882 matches
-
coridorului, îmi întinse un halat alb și îmi zise să îmi dau jos tot de la brâu în sus și să-mi pun halatul. — Doctorul va veni imediat. Mi-am dat jos sacoul, cravata, cămașa și maioul, le-am agățat în cuierul de pe ușă și mi-am pus halatul. Într-un colț era un scaun cu spătarul drept. Mai era și o masă lungă acoperită cu un cearșaf alb. Nu voiam să mă așez pe ea. Am ales scaunul. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
principalele caracteristici și utilități. Ora de formare a abilităților de comunicare încearcă să îi capaciteze pe elevi să efectueze acțiuni cu obiectele din clasă: închide/deschide ușa și/sau fereastra, șterge tabla, udă floarea, aprinde/stinge lumina, pune haina în cuier. Totodată, elevii identifică și denumesc caracteristicile obiectelor din sala de clasă. La cabinetul de TAS, activitatea s-a focalizat pe evaluarea nivelului pronunțării cuvintelor și a articulării fonemelor, pe familiarizarea cu noțiunile de cuvânt/silabă, pe despărțirea cuvintelor în silabe
Modalit??i de realizare a integr?rii curriculare ?n activitatea didactic? cu elevii hipoacuzici by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84348_a_85673]
-
cu aere doctorale, cu gambele lungi și pași metodici, cu redingota largă și pălăria tare. - O birjă, Rim? zise Lina, care nu-1 pierdea, se vede, din ochi. - Da! Sciaticul! explică Rim cu melancolie. Se sculară toți. Nory se repezi la cuier să-și ia "canotierul". Doamna Eliza invită pe Lina stăruitor să vie să o vadă înainte de o plecare oarecare. Lică se sucea pe călcâie. Salută de departe și în grabă pe Rim. Observând că Rim nu se deranjează, Mini uită
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la stat și nu prea îmi place când femeile măritate își fac
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață și o învăluia mustrător... A trecut o zi, au trecut două, au trecut trei... Și... aceeași gospodină, același profil, alt mesaj, scris acum cu verde: -Spune-mi mai multe despre tine... Femeia, supusă, cu gândul la copii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iarăși „Mulți ani trăiască!”. Întrun târziu se hotărăsc să plece. Dan mai rămâne pentru că-l rugase Cezar ca să-i mărturisească dragostea lui pentru Teofana. Se vede că te-a dat gata. Uite cum ți-ai aruncat paltonul. Așează-l în cuier. Cezar ridicând paltonul de unde îl aruncase, amândoi observă că a căzut ceva. — Ce-i acolo, întreabă Dan. — O cuite, o ridică mirat Cezar. Un ceas de mână, spune el și mai mirat când o deschide. — E mișto! Uite și un
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a scris nici un cuvânt, așa că nu ai cum să i auzi vocea. Până ai să te hotărăști asupra subiectului care l-ar fi putut aduce în acea cameră, o să arunci o privire de jur împrejur și atunci ai să observi cuierul încărcat de haine, pălării și umbrele. Deci afară plouă. Trebuie să fie un început prematur de toamnă. Apoi ochii îți vor cădea pe măsuța rotundă plină de reviste vechi. Te apropii să vezi ce scrie pe coperți. Der Tennisschlager, Die
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l vizitase în seara asta. Trânti ușa de la intrare și fugi spre camera în care o aștepta canapeaua cu cuvertură verde. Nu dorea decât să citească manuscrisul. Se opri brusc. Camera era alta acum. Dispăruseră toate obiectele de mobilier, masa, cuierul, canapeaua. În locul lor apăruseră corpuri de bibliotecă încărcate cu manuscrise, iar în mijloc, un birou imens. Vera aprinse lumina și se așeză la birou. Începu să citească. „Ce ar fi dacă, în loc să citești acest text pe care ar trebui să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru Cecilia. A încercat ușa de la camera ei foarte încet, că dacă doarme să n-o trezească. Nu era încuiată. S a strecurat în cameră, a pus trandafirii în apă, pe măsuța din mijlocul camerei și-a pus geaca în cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce i-ar putea împrumuta pete de făină sau mirosul de sarmale. Copleșit de iubirea ei, Matei își lăsă valiza, în timp ce Cecilia de-abia acum trece de la statutul de iubită la statutul de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
zi, Cecilia s-a trezit ceva mai târziu, s-a spălat, s-a aranjat ca pentru întâlnirea cu Matei și a pornit spre spital. Până la cabinetul lui nu s-a întâlnit cu nimeni. A intrat și s-a ascuns după cuier, ca să nu fie văzută de cineva și să-i strice surpriza, așteptându-l pe Matei. Nu după mult timp, Matei a intrat cu un alt doctor. Ce parfum plăcut la tine în cabinet. Tu-l folosești? îl întrebă colegul. — Îți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
colegul. — Îți bați joc de mine? Este parfum de femeie. Este parfumul Ceciliei!? Oare cine să mai folosească un asemenea parfum ca ea? — Colegul a plecat, Matei s-a așezat la masă să scrie niște rețete, foarte, foarte uimit. Cum cuierul era în spate, Cecilia a ieșit tiptil, a mers încet, încet, oprindu-și respirația până a ajuns în spatele lui, punându-i palmele pe ochi, moment în care el s-a speriat gata să se ridice de pe scaun, dar simțind inelul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
omul-bolovan sau omul-stâlp de telegraf, piatra-ponce sau omul-lustră se va mișca pe locul său... Ca să nu mai vorbim de omul-lingură și omul-cui, cel care ține cu tot dinadinsul, bătându-și mereu câte un piron În țeastă, să se transforme În cuier. Desigur că În cazul lui Oliver avem de-a face doar cu o moarte aparentă. Trupul său e viu, dar spiritul său e mort. Sau, mai bine zis, nu mort, ci doar migrat, pentru o vreme, În alte regnuri. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul Însă nu mai avea timp pentru paradă sau alte scălămbăieli. Abordând un aer de superioritate, el desprinse de la locul său costumul alb și se Îmbrăcă pe fugă... Apoi, desprinzând din cuier pălăria și Îngrămădind În geanta de voiaj mașina de ras, prosopul, câteva perechi de ciorapi și alte lucruri indispensabile unei călătorii, ieși valvârtej pe ușă. Era o dimineață caldă, senină. Păsările ciripeau În frunzișul neașteptat de verde. Insectele zburau, rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
erau negre... O clipă, se uită înnebunit. Apoi împinse cât putu de repede mânerul și aruncă centura cu baionetă cu tot. Roșcatul o culese de pe jos și se încinse cu ea. Își îmbrăcase vestonul, își luase capela și geanta din cuier. Lui Constantin i se păru o clipă că nu mai avea baionetă. „Poate a pus-o în geantă“, se gândi el. Roșcatul se întoarse spre Lilly. „Am onoarea să vă salut“, îi spuse el. „Afară cu voi, nenorociților !...“, le strigă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întrebat pentru nimic în lume. Acum îi curgea și ei sânge, se chema că și ea este bolnavă, dar ea nu umblase cu băieți. Nici măcar nu se gândea la ei. Cochetăriile și hârjoneala colegelor, înghesuite de băieți printre hainele din cuier, îi făceau scârbă. Țipau, ieșeau de acolo cu fețele congestionate și cu ochii tulburi. Ea știa să muncească și să rabde, îi plăcea să învețe și să privească lumea cu doi ochi înnebunitori de limpezi. A ajuns în curte. Era
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
norul cel înecăcios, înapoi După care și Daniel Mărăcinescu, stupindu-și în palme, a luat ciocanul de artificier, a strâmbat un cui de la sondă, ca să agațe capul furtunului de aer să nu zacă în apă și potrivindu-l în acest cuier, făcut la nevoie, s-a prefăcut a se certa, pe el însuși și vorbind în pilda cuiva Zicând: ne-am robit foalelor și nu ne-am putut înfrâna, să nu gustăm slănina cu ceapă roșie, în timpul programului, că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
e, cu alveole curate de nefumător, se lasă ca o cremă de căpșuni când ating cu degetul. Vreau să mă spăl pe mâini, dar nu mai apuc... ... ușa e zgâlțâită cu putere. Am pus lanțul, am îngrămădit noptierele, am tras cuierul, m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lipit și-un program de audiențe. Lunea și marțea - nu. Miercurea și joia - în principiu, nu. Vineri - doar dacă arde. Sâmbăta e srl, iar duminica e dată de la Dumnezeu pentru odihnă. Sacul de dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
glumea doctorul făcându-i cu ochiul. Biroul era mic: trei scaune, un ficus în două frunze, o oglindă ciobită, o reproducere după Luchian (florile miroseau a diazepam), un registru de consultații cu marginile flendurite, un portdocument, trusa de rechizite, un cuier cu vreo 6 halate jegoase, două din monton gri, celelalte din pânză de in nealbită. Ana stătea la masă aproape de terapeut, respirau cu același plămân, fumul de țigară făcea rotocoale concentrice deasupra biroului; încurcau pixurile, ceașca de cafea, țigara aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
indiciu al reîntoarcerii lui la palat. Gosseyn puse dosarul la loc în sertar și continuă examinarea încăperii. Descoperi o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Steininger, i-am zis. Iar aceasta este soția mea, Hildegard. Vogelmann arătă înspre două fotolii aranjate în fața unei mese mari de birou și i-am auzit pantofii scârțâind în timp ce pășea pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un cuier, un cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă lipită de perete pe care erau două veioze și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede, zise Hildegard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
kilometri până la Wewelsburg. — O să iau o mașină de serviciu. — Și dacă Lange încearcă ceva pe drum? — O să aibă cătușele puse, așa că mă îndoiesc că o să-mi dea de furcă. Am clătinat din cap, mi-am luat pălăria și haina din cuier și am adăugat: — Îmi pare rău, băieți, dar așa o să facem. M-am îndreptat spre ușă. — Domnule, zise Korsch. Îmi întinse mâna. I-am strâns-o, apoi am dat mâna cu Becker și apoi m-am dus să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Dar în momentul ăla am fost atât de umilită, că aproape am izbucnit în lacrimi. Îmi trag abătută bagajele pe trepte și intru în apartament. Și, preț de câteva clipe, rămân pur și acolo nemișcate, uitându‑mă la hainele din cuier și la vechile scrisori și la cheile din bol. Același hol vechi. Aceeași viață veche. Înapoi la căsuța numărul unu. Îmi zăresc reflexia ofilită din oglindă și îmi mut repede privirea. — Bună! zic. E cineva? M‑am întors. Urmează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bine. Tu ce faci? Și eu sunt bine, zice Suze și îmi aruncă iar o privire neliniștită. Bex, ești foarte palidă. Ai mâncat ceva? — Mâncare de avion. Știi cum e. Îmi scot haina cu degete tremurătoare și o atârn în cuier. — A fost... OK zborul? zice Suze. — De vis! spun, cu voioșie forțată. Ne‑au pus ultimul film al lui Billy Crystal. — Billy Crystal! zice Suze. Îmi aruncă o privire șovăitoare, de parcă aș fi vreo pshihopată cu care trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]