sprijin. Când văd un palton atârnând în cuier, pentru o clipă - așa, de parcă în creier ar pocni cineva din degete - în el e și o pereche de picioare, apoi picioarele dispar. De la un chioșc dintr-o gară am cumpărat o carte poștală care ți-arăta cum se leagă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe peretele din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de tare) și mi-a proptit două perne
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se uita implacabil pe pereți. Cumnatul meu pregătea cina și se făcea că nu mă vede. Sora mea a dispărut în cămară. Când am descris casa am amintit că existau două cămări de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele cu care lucram în curte sau grădină, adică haine de uzură. Acolo erau și pantalonii cumnatului. De acolo auzeam în liniștea care s-a lăsat, sunetul scos de catarama centurii pe care o purta cumnatul la pantalonii cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu grija celor șapte copii. Ochii ei albaștri aveau nuanța unei ape liniștite, iar vocea îi era blândă și bună. Carlina o iubea. - Ia loc, mamă! o invită Carlina. - Mulțumesc și bine v-am găsit. Punându-și paltonașul pe un cuier ce se afla lângă ușa de la intrare se așeză apoi pe un scaun cu spătar, lângă o masă care patrona niște fotografii de familie sub o sticlă incoloră, tăiată pe măsura ei. Povesti cum călătorise cei patruzeci și ceva de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
se duceau la mine în instalație, lîngă cuptoarele de coacere a filamentelor. Frumoase zile! Dintre care, totuși, cea mai frumoasă rămîne ziua aceea de decembrie, în 1972, cînd am venit mai de dimineață, mi-am îmbrăcat salopeta, am smuls din cuier casca de protecție și m-am dus în instalație, unde se defectase peste noapte unul din cuptoarele de coacere a filamentelor. Pe la zece, cuptorul a fost aprins din nou, iar eu, lac de transpirație și murdar de cărbune, intru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
urmăresc cu privirea și mă minunez în sinea mea de propunerea ce mi s-a făcut: șef-adjunct de secție, cu sectorul de activitate la mașinile de înfășurat și la filamente... Știți, încep eu discuția cînd Don Șef se duce la cuier să-și ia șuba de șantier și casca, semn că vrea să plece în secție, venisem să vă rog un lucru... Spuneți, vă ascult, zice, trăgîndu-și mai bine șuba pe mîneci, așezîndu-se apoi pe scaunul din fața mea. Muncitorii de la filamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ușa camerei. Te rog, lasă-ți scurta și aruncă naibii sacoșa aia! îmi spune, potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
potrivindu-și în fața oglinzii, în fugă, buclele. Ce te-a apucat să umbli cu casca după tine?! Am ieșit cu ea pe poartă... Las jos, lîngă cuier, sacoșa cu casca de protecție, apoi îmi scot scurta și fularul, agățîndu-le în cuier. Să știi, mă amenință ea din nou, preocupată de telefon, dacă nu ai dreptate, te pălmuiesc pînă-ți crapă obrazul!... Alo, se adresează în receptor, un fir cu orașul, vă rog!... Stai aici, lîngă mine, să auzi discuția, îmi arată spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe firul aceluiași gînd căprioara imaginată de mine este, de fapt, o hienă deghizată... "Ei bine, zic eu în gînd, ridicîndu-mă de pe pat, retrăgîndu-mă spre cuier, nu ies din camera asta pînă nu te pălmuiesc, frumoasă doamnă; să mă ții minte! Fie ce-o fi !..." Da, Brîndușa, voi face întocmai: o scriu, o semnez, pun ștampila mea de certificare și o trimit, spune Cristina, aruncîndu-mi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
e teamă că, de rușine, aș fi în stare să ies în fugă din cameră. Trebuie să mă stăpînesc, să salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi. Mă ridic încet de pe scaun și mă apropii de cuier: Vă rog să mă iertați, doamnă! Îmi pare rău! spun cu glasul topit, începînd să-mi îmbrac scurta de velur. "Doamnă"?!! se miră doamna Cristina, urmărindu-mă cu privirea. De cînd sînt doamnă pentru tine, că, acum cîteva minute, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ea, acum, dă lecții de morală, etică și echitate. Păcat că n-ai văzut-o cum a strigat la mine azi. Mi-nchipui, surîde Cristina, cuprinzîndu-și în palma dreaptă umărul stîng, maltratat de mine. Mă plec și iau de lîngă cuier sacoșa de plastic, în care am casca de protecție. Altădată, rîde doamna Cristina, dacă tot umbli cu casca de protecție după tine, să ți-o pui pe cap... Iar tu, Cristina, îi spun eu scurt, furios, ar trebui să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nea Ionică Vâslea: "Doamnă, vă caută..." și a arătat cu privirea spre curte, prin ușa de sită. Ea m-a chemat și m-a rugat să am grijă de cratița cu sos pentru chiftele. Și-a dezbrăcat șorțul, lăsîndu-l în cuierul de la ușă, apoi a ieșit în curte. A stat vreo jumătate de oră de vorbă cu cel care o căutase. A stat dreaptă, rotind în mîini năframa albă, pe care și-o trăsese de pe cap, în timp ce bărbatul din fața ei, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pentru că nu mi se răspunde, apăs încet pe clanță și întredeschid ușa. Pe canapeaua nedesfăcută, rezemată de o pernă, Fulvia doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste umeri. Picioarele ei, lăsate la marginea patului, sînt pline de noroi: noroi pe cizme, noroi pe pantalonii lăsați peste cizmulițe. Un radiocasetofon rusesc transmite o muzică nocturnă. O bibliotecă din cîteva corpuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
alaltăseară de la teatru, invitația pentru vernisajul expoziției prietenului meu Cetină și cîteva scrisori băgate de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa la gît. Observ cutia de celofan în buzunarul din dos al hainei de velur, o iau, scot din ea crenguța de magnolie, mă umplu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poate că totuși se va întâmpla foarte repede. Să trecem peste asta. [...] Nu mai am vești de la prietenii tăi. Doar Sandu, pe care Lina l a scos azi pe ușă afară, intimidându-l cu fiul ei; se așezase pe lada cuierului, zicând că m-a întâlnit pe stradă și că i-am spus să vină să mă aștepte în birou. Și-apoi, de mai bine de zece zile îmi dă telefoane, fie luându-mă peste picior, fie ocărându-mă. Nu știu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
interior, plămânii, inima, ficatul, rinichii erau puternic afectate. După un timp, deținutul simțea dureri mari În diferite părți ale corpului, care duceau la boli incurabile, sfârșind În spital de o boală comună: TBC, hepatită, boli de rinichi sau alte afecțiuni. Cuierul. Unii anchetatori ai Securității sau Miliției Își atârnau victimele legate de un cuier, astfel Încât acestea se sprijineau doar foarte puțin de pământ. Pus să stea ore În șir În această poziție, deținutul extenuat Încerca să se sprijine pe podea, moment
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
dureri mari În diferite părți ale corpului, care duceau la boli incurabile, sfârșind În spital de o boală comună: TBC, hepatită, boli de rinichi sau alte afecțiuni. Cuierul. Unii anchetatori ai Securității sau Miliției Își atârnau victimele legate de un cuier, astfel Încât acestea se sprijineau doar foarte puțin de pământ. Pus să stea ore În șir În această poziție, deținutul extenuat Încerca să se sprijine pe podea, moment În care, deseori, oasele brațelor cedau. Izolarea. Deținutul era Închis Într-o cameră
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
timpul cuvenit.) Biroul în care mi-am început ucenicia nu era nici pe departe de "5 stele", cum s-ar putea crede pentru o instituție atât de importantă. Era o cameră mare, mobilată modest cu 8 mese, 8 scaune, un cuier și câteva fișete metalice urâte și obosite. În afară de șeful de serviciu, mai populau respectiva încăpere 6 diplomați și, bineînțeles, subsemnatul. Eram curios să intru cât mai repede în "tainele meseriei" și, încet, încet, am început să fiu familiarizat cu acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
semiîntunericul compartimentului nostru, urmăream lucrurile, părți din lucruri, umbre și secțiuni de umbre mișcându-se prudent prin jur, fără a ajunge nicăieri. Lemnăria scârțâia și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea spre toaletă, o haină Închisă la culoare pe un cuier, și mai sus, ciucurele lămpii de noapte, albastre, bivalvulare, se legănau ritmic. Erau greu de corelat acele apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că trece În goană pe lângă noi, presărată cu scântei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aduce surpriza unor noi spații securizante inaugurate și folosite de ei: cele de sub masă, de sub scăunele și scaune, dintre scaunele cu speteaza lipită de marginea mesei și plafonul format de partea dinăuntru al tăbliei acesteia, de dincolo de hainele atârnate în cuier sau de faldurile draperiei acoperind caloriferul, cel al culcușului alcătuit de brațul pe care mă sprijin când scriu și de pieptul rezemat de muchia biroului... Ce cărți geniale ar fi scris motanii noștri despre spațiul închis dacă nu ar considera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
diferit. Unii își iau două norme, la aceași universitate, aplică instituțional la granturi de cercetare, fac rost de resurse pentru universitate, construiesc o viață de catedră, vor cu adevărat să fie agenți de schimbare full-time, chiar dacă adesea nu au nici cuiere să-și pună paltoanele. Alții se implică în mai multe instituții simultan, dar sprijină domeniul și universitatea, trag de ei să facă față între cariera universitară și joburi internaționale. Alții trăiesc între două lumi și fac transfer de know-how creând
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]